Urmărește-ne
https://impreunapentruromania.ro/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Trump în Europa. Anunță acest turneu schimbarea lumii?

Publicat

pe data de

Al 45-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii a început un turneu de şase zile în Europa, cu trei momente politice (relativ) importante, într-un context internaţional tensionat şi tulbure, încărcat de opţiuni ideologice radicale şi parcă mai dinamic ca oricând în ultimele două decenii, un context în care sentimentul general este că orice se poate întâmpla.

  • Turneul european al preşedintelui Trump, care a început cu Summitul NATO şi se încheie, ce întâmplare!, cu Summitul cu Putin (ca un semn că suntem într-o perioadă în care totul poate fi renegociat şi revizuit şi că nu mai există principii şi valori inalienabile în politica Occidentului), sugerează un timp al marilor schimbări, determinate de un amestec bizar de pragmatism, realpolitik şi radicalizare ideologică iliberală, protecţionistă şi naţionalistă;
  • Sunt, deja, destul de mulţi analişti europeni care nici nu mai au aşteptări prea optimiste de la acest turneu, prefaţat de clasicele schimburi de replici ostile între Trump şi liderii Uniunii Europene pe tema cheltuielilor militare şi a bugetului NATO, dar şi de cele legate de deficitul de 151 miliarde de dolari al SUA în relaţia economică cu UE şi de începutul războiului comercial al giganţilor lumii, aşa cum nu se aşteaptă la perspective încurajatoare nici după vizita la Londra (britanicii având un guvern instabil, tot mai afectat de dilemele Brexitului), nici după Summitul cu Putin de la Helsinki, ce pare să se finalizeze cu o serie de înţelegeri americano-ruse (unele publice, altele mai discrete) care pun şi ele în discuţie ordinea politică şi de securitate globală şi europeană;
  • Germania e prizoniera Rusiei!” tună Trump la Bruxelles, în deschiderea Summitului NATO, cu trimiteri la cumpărarea de gaz rusesc, punând la rândul lui… „gaz pe focul” relaţiilor transatlantice. Anul trecut, la Varşovia, la Summitul Iniţiativei celor 3 Mări, Trump promitea Europei Centrale şi de Est gaz american lichefiat la preţuri competitive. Nu s-a mişcat nimic în acest sens iar proiectul controversat al gazoductului NordStream II avansează;
  • Prinsă în acest joc global de resetare strategică dar şi în provocările unei preconizate reforme a Uniunii Europene, care o obligă să fie extrem de atentă la toate mişcările aliaţilor dar şi ale puterilor non-occidentale care pândesc căderea ordinii SUA-NATO-UE, România încearcă la Summitul NATO să îşi împingă în faţă o agendă firească a unei ţări mici, de periferie. Argumentele României: suntem cuminţi, ne-am făcut temele, am atins faimosul prag de 2% din PIB pentru Apărare şi avem o poziţie geopolitică interesantă la Marea Neagră, un fel de „second best solution” dacă Turcia devine un aliat NATO necredibil. În schimb, afectarea independenţei justiţiei şi lupta puterii de la Bucureşti împotriva statului de drept, criticată de aliaţii nord-americani şi europeni ai României, ne trag mult în jos. Momentul nu este aşadar dintre cele mai favorabile dar încercarea delegaţiei României de a împinge o agendă proprie trebuie făcută, cu şansele mici care există de a vedea progrese spectaculoase, pentru că noi nu avem şi nu vom avea curând un Plan B iar întregul sistem de securitate al ţării se sprijină pe NATO şi pe parteneriatul strategic cu SUA;
  • Bucureştiul este interesat de întărirea prezenţei militare a Alianţei în sudul Flancului Estic şi la Marea Neagră, poate chiar de obţinerea unui comandament NATO „de trei stele” (terestru) pe teritoriul naţional, adică mize cu finalizare imprevizibilă (nu spun imposibilă) pe termen mediu, dincolo de orice declaraţii asiguratorii care s-ar putea obţine zilele acestea, atâta timp cât Marile Puteri îşi regândesc intens finanţarea militară şi aranjamentele de securitate, părând că mută accentele de la cadrele multilaterale largi la un minilateralism tentant dar foarte periculos pe termen lung.

Vine iarăşi Trump în Europa. Primăvara trecută, la Summitul NATO de la Bruxelles, a dat impresia unui grobian care împinge premierii statelor mici pe scenă (literalmente) ca să iasă în faţă la poza de grup, care îi ceartă pe aliaţii strânşi într-un grupuleţ umil în faţa lui şi care comunică în limbaj de rednecks, iar la final totul a ieşit prost, aşa cum ştim.

Abia instalat de câteva luni la Casa Albă, Trump „a reuşit” la precedentul summit să enerveze pe toată lumea şi să obţină efecte contrare aşteptărilor sale, adică să accelereze demersurile politice de autonomizare ale europenilor şi noua iniţiativă a Uniunii Apărării, o strategie care dă semnalul că banii europenilor nu vor mai merge pe armament american, ci pe promovarea propriilor industrii de Apărare (mă rog, ale celor care mai au aşa ceva, în special a Franţei). Dar, din păcate pentru România şi pentru regiunea noastră, europenii nu vorbesc niciodată despre „garanţii de securitate”, ci doar despre Fondul European de Apărare şi colaborarea europeană în domeniul cercetării militare (nu credem că România va fi în avangarda cercetării, a marilor proiecte şi noilor tehnologii) şi al industriilor de Apărare. Se vorbeşte deja despre colaborarea franco-germană pentru producţia unui avion de luptă european de nouă generaţie, care va fi gata prin 2023. Acesta va trebui apoi să fie şi cumpărat, nu? Oare de cine?

Chiar dacă, în aparenţă, ţări precum România ar putea câştiga la început 2-3 contracte minore pentru industria locală, prin acest nou mecanism, care să dea încredere producătorilor şi salariaţilor din domeniu şi să insufle ceva optimism opiniei publice, ele vor fi foarte mici în ecuaţia europeană a Apărării iar pierderea interesului american pentru garantarea securităţii europene va conta mult mai mult pe termen lung. La acest Fond European va trebui să şi contribuim, din ce în ce mai mult, ulterior. Pe scurt, nu cred că ne interesează Fondul European de Apărare ca politică de protecţie socială pentru interesele industriei de apărare şi ale celor câteva sute sau mii de lucrători care au mai rămas în domeniu iar cercetarea militară nu este un scop în sine, dacă nu se reflectă în garanţii de securitate. Nu cred că vom deveni vreodată un mare jucător în industria militară europeană şi globală. Mai presus de orice, să spunem că nicio cheltuială militară nu se justifică dacă nu se traduce în garanţii de securitate pentru contribuabili. Nu ne trebuie Fondul de Apărare dacă singurul lui scop este păstrarea unor locuri de muncă şi apărarea intereselor companiilor producătoare de armament din Uniunea Europeană. Costurile ar fi în acest caz, pentru noi, mai mari ca beneficiile. Este motivul pentru care ţări postcomuniste ale Flancului Estic precum Polonia, România şi statele baltice au evaluat corect caracterul primordial al NATO şi rolul esenţial al SUA în garantarea securităţii lor, dincolo de o aderare de complezenţă la PESCO. Singurul mare risc aici este posibila defectare a NATO până la finalul mandatului lui Trump şi căderea relaţiei transatlantice la un nivel atât de jos încât nici măcar un nou preşedinte american, începând din ianuarie 2021, să nu o mai poată repara. De aceea „am fluierat în biserică” şi am spus că nu avem (şi, sincer, chiar e de neconceput pentru noi) un Plan B, o alternativă la un NATO distrus de facto (chiar dacă nu şi de jure) de Doctrina Trump… Cine ar putea să se gândească la aşa ceva?

Dar Summitul NATO este doar primul moment al turneului european al lui Donald Trump. Urmează Londra, o vizită la cel mai înalt nivel protocolar, amânată de vreo două ori în 2017, spre surpriza celor care s-ar fi aşteptat ca cei doi aliaţi naturali, conduşi acum de puteri conservatoare şi protecţioniste, să se apropie imediat unul de celălalt. Nu a fost aşa. Theresa May nu s-a arătat încântată de politicile lui Trump şi invers. Acum, deşi se produce în cele din urmă, vizita la Londra pică în alt moment prost, legat de instabilitatea guvernului May şi de deruta din Partidul Conservator cu privire la lipsa soluţiilor pentru un Brexit reuşit. Europenii domină categoric discuţia iar tabăra Brexit hard din Partidul Conservator a încercat o rebeliune, văzând că rezultatul referendumului se diluează într-un posibil acord care păstrează de facto Marea Britanie în spaţiul economic şi politic european, chiar dacă nu şi la masa deciziilor (adică exact cum e mai rău pentru britanici, care vor trebui să respecte în continuare regulile UE pentru a avea acces pe piaţa unică, vor şi plăti pentru asta câteva zeci de miliarde bune, dar nu vor mai avea putere decizională). Mare lucru nu poate ieşi acum din Summitul americano-britanic. Ceva rating de audienţă pentru televiziuni, ceva imagine pentru lideri, declaraţii bombastice şi cam atât. În contextul actual, nici SUA, nici Marea Britanie, nu sunt o prioritate una pentru cealaltă. Sunt lucruri care merg de la sine (afacerile, colaborarea tehnologică, academică şi culturală impresionante între cele două societăţi înrudite) iar cele care nu merg (viziunile diferite despre Acordurile globale, de exemplu) oricum nu o să meargă nici după discuţiile Trump-May.

În schimb, Summitul Trump-Putin de la Helsinki este o mare necunoscută. De ce acum? De ce nu? Ce interese au în comun cei doi? Ce îi desparte ireconciliabil? Nu cred că răspunsurile şi explicaţiile oficiale, după întâlnire, vor fi substanţiale şi clarificatoare.

Siria, Ucraina, Coreea de Nord, războiul comercial cu China şi UE? Cred mai degrabă că vom rămâne şi după 16 iulie în zona speculaţiilor, a zvonurilor, a interpretărilor subiective, a frânturilor de adevăr, a unor declaraţii secvenţiale. Adevăratele efecte se vor vedea (sau nu) pe termen lung. Dar este cert că acest summit este o mână întinsă de Trump lui Putin şi o oportunitate pentru acesta din urmă de a reveni la masa Marilor Puteri, din care fusese exclus (G7, de exemplu), în condiţiile în care Doctrina Trump combate din greu globalizarea, multilateralismul, UE şi China. Aşa cum am arătat săptămâna trecută, nu este exclus ca Trump să încerce să îl ridice pe Putin la nivelul de relevanţă politică globală al giganţilor, adică al SUA, UE şi Chinei, „să îi dea importanţă”, ca s-o spunem direct, mai ales după ce fusese respins recent de G7 şi ţinând cont că Rusia nu este competitivă pe pieţele americane şi nu ameninţă, de fapt, cu nimic Statele Unite, în viziunea contabilă actuală de la Casa Albă!

Reapariţia Rusiei ca partener de discuţie cu SUA şi negocierile americano-ruse nu sunt însă în măsură să ne liniştească, cel puţin aici, în regiune. Este limpede că, pentru a exista o continuitate a acestei idei de colaborare SUA-Rusia, trebuie să existe o serie de concesii făcute de fiecare parte celeilalte. Şi, evident, nimeni nu vrea să facă parte din „compromisul necesar”. Ucraina şi vecinătatea estică a UE, bunăoară, sunt departe de a fi încântate de ideea unei eventuale apropieri şi „conlucrări strategice” SUA-Rusia, iar Summitul NATO şi declaraţiile optimiste şi pline de încredere de la Bruxelles vor fi uitate mai repede decât s-ar crede.

Sursa: contributors.ro

Editoriale

România riscă să piardă una dintre cele mai importante bogăţii: tineretul

Publicat

pe

Potrivit unei lucrări publicate în Revista Română de Statistică, numărul studenților, elevilor și copiilor din grupa de vârstă 0-19 ani care au emigrat din România între 2007 și 2017 este de 484.753. Dacă îi punem și pe cei cu vârste cuprinse între 21-22 de ani, vârsta studenției, atunci numărul emigranților temporari și definitivi depășește 500.000 din totalul de 2.613.477 de persoane contabilizate ca emigranți de către INS în perioada respectivă. Totodată, ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, recunoaşte modul dezastruos în care s-a gestionat această problemă, astfel că în ultimii 15 ani numărul elevilor înscrişi în sistemul de învăţământ a scăzut cu 1,3 milioane.

De asemenea, indicele de îmbătrânire demografică a populaţiei rezidente la 1 ianuarie 2018 a fost de 116,9 persoane vârstnice la 100 de persoane tinere, numărul deceselor fiind mult mai mare decât cel al naşterilor.

România, la 100 de ani de la Marea Unire și la 30 de ani de la Revoluție, se pierde încet într-un ocean de nepăsare și neputință din partea conducătorilor care nu conștientizează importanţa acestor cifre și necesitatea unei intervenții urgente pentru a preveni niște consecințe greu de imaginat. Pe lângă impactul social, economic, demografic, riscăm ca, până în anul 2060, să pierdem peste 5 milioane de oameni, iar doi angajați să susțină până la trei pensionari, ceea ce va determină un haos financiar greu de imaginat.

Precum orice altă bogăţie, tineretul trebuie protejat

Tinerii au nevoie de un loc al lor, de posibilitatea de a studia în România la aceleași standarde ca în orice alt loc din Europa și de a le fi recunoscute meritele, de o programă educațională pliabilă zilelor în care trăim, de un sistem sănătos în care poți evolua chiar dacă nu ești băiatul sau fata vreunui om important, de locuri de muncă unde sunt primiți pentru a învața fără să se ceară 10 ani de experiență, cu toate că ei abia au terminat facultatea, de un mediu prielnic în care să trăiască și să crească din toate punctele de vedere, de o familie care să fie alături de ei, nu plecată prin alte țări pentru a le asigură un trai decent.

Tinerii au nevoie de ascultare. Tinerii au nevoie de înţelegere

Din păcate, lucrurile acestea au fost ignorate în ultimii 30 de ani. Clasa politică actuală se axează pe voturi primite din partea unor sectoare dependente, cum ar fi pensionarii sau bugetarii, făcând promisiuni mai mult sau mai puțin populiste care, de obicei, nu ajung să se materializeze. Lupta pentru putere se dă cu ajutorul sectoarele de vârstă cuprinse între 45-64 și 65+ care au participat la vot în proporție de 54%, respectiv 49% (conform prezenței la alegerile parlamentare 2016).

Tinerii cu vârste cuprinse între 18-24 de ani au rămas indiferenți într-o proporție de peste 70%. Un procent chiar rușinos. Deseori au fost judecați și chiar eu mi-am judecat generația din care fac parte. Am presupus că au avut dureri de spate sau bătrânețea și-a spus cuvântul la 25 de ani, de aceea nu au reușit să ajungă la vot. Deseori mi-am zis că suntem generația care acordă prea mult timp unei lumi virtuale, ignorând cu desăvârșire realitatea în care trăim. Adevărul nu este acesta.

Generația tânără nu a fost ascultată niciodată. Părerea acesteia nu a contat și nu a primit destule motive pentru a merge la vot. Cu siguranță, toți dorim să ne vedem bunicii și părinții cu salarii și pensii bune. Cu siguranță, ne dorim cu toții o infrastructură care să unească principalele regiuni ale României. Cu toții ne dorim un sistem medical profesionist și o industrie înfloritoare. Ne dorim multe, dar noi, tinerii, suntem prea ocupați cu ceea ce vrem să devenim peste câțiva ani. Suntem curajoși, plecăm și ne lăsăm țara în urmă dacă nu ne regăsim aici. Plecăm să ne găsim sensul în alte țări care ne așteaptă cu brațele deschise, chiar dacă nu vom găsi cuvânt „acasă” acolo unde vom merge.

Tinerii nu trebuie să fie judecaţi pentru simplul fapt că acele persoane mature şi responsabile de o ţară întreagă nu reuşesc să le atragă atenţia, vorbindu-le despre PIB, deficit şi alte lucruri care nu au legătură cu mintea visătoare şi plină de speranţă a acestei generaţii.

Cum am reuşi să îi convingem pe tineri să rămână în România şi să înţeleagă cât de important e votul lor?

E simplu. Tinerii au nevoie de înţelegere. Tinerii trebuie să fie înţeleşi.

Tinerii au nevoie de oameni care să le vorbească pe aceeaşi limbă. Tinerii vor să vadă alţi tineri, nu imaginea politicianului actual care se uită cu superioritate la muritorii de rând.

Tineretul reprezintă o voce şi cu siguranţă adevărata bogăţie pe care o avem în România. Ar fi de neiertat să pierdem ceea ce reprezintă, de fapt, viitorul ţării noastre!

* material realizat de Andrei Robert Vintilă, Oradea

Citește în continuare

Editoriale

Schimbarea este în puterea noastră. Vă doresc și ne doresc rod și spor în toate!

Publicat

pe

Dragi prieteni,

Să vă aducă Anul Nou bucurie și sănătate și zile senine împreună cu cele și cei dragi vouă.

Și tot așa cum Noul An alungă relele anului vechi, vă invit ca în 2019, împreună, să facem bine să alungăm răul făcut țării și românilor de o mână de indivizi necinstiți.

Anul 2019 este decisiv. Poate fi anul schimbării.

În luna mai vom fi chemați să alegem viitorul european al României și să ne exprimăm încrederea într-o Europă mai bună. Vor fi primele alegeri din 2016 încoace, în care, împreună cu forțele politice responsabile, avem posibilitatea să spargem valul hoției, minciunii și populismului. Avem datoria să începem această schimbare acum, cu atât mai mult cu cât, pentru șase luni, România se află la conducerea Europei, la Președinția Consiliului Uniunii Europene.

La sfârșitul lui 2019 vom fi chemați să decidem ce fel de om vrem în fruntea țării: un președinte cinstit, democrat, european sau unul corupt, mincinos, care visează să conducă România după bunul lui plac.

Schimbarea este în puterea noastră. Vă mulțumesc tuturor celor care aveți încredere că asumat putem face lucrurile mai bine în jurul nostru.

Suntem deja câteva mii de oameni în partidul PLUS. Vom fi mai mulți. Dacă vă regăsiți în valorile PLUS, veniți să muncim împreună pentru a schimba România în bine, să arătăm că patriotismul nu se măsoară în decibeli, ci în credința că onestitatea, profesionalismul și cinstea pot aduce bunăstare. https://www.ro.plus/adeziune

Anul 2019 este anul responsabilității. Haideți să alegem cu înțelepciune!

Vă doresc și ne doresc rod și spor în toate.

La mulți ani!

Citește în continuare

Editoriale

Mâine anul se-nnoiește. Bugetul, însă, lipsește

Publicat

pe

S-a încheiat și anul 2018, un an ce ar fi trebuit să fie unul pozitiv, dar care s-a dovedit a fi complicat din punct de vedere economic și politic. Măsurile economice haotice, presiunea continuă pe justiție și disensiunile din interiorul PSD au condus la deteriorarea încrederii în economia națională, ceea ce a avut ca efect imediat creșterea costurilor statului pentru finanțarea deficitului bugetar.

Creșterea economică a încetinit ca urmare a lipsei investițiilor publice, precum și a temperării investițiilor private străine și interne. Reformele au întârziat să apară, astfel încât potențialul de creștere economică nu s-a îmbunătățit. Într-un context economic global favorabil, economia românească a devenit mai vulnerabilă în fața riscului de recesiune.

Anul 2019 începe fără buget. Este pentru prima dată în ultimii 18 ani în care, deși există guvern cu atribuții depline (nu guvern interimar), anul începe fără buget. Aprobarea bugetului în ianuarie sau februarie va diminua perioada rămasă la dispoziție pentru diferite instituții publice și companii de stat pentru investiții.

Ce știm în acest moment despre bugetul țării:

  1. Bugetul pentru 2018 a înregistrat un deficit-record la 11 luni, de 26 de miliarde de lei (cele mai recente date disponibile), cel mai mare din perioada post-criză. Aceste miliarde cheltuite de guvern peste veniturile aflate în vistieria statului au fost un factor important în creșterea importurilor peste exporturi, creșterea inflației și a ratelor dobânzilor. Creșterea inflației și a dobânzilor a făcut ca veniturile nete ale populației să se erodeze, anulând parțial eforturile guvernului de a crește anumite categorii de pensii și salarii. Pentru angajații care nu au beneficiat de creșteri salariale, creșterea ratelor la creditele ipotecare, a prețului la energie și combustibili a condus la reducerea standardului de viață.

Deficitul bugetar exagerat a fost generat de o creștere a cheltuielilor mult peste venituri, în special cheltuielile cu salariile și asistența socială. Creșterea salariilor în sectorul de sănătate a fost un cost semnificativ, dar reprezintă o măsură reparatorie pentru personalul medical. Reforma în sănătate trebuie să continue, deoarece medicina nu se poate face în clinici cu o vechime de peste 50 de ani și fără aparatură medicală.

Veniturile au fost sub așteptări în prima jumătate a anului, în special veniturile din TVA. Din păcate, cheltuielile de investiții au rămas sub așteptări și nevoi, astfel încât mult-promisele

școli, spitale, autostrăzi și căi ferate au rămas doar pe hârtie.

Din punct de vedere al investițiilor, 2019 se anunță un an și mai dificil: mediul de afaceri este bulversat de schimbări fiscale abrupte, iar investițiile publice par a avea nevoie de un miracol pentru a se desțeleni. Preluarea președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene ar putea afecta investițiile publice deoarece multe instituții prinse în proiectul european vor avea o disponibilitate redusă de a demara proiecte de investiții.

  1. Guvernul a luat deja o serie de măsuri pentru a pregăti bugetul pentru 2019. Pentru a ține sub control cheltuielile cu salariile, guvernul a decis implementarea unor măsuri de austeritate prin înghețarea salariilor și amânarea cu nouă luni a creșterii pensiilor, reducerea numărului de posturi și înghețarea angajărilor, precum și tăierea plății orelor suplimentare. Chiar și cu salariile înghețate și creșterea pensiilor amânată, statul are nevoie de câteva miliarde în plus, pe care le va strânge din noile taxe ce se vor aplica băncilor, companiilor din energie, telecomunicații și jocuri de noroc, precum și desființarea de facto a Pilonului II de pensii. Din păcate, aceste noi taxe reprezintă o sfidare a sectorului privat prin faptul că au fost introduse peste noapte și fără consultări și studii de impact. Mai mult, noile taxe au fost îmbrăcate într-o poveste siropoasă naționalistă, presărată cu date incomplete și jumătăți de adevăr.

3. Prevederi importante ale Legii responsabilității fiscale au fost suspendate pentru 2019. Prin ordonanță de urgență, guvernul a derogat de la regulile fiscale și principiile responsabilității fiscale introduse prin Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010. De asemenea, dacă guvernul nu poate respecta regulile de responsabilitate fiscală, prim-ministrul și ministrul Finanțelor publice nu vor mai declara abaterile și nici măsurile și termenele până la care Guvernul va asigura conformitatea cu regulile și principiile responsabilității fiscale.

Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010

(4) Declarația de răspundere va conține o declarație semnată de prim-ministrul și de ministrul finanțelor publice, prin care se atestă corectitudinea și integralitatea informațiilor din strategia fiscal-bugetară și conformitatea acesteia cu prezenta lege, țintele sau limitele pentru regulile fiscale și respectarea principiilor responsabilității fiscale

Articolul 30 din Legea privind responsabilitatea

(4) Guvernul are obligația de a prezenta Parlamentului un buget anual care să respecte principiile responsabilității fiscale, regulile fiscale, strategia fiscal-bugetară și orice alte prevederi ale prezentei legi, iar prim-ministrul și ministrul finanțelor publice vor semna o declarație ce atestă această conformitate, declarație care va fi prezentată Parlamentului împreună cu bugetul anual.

(5) În eventualitatea că Guvernul nu poate respecta condiția de conformitate prevăzută la alin. (4), prim-ministrul și ministrul finanțelor publice vor menționa în declarație abaterile, precum și măsurile și termenele până la care Guvernul va asigura conformitatea cu principiile responsabilității fiscale, cu regulile fiscale și cu strategia fiscal-bugetară.

Citește în continuare
Noutăți Generaleacum 2 luni

Dragos Pîslaru: Un loc la masă cu elita Europei nu se cere, se dobândeşte prin acţiuni

Noutăți Generaleacum 2 luni

Dacian Cioloș, în cursa internă PLUS pentru desemnarea candidaților la europarlamentare: România are nevoie vitală de a fi reprezentată în Parlamentul European de oameni competenți

Noutăți Generaleacum 2 luni

Vlad Voiculescu: Gogoși sau dreptate. Asta va fi alegerea pe care o vor avea de făcut românii foarte curând

Noutăți Generaleacum 2 luni

Dacian Cioloș: Avem guvernanți cu dublu discurs atunci când vine vorba de Europa, dar am văzut limpede cât de Român e polonezul Donald Tusk

Noutăți Generaleacum 2 luni

Vlad Voiculescu: În următoarea jumătate de an, noi vom determina încotro se îndreaptă această țară

Revista Preseiacum 2 luni

Mirabela Amarandei, despre cartea cu realizările Guvernului în 2018: „Cartea «României de n-ar fi și nu s-ar mai pomeni»“

Editorialeacum 2 luni

România riscă să piardă una dintre cele mai importante bogăţii: tineretul

Noutăți Generaleacum 2 luni

Alin Mituța: „Este vizibil de pe lună că argumentele domnului Meleșcanu și ale PSD-ALDE pentru a justifica scăparea politicienilor corupți de justiție sunt false și ridicole”

Revista Preseiacum 2 luni

2019 în lume, un an cu riscuri în creștere

Noutăți Generaleacum 2 luni

Dacian Cioloș: Riscăm să devenim spectatori captivi ai unei lumi urâte, „împodobită“ cu minciunile din ce în ce mai disperate ale celor care ne guvernează

Cele mai citite