Urmărește-ne
https://impreunapentruromania.ro/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Trump în Europa. Anunță acest turneu schimbarea lumii?

Publicat

pe data de

Al 45-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii a început un turneu de şase zile în Europa, cu trei momente politice (relativ) importante, într-un context internaţional tensionat şi tulbure, încărcat de opţiuni ideologice radicale şi parcă mai dinamic ca oricând în ultimele două decenii, un context în care sentimentul general este că orice se poate întâmpla.

  • Turneul european al preşedintelui Trump, care a început cu Summitul NATO şi se încheie, ce întâmplare!, cu Summitul cu Putin (ca un semn că suntem într-o perioadă în care totul poate fi renegociat şi revizuit şi că nu mai există principii şi valori inalienabile în politica Occidentului), sugerează un timp al marilor schimbări, determinate de un amestec bizar de pragmatism, realpolitik şi radicalizare ideologică iliberală, protecţionistă şi naţionalistă;
  • Sunt, deja, destul de mulţi analişti europeni care nici nu mai au aşteptări prea optimiste de la acest turneu, prefaţat de clasicele schimburi de replici ostile între Trump şi liderii Uniunii Europene pe tema cheltuielilor militare şi a bugetului NATO, dar şi de cele legate de deficitul de 151 miliarde de dolari al SUA în relaţia economică cu UE şi de începutul războiului comercial al giganţilor lumii, aşa cum nu se aşteaptă la perspective încurajatoare nici după vizita la Londra (britanicii având un guvern instabil, tot mai afectat de dilemele Brexitului), nici după Summitul cu Putin de la Helsinki, ce pare să se finalizeze cu o serie de înţelegeri americano-ruse (unele publice, altele mai discrete) care pun şi ele în discuţie ordinea politică şi de securitate globală şi europeană;
  • Germania e prizoniera Rusiei!” tună Trump la Bruxelles, în deschiderea Summitului NATO, cu trimiteri la cumpărarea de gaz rusesc, punând la rândul lui… „gaz pe focul” relaţiilor transatlantice. Anul trecut, la Varşovia, la Summitul Iniţiativei celor 3 Mări, Trump promitea Europei Centrale şi de Est gaz american lichefiat la preţuri competitive. Nu s-a mişcat nimic în acest sens iar proiectul controversat al gazoductului NordStream II avansează;
  • Prinsă în acest joc global de resetare strategică dar şi în provocările unei preconizate reforme a Uniunii Europene, care o obligă să fie extrem de atentă la toate mişcările aliaţilor dar şi ale puterilor non-occidentale care pândesc căderea ordinii SUA-NATO-UE, România încearcă la Summitul NATO să îşi împingă în faţă o agendă firească a unei ţări mici, de periferie. Argumentele României: suntem cuminţi, ne-am făcut temele, am atins faimosul prag de 2% din PIB pentru Apărare şi avem o poziţie geopolitică interesantă la Marea Neagră, un fel de „second best solution” dacă Turcia devine un aliat NATO necredibil. În schimb, afectarea independenţei justiţiei şi lupta puterii de la Bucureşti împotriva statului de drept, criticată de aliaţii nord-americani şi europeni ai României, ne trag mult în jos. Momentul nu este aşadar dintre cele mai favorabile dar încercarea delegaţiei României de a împinge o agendă proprie trebuie făcută, cu şansele mici care există de a vedea progrese spectaculoase, pentru că noi nu avem şi nu vom avea curând un Plan B iar întregul sistem de securitate al ţării se sprijină pe NATO şi pe parteneriatul strategic cu SUA;
  • Bucureştiul este interesat de întărirea prezenţei militare a Alianţei în sudul Flancului Estic şi la Marea Neagră, poate chiar de obţinerea unui comandament NATO „de trei stele” (terestru) pe teritoriul naţional, adică mize cu finalizare imprevizibilă (nu spun imposibilă) pe termen mediu, dincolo de orice declaraţii asiguratorii care s-ar putea obţine zilele acestea, atâta timp cât Marile Puteri îşi regândesc intens finanţarea militară şi aranjamentele de securitate, părând că mută accentele de la cadrele multilaterale largi la un minilateralism tentant dar foarte periculos pe termen lung.

Vine iarăşi Trump în Europa. Primăvara trecută, la Summitul NATO de la Bruxelles, a dat impresia unui grobian care împinge premierii statelor mici pe scenă (literalmente) ca să iasă în faţă la poza de grup, care îi ceartă pe aliaţii strânşi într-un grupuleţ umil în faţa lui şi care comunică în limbaj de rednecks, iar la final totul a ieşit prost, aşa cum ştim.

Abia instalat de câteva luni la Casa Albă, Trump „a reuşit” la precedentul summit să enerveze pe toată lumea şi să obţină efecte contrare aşteptărilor sale, adică să accelereze demersurile politice de autonomizare ale europenilor şi noua iniţiativă a Uniunii Apărării, o strategie care dă semnalul că banii europenilor nu vor mai merge pe armament american, ci pe promovarea propriilor industrii de Apărare (mă rog, ale celor care mai au aşa ceva, în special a Franţei). Dar, din păcate pentru România şi pentru regiunea noastră, europenii nu vorbesc niciodată despre „garanţii de securitate”, ci doar despre Fondul European de Apărare şi colaborarea europeană în domeniul cercetării militare (nu credem că România va fi în avangarda cercetării, a marilor proiecte şi noilor tehnologii) şi al industriilor de Apărare. Se vorbeşte deja despre colaborarea franco-germană pentru producţia unui avion de luptă european de nouă generaţie, care va fi gata prin 2023. Acesta va trebui apoi să fie şi cumpărat, nu? Oare de cine?

Chiar dacă, în aparenţă, ţări precum România ar putea câştiga la început 2-3 contracte minore pentru industria locală, prin acest nou mecanism, care să dea încredere producătorilor şi salariaţilor din domeniu şi să insufle ceva optimism opiniei publice, ele vor fi foarte mici în ecuaţia europeană a Apărării iar pierderea interesului american pentru garantarea securităţii europene va conta mult mai mult pe termen lung. La acest Fond European va trebui să şi contribuim, din ce în ce mai mult, ulterior. Pe scurt, nu cred că ne interesează Fondul European de Apărare ca politică de protecţie socială pentru interesele industriei de apărare şi ale celor câteva sute sau mii de lucrători care au mai rămas în domeniu iar cercetarea militară nu este un scop în sine, dacă nu se reflectă în garanţii de securitate. Nu cred că vom deveni vreodată un mare jucător în industria militară europeană şi globală. Mai presus de orice, să spunem că nicio cheltuială militară nu se justifică dacă nu se traduce în garanţii de securitate pentru contribuabili. Nu ne trebuie Fondul de Apărare dacă singurul lui scop este păstrarea unor locuri de muncă şi apărarea intereselor companiilor producătoare de armament din Uniunea Europeană. Costurile ar fi în acest caz, pentru noi, mai mari ca beneficiile. Este motivul pentru care ţări postcomuniste ale Flancului Estic precum Polonia, România şi statele baltice au evaluat corect caracterul primordial al NATO şi rolul esenţial al SUA în garantarea securităţii lor, dincolo de o aderare de complezenţă la PESCO. Singurul mare risc aici este posibila defectare a NATO până la finalul mandatului lui Trump şi căderea relaţiei transatlantice la un nivel atât de jos încât nici măcar un nou preşedinte american, începând din ianuarie 2021, să nu o mai poată repara. De aceea „am fluierat în biserică” şi am spus că nu avem (şi, sincer, chiar e de neconceput pentru noi) un Plan B, o alternativă la un NATO distrus de facto (chiar dacă nu şi de jure) de Doctrina Trump… Cine ar putea să se gândească la aşa ceva?

Dar Summitul NATO este doar primul moment al turneului european al lui Donald Trump. Urmează Londra, o vizită la cel mai înalt nivel protocolar, amânată de vreo două ori în 2017, spre surpriza celor care s-ar fi aşteptat ca cei doi aliaţi naturali, conduşi acum de puteri conservatoare şi protecţioniste, să se apropie imediat unul de celălalt. Nu a fost aşa. Theresa May nu s-a arătat încântată de politicile lui Trump şi invers. Acum, deşi se produce în cele din urmă, vizita la Londra pică în alt moment prost, legat de instabilitatea guvernului May şi de deruta din Partidul Conservator cu privire la lipsa soluţiilor pentru un Brexit reuşit. Europenii domină categoric discuţia iar tabăra Brexit hard din Partidul Conservator a încercat o rebeliune, văzând că rezultatul referendumului se diluează într-un posibil acord care păstrează de facto Marea Britanie în spaţiul economic şi politic european, chiar dacă nu şi la masa deciziilor (adică exact cum e mai rău pentru britanici, care vor trebui să respecte în continuare regulile UE pentru a avea acces pe piaţa unică, vor şi plăti pentru asta câteva zeci de miliarde bune, dar nu vor mai avea putere decizională). Mare lucru nu poate ieşi acum din Summitul americano-britanic. Ceva rating de audienţă pentru televiziuni, ceva imagine pentru lideri, declaraţii bombastice şi cam atât. În contextul actual, nici SUA, nici Marea Britanie, nu sunt o prioritate una pentru cealaltă. Sunt lucruri care merg de la sine (afacerile, colaborarea tehnologică, academică şi culturală impresionante între cele două societăţi înrudite) iar cele care nu merg (viziunile diferite despre Acordurile globale, de exemplu) oricum nu o să meargă nici după discuţiile Trump-May.

În schimb, Summitul Trump-Putin de la Helsinki este o mare necunoscută. De ce acum? De ce nu? Ce interese au în comun cei doi? Ce îi desparte ireconciliabil? Nu cred că răspunsurile şi explicaţiile oficiale, după întâlnire, vor fi substanţiale şi clarificatoare.

Siria, Ucraina, Coreea de Nord, războiul comercial cu China şi UE? Cred mai degrabă că vom rămâne şi după 16 iulie în zona speculaţiilor, a zvonurilor, a interpretărilor subiective, a frânturilor de adevăr, a unor declaraţii secvenţiale. Adevăratele efecte se vor vedea (sau nu) pe termen lung. Dar este cert că acest summit este o mână întinsă de Trump lui Putin şi o oportunitate pentru acesta din urmă de a reveni la masa Marilor Puteri, din care fusese exclus (G7, de exemplu), în condiţiile în care Doctrina Trump combate din greu globalizarea, multilateralismul, UE şi China. Aşa cum am arătat săptămâna trecută, nu este exclus ca Trump să încerce să îl ridice pe Putin la nivelul de relevanţă politică globală al giganţilor, adică al SUA, UE şi Chinei, „să îi dea importanţă”, ca s-o spunem direct, mai ales după ce fusese respins recent de G7 şi ţinând cont că Rusia nu este competitivă pe pieţele americane şi nu ameninţă, de fapt, cu nimic Statele Unite, în viziunea contabilă actuală de la Casa Albă!

Reapariţia Rusiei ca partener de discuţie cu SUA şi negocierile americano-ruse nu sunt însă în măsură să ne liniştească, cel puţin aici, în regiune. Este limpede că, pentru a exista o continuitate a acestei idei de colaborare SUA-Rusia, trebuie să existe o serie de concesii făcute de fiecare parte celeilalte. Şi, evident, nimeni nu vrea să facă parte din „compromisul necesar”. Ucraina şi vecinătatea estică a UE, bunăoară, sunt departe de a fi încântate de ideea unei eventuale apropieri şi „conlucrări strategice” SUA-Rusia, iar Summitul NATO şi declaraţiile optimiste şi pline de încredere de la Bruxelles vor fi uitate mai repede decât s-ar crede.

Sursa: contributors.ro

Editoriale

Ești sigur că pe tine „nu te interesează politica“?

Publicat

pe

Am început campania „Oameni noi“ la Bruxelles acum aproape două luni. Așa cum era de așteptat, reacțiile miilor de români cu care am vorbit despre reforma legilor electorale au fost extrem de diverse: „Mulțumesc pentru ce faceți”, „Cu ce pot ajuta?”, „Trăsni-v-ar focul să vă trăsnească, plecați de aici!” sau, cel mai des, „Să sperăm că va fi mai bine!”.

Dar reacția care mi-a dat cel mai mult de gândit este „pe mine nu mă interesează politica”. Am auzit-o de câteva zeci de ori, iar dacă ne aducem aminte că la ultimele alegeri europarlamentare aproape 70% dintre români au stat acasă, este clar că e un sentiment larg răspândit. Și nici nu este greu de înțeles de ce: dezamăgirile provocate de clasa politică în ultimii 30 de ani au lăsat urme adânci. Speranțele enorme care au fost investite în CDR în 1996 sau în Alianța DA în 2004 și care au fost înșelate au generat cinism și neîncredere.

Însă întrebarea care se pune în cazul acesta este: dacă pe tine nu te interesează politica, îți va fi mai bine sau mai rău? Poate este mai ușor să nu te preocupe gafele monumentale aproape zilnice ale prim-ministrului sau să îți vezi de familie, prieteni și serviciu în loc să te implici într-un proiect politic nou sau să ieși în piață la protest (mai ales că e foarte posibil să fii luat la bătaie sau să înghiți niște gaze).

Dar lipsa ta de interes și implicare va fi o strategie câștigătoare doar pe termen foarte scurt. Pentru că, vrei, nu vrei, viața ta, familia, prietenii și serviciul au de suferit din cauza a ceea ce fac politicienii în fiecare zi:

Foarte multi dintre milioanele de români din diaspora, care au plecat tocmai ca să scape de acești politicieni corupți și incompetenți, își doresc să revină acasă. Putem, împreună, printr-o altfel de politică, să transformam România într-o opțiune viabilă și pentru ei și pentru copiii lor.

Absenteismul de la alegeri nu are, de fapt, niciun efect pozitiv: alegerile nu au prag de validare. Dacă se prezintă 70%, 30% sau doar 1% dintre cetățeni la vot, rezultatul rămâne valabil și niște politicieni vor deveni parlamentari și primari. Apoi vor decide ce se întâmplă în școlile și spitalele noastre, pe străzile noastre sau ce se va face cu banii de la buget.

Dacă nu îți plac politicienii actuali, ai mare dreptate! Soluția corectă pentru schimbarea lor este să te intereseze politica chiar mai mult decât până acum. În felul acesta, vei putea tu să decizi cine și cum va face politică în România în anii care urmează.

Semnează, votează, finanțează sau, și mai bine, pune umărul la construirea unui clase politice noi, care să fie în slujba cetățeanului și să pună România pe drumul cel bun.

* Material de Andrei Ion, membru în Comunitatea tematică România în UE, expert pe fonduri europene

Citește în continuare

Editoriale

From EU with love

Publicat

pe

De ce a fost o zi extrem de importantă pentru România ziua în care s-a votat în Parlamentul European o rezoluţie cu privire la statul de drept, concomitent cu publicarea unui raport MCV extrem de critic şi de ultimativ. La rece:

1. Pentru că Rezoluţia nu este despre români, despre speranţele lor şi locul lor în Europa, pe care le-ar ataca Parlamentul European; rezoluţia este despre un guvern inconştient, analfabet şi fudul, care iroseşte speranţele românilor şi le calcă mărunt în picioare locul în Europa; este despre o majoritate parlamentară care votează evitarea puşcăriei sau pomeni electorale, nu dezvoltare şi integrare. Timmermans spunea la dezbaterea din octombrie: „Suntem aici ca să vă ajutăm. Sunt aici în numele cetăţenilor români care îşi doresc respect pentru statul de drept“. Aşa este. Tot ce trebuie să facă Dragnea & coaliţiadeevitareapuşcăriei este să respecte tratatele şi regulile Uniunii. Nu poţi fi cu călcâiele înfipte în banii europeni, pentru care UE e bună, şi cu capul în schemele de spălare de bani şi combinaţiile mafiote tipic ruseşti sau azere; nu poţi fi cu valorile europene în gură şi cu gazele pentru protestatari în butelii şi petarde care sunt direcţionate peste familii cu copii. Pur şi simplu, nu se poate.

2. Pentru că, după ziua de ieri, mesajul cel mai important care rămâne în atenţia publică este acela că o clică politică îşi bate joc de o masă de votanţi decenţi şi răbdători, care au mandatat-o cu încredere. Încredere pentru voinţa şi putinţa de a elabora politici publice în interesul lor şi încredere pentru capacitatea de a-i reprezenta în Europa. Au eşuat lamentabil, la ambele. Nu reprezintă pe nimeni nicăieri, nici măcar pe cei care, votându-i, sperau că vor obţine un loc de muncă mai cald, o pensie mai mare, o relaţie în sistem. De ce nu? Pentru că se termină banii; nu sunt investiţii; nu sunt absorbite fonduri europene; nu aruncă nimeni cu locuri de muncă peste gard, iar relaţiile din sistem nu te mai ajută la nimic. De exemplu, sistemul de sănătate te îngroapă cu zile şi cu relaţii cu tot, pentru simplul fapt că esti colocatar de salon cu nişte bacterii ucigaşe.

3. Pentru că rapoarte precum cel de ieri, pe MCV, sunt semnale extrem de puternice că trebuie oprită asasinarea justiţiei în favoarea infractorilor. Cine asasinează justiţia? Cine are interese politice la pachet cu condamnări. Cine poate scăpa de astfel de personaje politice? Păi, MCV nu poate. MCV poate doar semnala că există regres, probleme profunde la nivel de funcţionare a unor mecanisme, că am fost primiţi în UE cu nişte condiţii, iar acum ne facem de cap. Deci ce rău le face politicienilor care urlă că sunt patrioţi şi europeni? Că nu înţeleg.

În schimb, românii pot. Îi pot elimina din peisajul politic pe toţi cei mandataţi de condamnaţi să facă praf justiţia şi statul de drept, de dragul sinecurilor, al privilegiilor şi al puterii, dar fără niciun pic de drag de oameni. Pot, iar zile precum cea de ieri îi trezesc şi îi fac să se întrebe cine apără interesele cui, cine denigrează, până la urmă, şi cine ocroteşte România.

De asta sunt atât de importante astfel de zile. Pentru că înseamnă oxigen şi trezire la realitate. Pentru că oamenii trebuie să ştie cum şi cine îi trage spre marginea Europei, în vremuri în care Bruxelles-ul îi prinde de mânecă şi încearcă cu disperare să îi aducă înapoi.

Liviu, e simplu: nu mai minţiţi şi nu mai furaţi. Respectaţi-vă angajamentele. Aduceţi bani şi proiecte acasă, nu rezoluţii pentru că guvernul distruge justiţia, bate oameni, se joacă cu libertatea de exprimare, cu presa, cu vieţile oamenilor, în general. pe lângă faptul că falimentează ţara.

Despre asta a fost ziua de ieri – pentru România, from EU with love. Pentru că ei ştiu că această clică nu ne merită.

În Europa se votează la alegerile parlamentare în proporţie de 80% sau chiar mai mult, în unele state membre; iar europarlamentarele sunt foarte importante prin prisma competenţei şi coerenţei oamenilor care ajung în Parlamentul European. Poate ar trebui să avem o rezoluţie separată despre cum ne decidem locul în Europa prin vot.

Editorial publicat pe blogurile Adevarul.ro

Citește în continuare

Editoriale

România s-a născut europeană și așa trebuie să rămână

Publicat

pe

Dacă vrem să facem parte din istoria europeană și să înțelegem ce a însemnat și cum a avut loc Marea Unire, ar fi trebuit să vedem astăzi prin țară multe evenimente de comemorare a 100 de ani de la sfârșitul Primului Război Mondial în urma armistițiului semnat la Compiègne între reprezentanții Antantei și ai Puterilor Centrale.

Aproape 700.000 de români au murit în cei doi ani de război, mulți dintre ei din cauza incompetenței conducerii politice și militare de atunci, care a făcut posibile dezastre precum cel de la Turtucaia sau precum pacea de la București prin care România era desfigurată.

Ne place să credem că Marea Unire a fost epitomul virtuților naționale, românești, dar realitatea este că ea a fost de fapt posibilă prin concursul unor împrejurări care au avut puțin de-a face cu acei români get-beget pe care ni-i imaginăm. Fără decizia regelui româno-german Ferdinand de a intra în război de partea Antantei și împotriva fostei sale țări, fără decizia aceluiași rege de a nu semna pacea de la București și de a reintra în război pe 10 noiembrie 1918, cu o zi înainte de armistițiu, fără aportul generalului Berthelot și al Misiunii militare franceze, care au repus pe picioare Armata Română după înfrângerile rușinoase din 1916 și, în sfărșit, fără armistițiul de la Compiègne prin care s-a anulat Tratatul de la București, Marea Unire nu ar fi fost posibilă. Ba, din contră, România ar fi fost astăzi o mică și nesemnificativă țară de frontieră la marginea Europei.

Dacă vrem să fim cu adevărat parte din Europa, trebuie să începem să marcăm în imaginarul nostru colectiv marile momente ale istoriei europene, cum e Ziua armistițiului. Și trebuie să înțelegem că marile realizări istorice ale României nu ar fi fost niciodată posibile fără aliații noștri europeni.

România s-a născut europeană și așa trebuie să rămână, chiar dacă pe unii lideri trecători i-ar avantaja mult mai bine o Românie închisă, izolată și desprinsă de Europa.

Citește în continuare
Noutăți Generaleacum 5 ore

Andrei Lupu: Modificările propuse de PSD-ALDE pentru Codul de Procedură Penală ar fi impiedicat prinderea recidivistului din Alba Iulia, eliberat pe baza recursului compensatoriu

Noutăți Generaleacum 5 ore

Parlamentul European a lansat un nou site. Antonio Tajani: „Va fi un instrument valoros care va aduce Europa mai aproape de cetățenii săi”

Comunități Locale România 100acum 8 ore

Tone de bunuri au fost dăruite de gălățeni la a patra și cea mai de succes campanie de donații orgnanizată de RO100 Curățăm Galațiul

Noutăți Generaleacum O zi

Anca Dragu: „Cine poate rezista unei promisiuni de dublare a salariilor? Sunt oferte electorale nerealiste, dar foarte tentante, care-i lovesc tot pe cei mai vulnerabili”

Noutăți Generaleacum O zi

Anca Dragu: „Naționalismul și demagogia au devenit din ce în ce mai prezente în discursul populist. Soluția ar fi o implicare mai activă a societății civile”

Stiri RO+acum 2 zile

„Oameni noi“, în județul lui Dragnea: voluntarul care strângea semnături în Alexandria, vizitat de Poliția Locală, care insista că are nevoie de autorizație

Revista Preseiacum 3 zile

Oana Bogdan, la Alba Iulia: Proiectăm o țară în care cei plecați la muncă în străinătate să vrea să se întoarcă, să muncească și să își educe copiii

Stiri RO+acum 3 zile

Teleormanul vrea Oameni noi în politică. Dacian Cioloș: „Lucrurile pot să evolueze doar în măsura în care ne asumăm să susținem oameni de bună-credință și onești“

Stiri RO+acum 4 zile

Oana Bogdan, la Radio Unirea Alba Iulia: „Vrem să creăm o punte între rural și urban. Ne propunem să fim un partid de masă”

Stiri RO+acum 4 zile

Oana Bogdan, la Alba Iulia: „Domeniul construcțiilor este văduvit în România, are probleme uriașe, pentru că nu mai sunt oameni”

Cele mai citite