Urmărește-ne
https://impreunapentruromania.ro/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Revista Presei

Starea Uniunii: Ora suveranității europene vine în curând în România

Publicat

pe data de

„Acum câțiva ani, în exact același loc, v-am spus că Europa este iubirea vieții mele. Încă iubesc Europa și o voi iubi în continuare”.

Jean-Claude Juncker, Discurs despre Starea Uniunii, 12.09.2018

  • Un articol semnat de Tana Foarfă și de Mihaela Popa

Pe 12 septembrie 2018, actualii membrii ai Parlamentului European au ascultat ultimul discurs despre Starea Uniunii al președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker,  un discurs mai reținut și mai puțin politic față de cel de anul trecut. Cu o nostalgie prezentă pe toată durata discursului, Juncker a început prin referințe către istorie, dar „nu pentru că am fi aproape de o catastrofă acum, ci doar pentru că UE este garantul păcii. Ar trebui să fim bucuroși că trăim pe un continent pașnic, acest lucru fiind posibil datorită UE. Haideți să arătăm Uniunii Europene mai mult respect”.

Ne așteptam cu toții la un bilanț nu doar al anului în curs, dar și al întregului său mandat. Cu toate acestea, Juncker nu a dorit să analizeze în detaliu activitățile mandatului său, ci a dorit să vorbească despre ceea ce rămâne de făcut: „Vom lucra în fiecare zi pentru a perfecționa această Uniune imperfectă. (…) Fără laude, fără felicitări. Modestie și muncă: aceasta este atitudinea pe care o va adopta Comisia în continuare. Aceasta este agenda noastră pentru lunile ce vor urma“.

Discursul său a dorit să sublinieze eforturile care mai sunt de realizat până la alegerile europarlamentare și înainte de întâlnirea liderilor de la Sibiu din mai 2019, fiind o invitație la reflecție pe tema unor propuneri ale Comisiei ce vor să închidă anumite priorități cu succes sau vor să dea un suflu nou ambițiilor europene.

Ce mai rămâne de făcut

În 2014, atunci când a preluat șefia Comisiei Europene, Juncker a prezentat 10 priorități ale mandatului său: un nou impuls pentru locuri de muncă, creștere și investiții; o Piață Unică digitală conectată; o Uniune Energetică rezilientă cu o politică futuristă pentru schimbările climatice; o piață internă mai integrantă și mai echitabilă cu o bază industrială mai consolidată; o Uniune economică și monetară mai integrantă și mai echitabilă; o politică de comerț echilibrată și progresistă care să valorifice globalizarea; o arie a justiției și drepturilor fundamentale bazată pe încredere reciprocă; către o nouă politică a migrației; un actor global mai puternic; o Uniune a schimbării democratice.

Acum, Jean-Claude Juncker a afirmat: „Comisia a înaintat TOATE propunerile și inițiativele anunțate în 2014. Jumătate dintre acestea au fost deja adoptate de Parlament și Consiliu, 20% dintre acestea sunt în curs de adoptare iar 30% sunt încă în dezbateri“.

Președintele Comisiei Europene a menționat câteva realizări economice, comerciale, sociale și politice: crearea a 12 milioane de locuri de muncă pe teritoriul UE din 2004 și până în prezent, o Uniune cu 239 milioane de cetățeni ca forță de muncă; rata de șomaj în rândul tinerilor este la 14.8%, un procentaj mare dar totuși la un minim istoric din 2000; Fondul European pentru investiții strategice a avut succes, deținând acum un buget de 400 miliarde euro; UE a încheiat acorduri comerciale cu 70 de țări, unele adesea contestate dar necesare pentru exportul standardelor înalte europene în țări terțe în materie de siguranță alimentară, drepturile lucrătorilor, drepturile consumatorilor; unitatea europeană demonstrată prin succesul programului spațial Galileo.

Discursul cu orientare clară către viitor a fost abordat de Juncker cu pragmatism, îndemnând Parlamentul și Consiliul UE să colaboreze pentru a-și putea îndeplini ambițiile din 2014 înainte de alegerile europene. Dorește astfel ca instituțiile europene să arate cetățenilor europeni realizările concrete acestor 5 ani, deoarece „e.uropenilor care merg la vot în mai 2019 nu le pasă de propunerile Comisiei (…), vor să le vadă puse în practică”

Astfel, avem parte de propuneri punctuale foarte variate:

  1. O monitorizare mai atentă a măsurilor anti-spălare de bani, pentru un sector financiar și bancar stabile. Deși UE are reguli clare împotriva spălării de bani, cazuri recente în câteva bănci de pe teritoriul UE au dus la chestionarea supervizării și implementării acestor reguli pe teritoriul european.
  2. Deoarece „nu putem continua să ne chinuim să găsim soluții ad-hoc de fiecare dată când vin vapoare cu migranți pe continent”, Comisia vine cu 3 propuneri care să asigure o solidaritate europeană completă pe tema migrației și o protecție mai mare a granițelor externe ale Europei. Inițiativele reprezintă dovada “reînvierii artei pierdute a compromisului” pe reforma curentă a sistemului UE de acordare a azilului. Vorbim în mare despre propuneri de consolidare a FRONTEX și a Agenției Europene pentru Azil pentru a susține o capacitate operațională constantă și propuneri de eficientizare a procedurilor de repatriere pentru a dezvolta o migrație legală.
  3. Propunere de încetare a trecerii la ora de vară și de iarnă, oferind statelor membre libertatea de a decide singure dacă doresc să aplice ora de vară sau de iarnă.
  4. O arhitectură financiară mai eficientă pentru a susține investiții în afara UE. Comisia dorește o colaborare mai mare între actorii de dezvoltare multilaterală și națională și dorește să atingă provocările și oportunitățile din vecinătatea UE, în special în Africa, toate sub instrumentul de dezvoltare a vecinătății și cooperare internațională.
  5. Probabil cea mai importantă propunere este o alianță UE-Africa pentru a spori relațiile economice și a crește investițiile și locurile de muncă. „Africa nu are nevoie de milă, are nevoie de un parteneriat real și corect. Iar noi, europenii, avem nevoie de acest parteneriat în egală măsură. Această alianță (…) va duce la crearea a 10 milioane de locuri de muncă în Africa în următorii 5 ani.  Cred că ar trebui să dezvoltăm numeroasele acorduri comerciale cu țările africane într-un acord comercial între continente, ca un parteneriat economic între egali“.
  6. Noi reguli pentru a înlătura conținutul considerat terorist de pe internet în mai puțin de o oră, în cadrul obiectivului de combatere a propagandei teroriste, în scopul asigurării siguranței cetățenilor.
  7. În vederea pregătirii alegerilor europarlamentare de anul viitor, Comisia propune un set de măsuri concrete ce includ transparența reclamelor politice online, posibilitatea de a impune sancțiuni pentru utilizarea ilegală a datelor personale în scopul influențării rezultatelor alegerilor europarlamentare.
  8. Competență oferită Biroului Procurorului Public European pentru lupta împotriva terorismului inter-statal, oferind posibilitatea unei coordonări mai mare între statele membre.
  9. Cea mai îndelung discutată propunere este trecerea la un nou sistem de vot în unele domenii de politică externă, de la unanimitate la majoritate calificată. Pentru ca UE să aibă un rol mai pronunțat la nivel global, pentru a “ne îmbunătăți capacitatea de a vorbi cu o voce unitară în politica noastră externă”este nevoie de un proces decizional mai eficient în Politica externă și de securitate comune a UE. Comisia a identificat 3 domenii în care un vot prin majoritate calificată ar fi necesar: un răspuns colectiv în atacurile asupra respectării drepturilor omului, aplicarea eficientă a sancțiunilor și  gestionarea misiunilor de securitate și apărare.

O Comisie politică?

La preluarea mandatului în 2014, Juncker a promis că va institui o Comisie profund politică, cu o echipă de comisari cu experiență politică. Își exprima în același timp dorința ca politica să cântărească mai mult în procesul decizional, iar Președintele Comisiei să nu fie un simplu purtător de cuvânt. Cu toate acestea, Juncker a decis să nu se implice personal în campania referendumului din Marea Britanie pe Brexit, deoarece Comisia nu este populară printre britanici, în ciuda faptului că a susținut în numeroase rânduri că Brexit-ul ar fi o catastrofă. Singurul lider european care a reacționat la campania anti-europeană a lui Boris Johnson a fost Donald Tusk, în mod paradoxal, persoana care a fost des criticată că este un simplu purtător de cuvânt (deși competențele funcției sale sunt limitate).

În 2014, Europa încă își revenea din criza economică, naționalismul și populismul creșteau în popularitate, iar Europa urma să cunoască criză după criză. De multe ori, Bruxelles-ul și în special Comisia, au fost țapul ispășitor pentru orice problemă, iar Comisia a fost des criticată pentru cum a răspuns și a trecut aceste teste care au pus în pericol însăși existența proiectului european. Comisia s-a găsit des în situația în care nu a putut fi vocală pe probleme naționale din cauza limitelor impuse de tratatele europene, fapt ce a alimentat argumentele euroscepticilor (și nu numai) despre incapacitatea UE de a găsi soluții sau despre relevanța proiectului european.

Făcând referire la momentele de tensiune prin care a trecut în mandat, Președintele a dorit să „aplaude poporul grec pentru efortul herculean” de a depăși criza prin care au trecut și a dorit să menționeze faptul că aceste eforturi sunt în continuare subestimate de alți europeni, subliniind astfel criticile aduse de unele state membre în momentul stabilirii programului de asistență financiară a Greciei.

De asemenea, Juncker a reiterat poziția Comisiei pe Brexit, menționând cele 3 principii pe care se bazează negocierile actuale: Comisia cere guvernului Britanic să înțeleagă că un stat membru care părăsește UE nu poate avea aceeași poziție ca a unui stat membru, nu mai poate face parte din piața unică în general sau pe alese; instituțiile europene sunt loiale și solidare Irlandei, doresc o soluționare a problemei graniței cu Irlanda de Nord și vor reacționa dacă guvernul Marii Britanii nu își asumă responsabilitățile acordului Good Friday; Comisia e de acord cu propunerea premierului britanic de a dezvolta un nou parteneriat, cu punct de pornire o zonă de liber schimb între Marea Britanie și UE.

Comisia Juncker a fost pusă la încercare în actualul mandat și de criza refugiaților declanșată în 2015. Valurile de refugiați ajunse pe țărmurile europene au expus nu numai o legislație europeană deficitară în domeniul azilului, migrației, securității și al controlului frontierelor, ci și o criză a solidarității, care s-a transformat treptat într-o criză politică. De la condițiile în centrele de primire din Italia și Grecia, ritmul lent de a găsi soluții de acomodare, de integrare, modul de gestionare a frontierelor, la acordul cu Turcia, la politica de întoarcere a refugiaților, UE a fost ținta criticilor în special a ONG-urilor umanitare, dar și a organizațiilor internaționale, cu precădere Națiunile Unite. În același timp, statele membre au fost puse în situația de a accepta cote naționale de refugiați, iar refuzul unor țări precum Ungaria, Polonia și Cehia au declanșat numeroase proceduri de încălcare a dreptului comunitar cu posibile sancțiuni financiare.

Pe baza acestei crize, urma să se declanșeze în cascadă o altă criză, cea a statului de drept. Ungaria avea să cunoască un val de naționalism, amestecat de cele mai multe ori de minciuni din partea liderilor politici, propagandă anti-UE și discursuri de incitare la ură și discriminare. Din nou, Bruxelles-ul, sau generalizat “străinii” (a se citi George Soros, ONU, NATO, Berlin, Paris) au fost țapii ispășitori. Pozând în garantul identității maghiare și a Europei creștine, Viktor Orban s-a asigurat mai întâi de acapararea statului, asigurându-și totodată încă un mandat de prim-ministru. Instituțiile europene și-au exprimat de nenumărate ori preocuparea privind funcționarea sistemului electoral, constituțional, independenta presei, corupției și conflictelor de interes, libertatea de exprimare, de religie, de asociere,a  drepturilor minorităților, migranților și refugiaților. După 3 ani de dialog politic și numeroase proceduri de încălcare a dreptului comunitar, Parlamentul European a votat ieri, pe 12 septembrie, în sesiunea plenară de la Strasbourg, cu o majoritate covârșitoare (448 pentru, 197 împotrivă, 48 abțineri), declanșarea Articolul 7 din Tratatul Uniunii Europene. Cel mai probabil Ungaria va ieși doar marginalizată și cu reputația internațională pătată, pentru că Articolul 7 nu implică sancțiuni imediate. Guvernului de la Budapesta i se va da ocazia într-o primă etapă să dovedească revenirea la valorilor fundamentale europene. Suspendarea drepturilor de vot în Consiliu ale Ungariei cere unanimitate, ceea ce este foarte puțin probabil să se întâmple. Declanșarea articolul 7 împotriva Ungariei vine la mai puțin de un an de la decizia Comisiei Europene de a lansa aceeași procedură în cazul Poloniei.

Criticile cel mai des auzite la adresa instituțiilor europene sunt legate fie de reacțiile întârziate, de durata prea lungă de dialog politice, lipsa de soluții sau instrumente europene pentru sancționarea Ungariei, Poloniei, României pentru încălcarea unui principiu fundamental al UE, statul de drept. Prin votul de ieri, Parlamentul a trimis un semnal de alarmă că nu mai tolerează subminarea Uniunii Europene din interior. Următoarea pe lista ar putea fi România.

Dar nu toate crizele au fost depășite. Patru ani mai târziu, Juncker se vede nevoit să denunțe același naționalism nesănătos ca în 2014 și speră întoarcerea la un “patriotism luminat”, dublu, național și european, care nu se exclud reciproc.

România în UE – momentul 2019

În comparație cu discursul din anul precedent, numele României nu a fost rostit la fel de des. Însă țara noastră a fost vizată de aproape toate elementele discursului Juncker nu doar prin prisma faptului că este stat membru, ci pentru că în prima jumătate a anului 2019 România va fi în prim-planul activității de la Bruxelles prin 2 mari momente: deținerea, pentru prima dată de la aderare, a Președinției Consiliului UE, și organizarea Summitului de la Sibiu.

Liderii români trebuie să țină cont de elementele menționate de Președintele Juncker și să înțeleagă faptul că există presiune și așteptări de la noi. În primul rând, Juncker a subliniat importanța adoptării propunerilor în discuție și a celor descrise astăzi înainte de alegerile europarlamentare. Guvernul României va prezida formațiunile Consiliului UE, cu rol de co-decizie în procesul de adoptare a inițiativelor Comisiei și prin urmare va trebui să depună eforturi considerabile dacă va dori să adopte propunerile legislative și să avanseze pe sectoare cheie.

Sibiu

Summitul de la Sibiu va avea loc la 6 săptămâni după finalizarea Brexit și cu 2 săptămâni înainte de alegerile europarlamentare. România, fiind gazda acestui summit, va trebui să arate nu doar că poate să se organizeze exemplar, dar că este o gazdă vizionară și un stat membru pe deplin integrat. Sibiu 2019 nu trebuie să rămână în istorie numai ca orașul în care liderii europeni au adoptat concluzii despre viitorul Europei, ci și ca momentul în care România și-a adus contribuția ideologică la proiectul European. Există deja 4 proiecte care au fost menționate astăzi, în așteptarea Summitului:

  • Adoptarea bugetului UE 2012-2027 înainte de alegerile europarlamentare

Probabil prioritatea zero a Președinției României, adoptarea Cadrului Financiar Multianual 2021-2027 este necesară pentru ca fondurile europene alocate prin programele operaționale să fie absorbite la 1 ianuarie 2021. Comisia a înaintat deja o propunere de buget către Parlament și Consiliu în mai 2018 și, conform procedurii de co-decizie, e rândul Consiliului și Parlamentului să poarte negocieri. Dacă România nu reușește sa închidă negocierile până în mai 2019 înseamna că negocierile vor fi reluate când viitorul Parlament își va prelua mandatul, adică în a doua jumătate a anului, determinând bugetul să fie adoptat spre sfârșitul anului. Guvernanții români trebuie să își dea seama de responsabilitatea pe care o poartă pe umeri nu doar pentru viitorul României, ci și pentru celelalte 26 de state membre.

  • Uniunea Monetară

Comisia dorește ca rolul monedei euro pe scena internațională să fie dezbătut  înaintea Summitului. Euro este a doua cea mai folosită monedă din lume, însă importurile energetice în UE sunt plătite în dolari americani, deși doar 2% din ele vin din SUA. România nu este încă membră a zonei euro pentru a formula propuneri concrete, însă ar putea participa la dezbatere dacă obiectivul de aderare ar fi unul susținut de politici economice naționale sustenabile și dacă și-ar fi creat condițiile optime pentru o aderare în 2019, cum a reușit de exemplu Bulgaria. O aderare la zona euro a României în anul Summitului de la Sibiu ar fi oferit României un rol de jucător nou, cu perspectivă proaspătă și diferită la masa celor 19, însă din păcate România nu se află în poziția de a contribui la aceasta discuție.

  • JEFTA

Este indicată ratificarea acordului de liber schimb cu Japonia până în mai 2019 deoarece, Conform poziției Comisiei, ar fi un semn că UE lucrează pentru reguli și standarde globale. Guvernul României nu a oferit o poziție publică pe această temă sau o informare despre ce elementele acordului de liber-schimb și impactul lor asupra economiei europene și românești. UE are competență exclusivă în politici de comerț, însă statele membre sunt încurajate să informeze la nivel național activitățile întreprinse la nivel european, în special acorduri de nivel înalt. Dezbaterile pe acordurile comerciale sunt în general organizate în România de ONG-uri și inițiative locale preocupate în special de politici de mediu.

  • O politică externă mai puternică

Uniunea Europeană își dorește să devină un adevărat actor global pe scena mondială și să aibă capacitatea de a influența evenimente ce depășesc granițele europene. Un pas important pentru atingerea acestui obiectiv este trecerea la votul cu majoritate calificată în detrimentul unanimității în Consiliu, cu ajutorul Articolului 31 TUE (alineatele 2 și 3), ce prevede o așa-numita “clauză pasarelă” care îi permite Consiliului European competența de extindere a votului cu majoritate calificată la aspecte ce țin de politica externă și de securitate comună, dacă statele membre decid în unanimitate acest lucru. Comisia propune ca aceste aspecte să vizeze: deciziile de a institui sancțiuni, poziții privind drepturile omului și deciziile privind misiunile civile. Dorința de adaptare la situații concrete și flexibilitate instituțională fusese deja înaintată de Comisie în luna aprilie a acestui an, odată cu publicarea Strategiei de Extindere a UE către Balcani, când UE propunea ca dată potențială de aderare a două state din blocul Balcanilor anul 2025. Aderarea Balcanilor la UE va antrena automat schimbări instituționale, iar trecerea la vot cu majoritate calificată va fi necesară pentru fluidizarea procesului decizional. Profitând de experiența trecută a extinderilor, Comisia caută de asemenea schimbarea procedurii de vot în diverse politici înainte de închiderea negocierilor cu oricare țara din Balcanii de Vest, tocmai pentru a evita apoi blocarea aderării altor state din același bloc.

România, stat considerat încă nou în UE, ce are granițe atât cu țări din Parteneriatul Estic, cât și cu din Balcanii de vest, trebuie să profite de momentul Președinției pentru a se afirma ca model de stabilitate în regiune. Nevoia de stabilitate politică internă din România capătă astfel nu numai o pondere europeană, dar și internațională.

Concluzie – La ce duc toate eforturile?

Putem să ne întrebăm de ce a insistat atât de mult Președintele Juncker pe finalizarea și adoptarea tuturor acestor elemente înainte de Summit. Ei bine, deoarece întregul său discurs a fost adresat cetățenilor europeni care sunt chemați la vot în mai 2019 pentru alegerea membrilor Parlamentului European. Juncker dorește să demonstreze cetățeanului european că instituția pe care o conduce a lucrat, din primul până în ultimul moment al mandatului, la înaintarea tuturor propunerilor din planul său din 2014 și că UE a reușit astfel să depășească diferențele între nord-sud și est-vest. „Sibiu este momentul în care trebuie să le oferim cetățenilor europeni o perspectivă puternică de viitor. Ei merită mai mult decât nesiguranță și obiective confuze. Merită claritate și planuri, nu aproximări și jumătăți de măsură“.

* Material apărut pe contributors.ro

Revista Presei

Mirabela Amarandei, despre cartea cu realizările Guvernului în 2018: „Cartea «României de n-ar fi și nu s-ar mai pomeni»“

Publicat

pe

FOTO gov.ro

Mirabela Amarandei critică, cu multă ironie, intenția Guvernului de a publica o carte, sub coordonarea lui Darius Vâlcov, despre realizările executivului condus de Viorica Dăncilă în 2018, pe care o numește: „Cartea «României de n-ar fi și nu s-ar mai pomeni»“.

Mirabela Amarandei face trimitere, în postarea sa de pe Facebook, la dosarele penale în care este implicat Darius Vâlcov, consilierul personal pe probleme economice al premierului Dăncilă.

„Darius Vâlcov, acest făuritor al culturii naționale, acest păstrător al tezaurului românesc, îmbogățit cu spiritualitate în cimitir… Mai întâi a ferit de ochi obraznic de curioși, dar necultivați, tablourile lui Grigorescu, Tonitza sau Renoir, ascunzându-i protector în intimitatea propriilor pereți. Casele lui Vâlcov au respirat aerul subțire al celor mai mari capodopere de artă. A tranzacționat apoi, pe bucăți, cu arginți grei și printre rămășițele pământești ale strămoșilor olteni, viitorul Slatinei. Acum, Darius Vâlcov, acest măiastru ctitor al stabilității și al propășirii de stat, devine și om de carte. Darius Vâlcov va zidi în mentalul colectiv al generației noastre, dar și al generațiilor urmașilor noștri, cartea cea mare, Cartea Cărților. Cartea «României de n-ar fi și nu s-ar mai pomeni»”, scrie Mirabela Amarandei pe Facebook.

Guvernul intenționează să publice o carte despre realizările din 2018 ale Executivului Dăncilă. Volumul ar urma să fie editat în 500 de exemplare şi să fie realizat de Comisia Naţională de Prognoză, sub coordonarea lui Darius Vâlcov, consilier al prim-ministrului.

Potrivit unui memorandum aflat pe ordinea de zi a ședinței de miercuri a Executivului, consultat de G4Media.ro, secretarul general al Guvernului, Toni Greblă, și președintele Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, Ion Ghizdeanu, justifică necesitatea publicării cărții inclusiv prin Legea accesului liber la informațiile de interes public.

Astfel, ar fi necesară „o evaluare complexă cu sprijinul tuturor instituţiilor“, din următoarele considerente:

– În fiecare domeniu pentru îndeplinirea unei prevederi din Programul de guvernare s-au întreprins acţiuni suplimentare de pregătire a cadrului legislativ, metodologic şi instituţional pentru implementare (ordine de aplicare, înfiinţarea de structuri organizatorice, reconfigurare atribuţii şi compartimente, etc); din această cauză activitatea intensă de realizare a obiectivelor Programului de guvernare trebuie evidenţiată în întreaga sa complexitate;

– S-au întreprins acţiuni noi, suplimentare faţă de prevederile Programului de guvernare, care au asigurat îndeplinirea obiectivelor acestuia dar şi ca răspuns la realitatea economico-socială foarte dinamică; în absenţa unor astfel de măsuri implementarea unor prevederi din Programul de guvernare ar fi mai dificilă;

– Pe parcursul anului 2018 s-au întreprins acţiuni de pregătire a implementării unor angajamente prevăzute pentru anul 2019 sau chiar în anii următori;

– În Programul de guvernare sunt evidenţiate şi măsuri cu caracter general, sintetic şi cu aplicabilitate permanentă, ceea ce face necesară o individualizare a acţiunilor întreprinse în anul 2018.

„Multe din angajamentele asumate au însemnat şi înseamnă evaluări şi analize laborioase de impact, investigare profesionistă a soluţiilor de implementare, un amplu demers de informare cu privire la experienţele internaţionale, proiectarea şi reglementarea soluţiilor alese dar şi a mecanismelor instituţionale şi organizaţionale de trasnspunere în practică a angajamentelor”, mai scrie în memorandum.

Volumul, a cărui publicare ar urma să fie suportată din bugetul Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, ar conține capitole referitoare la:

Principalele rezultate economico-sociale;
Modul de realizare a celor 115 acţiuni prioritare;
Investiţii publice şi investiţii în parteneriat public-privat;
Programe guvernamentale şi scheme de ajutor de stat;
Politica fiscal bugetară;
Absorbţia fondurilor europene – acţiuni şi realizări.

Citește în continuare

Revista Presei

2019 în lume, un an cu riscuri în creștere

Publicat

pe

Din perspectivă economică, 2018 a fost un an bun, creșterea economică a fost robustă, dar decalajele sociale s-au păstrat.

S-au materializat câteva din riscurile preconizate pentru 2018– continuarea politicilor protecționiste ale SUA, continuarea politicii fiscale prociclice a SUA, crize financiare în țări mari emergente, cum ar fi Turcia și Argentina. Impactul acestor riscuri materializate s-a dovedit a fi negativ, desigur, dar gestionabil, cel puțin pe termen scurt.

Pentru 2019, estimările indică o încetinire a ritmului de creștere economică în țările dezvoltate, pe fondul disputelor comerciale, al majorării ratelor dobânzilor de politică monetară și al unor incertitudini privind evoluția Brexitului. Dinamica produsului intern brut (PIB) al economiilor dezvoltate încetinește de la 2,4% în 2017 la 2,1% în 2018 până la 1,7%. În paralel economiile emergente și în dezvoltare vor afișa o ușoară creștere a dinamicii PIB, de la 4,7% în prezent la 4,9% în 2020-2021.

Deși economiile mari încetinesc, ponderea lor economia globală este mai mică decât cea a economiilor emergente și în dezvoltare, ca atare creșterea economică la nivel global rămâne relativ constantă. Există o tendința de încetinire ușoară a ritmului de creștere după 2020, de la 3,7% la 3,6%.
Decalajele ritmurilor de creștere pe cele trei categorii de state se accentuează, expresie a dinamismului economiilor emergente, dar și a volatilităților crescute, inclusiv fluctuații mari privind încrederea investitorilor și costul finanțărilor.

O serie de riscuri la nivel global pot influența lumea în 2019 și pot grăbi apariția recesiunii economice, în principal prin diminuarea încrederii investitorilor și anihilarea cererii interne și a comerțului internațional.

Poziția fragilă a liderilor europeni

Consolidarea poziției unui lider politic european va face diferența între o Europă solidă, care va atrage investiții, și una slabă. Președintele francez se profilase ca viitor lider european, dar erodarea rapidă a imaginii sale și măsurile economice cu iz populist anunțate in extremis sub presiunea străzii i-au șubrezit imaginea. Mai mult, marile puteri europene se confruntă cu probleme de leadership: în Germania, apune era Merkel, în Italia curentul extremist cu discurs bufonic prinde teren, iar Marea Britanie a decis să se desprindă de Uniune.

Populismul

În contextul pierderii oricărui control asupra calității informațiilor propagate în spațiul public populismul poate inflama spiritele. Lipsa unui filtru administrativ și a unei autocenzuri, în condițiile accesului liber și nelimitat la publicul larg, face că orice nebun charismatic să devină eroul mesianic într-o lume polarizată și captivă în discursul urii. Populismul capătă diferite forme, în funcție de sensibilitățile și provocările fiecărei țări: populismul economic, naționalismul și mesajele antimigrație.

Iliberal sau extremist ?

Accentuarea și extinderea iliberalismului european și a discursurilor extremiste devine un factor de risc în creștere. Mai mult, faptul că regimurile iliberale actuale nu au fost penalizate la nivel politic și nici economic ar putea da idei și altor politicieni. Din păcate, în cazul unor tulburări economice, încrederea piețelor în economii cu regimuri iliberale va fi zdruncinată rapid, iar aceste economii vor fi primele penalizate.

Războiul tarifelor vamale

Intensificarea războiului comercial declanșat de SUA în relația cu UE, dar mai ales cu China. Maniera impredictibilă de reacție a președintelui american în negocierile externe face că acest risc să fie greu de estimat și să rămână pe radar pe întreaga perioadă a mandatului președintelui SUA. Arestarea directoarei financiare a colosului Huawei, nimeni alta decât fiica fondatorului companiei, la Vancouver, sub acuzația de încălcare a sancțiunilor impuse de SUA Iranului, nu ajută deloc la temperarea tensiunilor dintre China și SUA.

Saga Brexit

Anularea Brexit-ului constituie un factor de risc în sensul că ar bulversa toate regulile și așteptările. Curtea Europeană de Justiție a decis că Marea Britanie ar putea anula unilateral procesul de ieșire din Uniunea Europeană. În acest moment, a devenit evident pentru britanici că Brexit-ul vine cu un cost financiar direct și că este mai mult decât un moft politicianist. O reluare a procesului de consultare a poporului ar putea crește incertitudinile pe termen scurt și pe termen mediu, dar ar putea avea efecte favorabile pe termen lung. Un risc probabil mai mare va fi un divorț fără acord, caz în care economiile europene ar putea avea plrobleme, prin ricoșeu.

Dobânzile americane

Continuarea politicii americane prociclice și perpeturea de deficite interne și externe, alături de întărirea politicii monetare americane, creează riscul de scumpire a resurselor financiare pentru restul lumii. Capitalurile disponibile vor găsi o destinație mai sigură și mai primitoare în SUA, în defavoarea economiilor emergente, cu randamente mari, dar riscante, sau a celor avansate, care oferă și randamente, și riscuri reduse.

Încetinirea Chinei

Diminuarea ritmului de creștere economică a Chinei reprezintă un risc pentru toate economiile lumii. China a reușit să se impună atât ca investitor global, cât și ca participant în lanțul de producție internațional și furnizor de bunuri și servicii ieftine, stabilind astfel tendințe pe toate piețele.

Citiți continuarea articolului pe reporterglobal.ro

Citește în continuare

Revista Presei

Anca Dragu: Noua șefă a ANAF are nevoie de susținerea premierului și a ministrului Finanțelor pentru a avea succes

Publicat

pe

FOTO Steluța Popescu

Noua șefă a ANAF, Mihaela Triculescu, va avea nevoie de susținerea deplină a premierului și a ministrului Finanțelor pentru a avea succes în fruntea Fiscului, spune Anca Dragu, fost ministru al Finanțelor în Guvernul Cioloș, în contextul în care relația fostului șef al ANAF, Ionuț Mișa, cu actualul deținător al portofoliului Finanțelor, Eugen Teodorovici, a fost una foarte tensionată. În plus, Triculescu are în față o misiune foarte dificilă privind reforma ANAF.

„Pentru a putea schimba ceva, noua conducere a ANAF trebuie să aibă susținerea ministrului Finanțelor și a premierului”, a declarat Anca Dragu, în exclusivitate pentru PSNews.

Fostul ministru al Finanțelor din Guvernul tehnocrat consideră că experiența din mediul privat a Mihaelei Triculescu este un lucru pozitiv.
„Faptul că vine din afară nu este neapărat un lucru rău, pentru că știe și mediul privat și este bine să avem o infuzie de oameni care știu și altceva decât administrație publică. Faptul că nu are experiență în administrație poate să fie, într-adevăr, un minus, dar poate să recupereze. Dar pentru a putea să se impună, mi se pare vitală o cooperare foarte bună cu ministrul Finanțelor“, a subliniat Anca Dragu.

Fostul ministru al Finanțelor a arătat și care ar trebui să fie prioritățile noii șefe a Fiscului: relația cu contribuabilii, informatizarea, canalizarea resurselor spre zonele cu risc ridicat.

„Prioritatea numărul unu pentru noua conducere ar trebui să fie apropierea Agenției de contribuabil. În continuare, oamenii nu simt că ANAF lucrează pentru ei, ci oarecum împotriva lor. Apoi, informatizarea ar ajuta foarte mult, atât pe contribuabilii persoane fizice, cât și pe cei persoane juridice. Nu în ultimul rând, noua conducere a ANAF ar trebui să canalizeze resursele instituției în zonele cu risc ridicat. Agenția are uneori acest obcei de a duce multe resurse umane – inspectori, în zonele cu risc foarte scăzut, ca atare, nu recuperează mare lucru. Cu puțină bunăvoință și cu sprijin, ar putea face multe lucruri“, a conchis Anca Dragu.

Lichidatorul judiciar Mihaela Triculescu a fost numită joi, prin decizie a premierului Viorica Dăncilă, în funcția de preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), cu rang de secretar de stat.

„Desemnarea doamnei Mihaela Triculescu la conducerea ANAF a fost stabilită după evaluarea mai multor propuneri făcute de ministrul Finanţelor Publice, Eugen Teodorovici”, a transmis Guvernul într-un comunicat de presă.

Potrivit informațiilor oferite de Executiv, Mihaela Triculescu este economist cu o experiență de 19 ani, iar în ultimii trei ani a fost practician în insolvenţă, asigurând managementul procedurii de insolvenţă pentru mai multe companii. Noul preşedinte ANAF este licenţiat în economie şi absolvent al studiilor de master disciplina „Analiză diagnostic şi evaluarea afacerilor” la Universitatea din Craiova, Facultatea de Ştiinţe Economice.

Citește în continuare
Noutăți Generaleacum 6 luni

Dragos Pîslaru: Un loc la masă cu elita Europei nu se cere, se dobândeşte prin acţiuni

Noutăți Generaleacum 6 luni

Dacian Cioloș, în cursa internă PLUS pentru desemnarea candidaților la europarlamentare: România are nevoie vitală de a fi reprezentată în Parlamentul European de oameni competenți

Noutăți Generaleacum 6 luni

Vlad Voiculescu: Gogoși sau dreptate. Asta va fi alegerea pe care o vor avea de făcut românii foarte curând

Noutăți Generaleacum 6 luni

Dacian Cioloș: Avem guvernanți cu dublu discurs atunci când vine vorba de Europa, dar am văzut limpede cât de Român e polonezul Donald Tusk

Noutăți Generaleacum 6 luni

Vlad Voiculescu: În următoarea jumătate de an, noi vom determina încotro se îndreaptă această țară

Revista Preseiacum 6 luni

Mirabela Amarandei, despre cartea cu realizările Guvernului în 2018: „Cartea «României de n-ar fi și nu s-ar mai pomeni»“

Editorialeacum 6 luni

România riscă să piardă una dintre cele mai importante bogăţii: tineretul

Noutăți Generaleacum 6 luni

Alin Mituța: „Este vizibil de pe lună că argumentele domnului Meleșcanu și ale PSD-ALDE pentru a justifica scăparea politicienilor corupți de justiție sunt false și ridicole”

Revista Preseiacum 6 luni

2019 în lume, un an cu riscuri în creștere

Noutăți Generaleacum 6 luni

Dacian Cioloș: Riscăm să devenim spectatori captivi ai unei lumi urâte, „împodobită“ cu minciunile din ce în ce mai disperate ale celor care ne guvernează

Cele mai citite