Urmărește-ne
https://impreunapentruromania.ro/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Scrisoare pentru România mea

Publicat

pe data de

FOTO Mediafax

Nu ţi-am scris de multă vreme. Nu am făcut-o pentru că ne-am despărţit în grabă, fără prea multe cuvinte, atunci când am plecat într-o ţară în care sufletul care doarme acum lângă mine avea o şansă la viaţă. Te-am urât un pic atunci, pentru că nu mi-am dorit să plec. Dar am făcut o alegere, pentru el.

Ani la rând, apoi, valuri şi valuri de oameni care te iubeau au plecat, în linişte, lăsând în urmă poveşti triste şi urme care se vindecă greu. Părinţi, o soţie, un iubit, un copil care a ajuns al nimănui, bunici bolnavi, prieteni, o casă pustie. Cei mai mulţi, la fel ca mine, nu şi-au dorit despărţirea asta. Dar n-au avut încotro. În timpul în care ei plecau, eu tăceam vinovat şi îmi spuneam că, oricum, nu pot face nimic, pentru că tu, singură, trebuie să-ţi găseşti puterea de a te vindeca.

Ţi-am scris în 2014, după alegeri, pentru că atunci am simţit speranţa şi puterea oamenilor care, deşi au rămas pe locurile goale şi diforme ale celor plecaţi, luptându-se cu umbrele fiecărei plecări în parte, au avut demnitatea şi respectul de sine să iasă din inerţie, să aleagă, să folosească votul ca pe o armă a democraţiei, în numele ei. În noaptea în care am stat în faţa ambasadei României în Belgia, până la 12:00, ca să vă fim aproape, mi-am dat seama că, atunci când iubeşti, nu stai să aştepţi pe nimeni să se facă bine. Atunci când iubeşti, eşti parte cu mintea, trupul şi sufletul tău la vindecarea asta. Dai, nu aştepţi. Iar dacă nu primeşti înapoi pe măsură, nu are nicio importanţă, pentru că iubirea nu se măsoară, oricum.

Ţi-am scris apoi în 2016, când te-au găsit nişte cartofori mai pustie şi mai lipsită de vlagă, mai indiferentă la politica schimbării şi la schimbarea politică decât ai fost în ultimii treizeci de ani. Te-au găsit aşa şi n-am dreptul să te judec, pentru că nu eram acolo. Dar nu am dreptul nici să tac atunci când te siluiesc alţii, pentru că eu am plecat iubindu-te, iar tu trebuie să înveţi să alegi între cei care te iubesc şi cei care te mint şi te joacă la poker.

Îţi scriu astăzi pentru că a venit momentul să faci alegerea asta. Şi pentru că tu eşti ca mine. Pentru că povestea ta ea mea, în mare măsură. Sigur, ai fost copilul sărac al Europei. Ştii ceva, şi eu. Dar asta nu m-a împiedicat să învăţ, nici să termin şcoala premiantă, nici să citesc toată biblioteca municipală, pentru că nu aveam bani să cumpăr cărţi. Aşa cum pe tine nu te-a împiedicat să intri în Uniunea Europeană, să construieşti o justiţie independentă, instituţii puternice şi modele de bună practică.

N-ai avut niciodată pile la guvern sau la majoritatea parlamentară, care să te ajute să ai nişte politici publice coerente, să creşti economic frumos, să ai un echilibru real al puterilor, să-ţi prioritizezi resursele, să ai o Constituţie bine scrisă şi clară şi un parcurs cu adevărat democratic. Nici eu n-am avut pile. Am avut doar, când şi când, ,,prieteni~ care mi-au pus frână la entuziasm, pentru că ,,cine mă cred eu, oricum? Dar asta nu m-a împiedicat să îmi păstrez motivaţia şi să îmi aleg drumul, profesional, având în cap în primul rând pasiunea şi apropierea de oameni. Aşa cum pe tine nu te-a împiedicat să rămâi cu fruntea sus, chiar dacă te-au furat cumplit. Chiar dacă i-au preocupat numai imunităţile şi privilegiile lor. Chiar dacă n-au dat doi bani pe niciunul dintre oamenii care i-au votat. Chiar dacă îţi calcă în picioare zilnic legile şi instituţiile, chiar dacă mint cu demenţă şi iresponsabilitate, în numele nu se ştie cărei iubiri de ţară.

Ei fac asta iar tu eşti tot în picioare, tot în Europa, tot întreagă, şi cumva, nu ştiu de unde, cu puterea sutelor de mii de oameni care stau de doi ani în stradă, ai reuşit să le ţii în frâu. Cu iubirea lor, pe care o gloată de şacali parveniţi şi reduşi la infima lor fugă de puşcărie nu o pot înţelege sau învăţa.

Aşa că îţi scriu ca să îţi spun că pentru mine, aşa, încă întreagă şi liberă, după 100 de ani, cu zdrenţele imbecilităţii lor fluturând pe tine, aşa cum stai în picioare şi le râzi în faţă, eşti tot ce poate fi mai frumos, mai demn şi mai drept la o ţară.

Eşti fiecare om care luptă să trăiască decent şi care înţelege cetăţenia inclusiv ca pe o responsabilitate, nu doar ca pe un drept.

Eşti fiecare jurnalist care a rămas cu călcâiele înfipte în adevăr, în ciuda ameninţărilor, jignirilor, prigoanei, urii de haită puşcăriabilă asmuţită peste vocile libere.

Eşti fiecare ONG care scrie democraţia şi se bate pentru libertatea de exprimare, pentru România europeană şi implicată, pentru schimbarea mentalităţii aceleia, cu care am plecat, la rândul meu, de a tot sta şi aştepta să se întâmple ceva. Eşti fiecare om care predică despre civilizaţie şi educaţie, nu despre pomeni, Ev Mediu şi umilinţe; care nu a aruncat cu cărămida, ci a pus o cărămidă la orice campanie de conştientizare a ceea ce înseamnă justiţie, activism, Europa, competenţă, integrare, Erasmus, civism, integritate, constituţie, nediscriminare, drepturi, libertăţi, toleranţă, obligaţii, educaţie sexuală, echilibru, societate liberă, istorie, cultură. Bun simţ. Umanitate.

Eşti fiecare om care a contribuit la temelia unui spital sau a unui drum, a unei case pentru un sinistrat sau a unui adăpost pentru cei care nu au unde se ascunde de violenţa şi de abrutizarea celuilalt; care a donat pentru un copil bolnav, care a cumpărat o jucărie sau o carte, care a rupt dintr-o bucată de pâine şi a împărţit-o; care îşi iubeşte aproapele; care îşi creşte copiii cu dragoste, liberi, responsabili, cu simţ critic şi cerinţe pe măsură de la societatea în care trăiesc.

Eşti fiecare voce din stradă şi din lumea liberă de clisă şi de corvoada prostiei lor.

Eşti oamenii mei de la Colectiv, care luptă acum pentru drepturile celor care au de învins moartea într-un sistem opac şi absurd, un sistem care lor nu le-a dat şansa la viaţă, dar i-a îndârjit să îi ocrotească pe ceilalţi.

Eşti tatăl lui Alex. Eşti mama Alexiei. Eşti Narcis. Eşti fratele mai mare al Ilenucăi. Eşti bunica lui Iuli.  Eşti Monica, eşti Anca, Elena, Ovidiu, Adi, Attila, Otilia, Radu, Codruţa, Ioana, Cristina, Marius, Oana, Carmen, Loredana, Cristi, Dan, Adina, Bogdan, Mihai, Cătălin, Sorin, Ana, Cosmin, Stefi, Tudor, Alexandru, Bianca, mulţi, infinit de mulţi alţii, eşti fiecare zi şi noapte a lor, fiecare oră pe care o dau adevărului şi binelui, iar în numele lor, ţie. Fără să ceară vreodată ceva înapoi.

Eşti noaptea în care mi-ai amintit cum ninge acasă, după 10 ani, şi am avut sentimentul că n-am plecat niciodată, nicio clipă, de acolo.

Eşti sufletul ăsta care doarme lângă mine şi spune tuturor oamenilor care îl întreabă „eu ştiu toţi jucătorii de la echipa Belgiei şi îmi sunt foarte simpatici, dar ţin cu România“. Prin ochii lui te privesc acum. Eşti tot ce mă întorc să reconstruim, dacă şi tu îţi doreşti, după tot ce au distrus nişte inconştienţi între ziua alegerii pe care am făcut-o pentru naşterea lui şi ziua în care împlineşti o sută de ani.

La mulţi ani! Cât îi mai ţine iubirea de tine pe ăştia care te mint, te rog să rămânem aşa, în picioare. Fie că o să crape de atâta iubire sau nu, fie că fac puşcărie sau nu, fie că le pasă de huiduielile mulţimii, sau nu, atunci când umblă prin ţară cu steagul tău spânzurat fără noimă la gât, eu îţi promit că o scoatem la capăt.

Editorial publicat pe blogurile Adevarul.ro

Editoriale

Despre „Europa valorilor comune“ a Vioricăi Dăncilă

Publicat

pe

Aflăm din discursul citit ieri de premierul Dăncilă în Parlament că una dintre cele patru priorități ale României la președinția Consiliului UE este promovarea „Europei valorilor comune“.

Asta e cel mult o glumă proastă, doamnă premier!

Tratatul UE spune la Articolul 2 că statul de drept e o valoare fundamentală a statelor europene. Numai că nu ați pronunțat un cuvânt despre statul de drept în tot discursul dumneavoastră plicticos. Ba, mai mult, cu doar câteva ore înainte de acest discurs, vorbeați despre niște ordonanțe pentru amnistie și grațiere, adică exact scăparea infractorilor de statul de drept.

Dar problema și mai mare e că dumneavoastră sunteți premierul unei majorități penale, paralelă cu statul de drept și paralelă cu valorile UE. Să spuneți că România va promova „Europa valorilor comune“ când tot ce face partidul dumneavoastră de aproape doi ani încoace e tocmai să lucreze împotriva valorilor europene comune e o mare nerușinare.

Valorile și non-valorile pe care dumneavoastră și partidul dumneavoastră le promovați nu au nimic de-a face cu valorile lumii libere occidentale.

Dumneavoastră promovați și reprezentanți incompetența, tâlhăria, imunitatea, șmecheria. Acestea poate că sunt valori comune dumneavoastră, în PSD, dar cu siguranță nu sunt comune Uniunii Europene.

Credibilitatea dumneavoastră, a partidului dumneavoastră și, din păcate, a României în Uniunea Europeană este la minimul istoric într-un moment de maximă vizibilitate pentru țara noastră.

Președinția Guvernului Dragnea la Consiliul UE se va încheia în perioada alegerilor europene din 26 mai 2019, ocazie cu care vom putea să sancționăm prin vot această gașcă a penalilor incompetenți care abuzează românii de doi ani și e pe cale să se și să ne facă de râs la scară europeană.

Citește în continuare

Editoriale

Teroriștii nu câștigă decât dacă îi lăsăm. Atentatul de la Strasbourg ne arată din nou cât de importantă este Europa

Publicat

pe

FOTO AFP

Un individ a ucis, marți seară, trei persoane și a rănit alte 11, dintre care șase extrem de grav, în Strasbourg. Locul și momentul au fost alese atent: în mijlocul renumitei piețe de Crăciun, seara, când era plin de lume, într-o marți de sesiune plenară a Parlamentului European. Mii de oameni veniți din toate colțurile Europei și-au petrecut o mare parte din noapte blocați în restaurante, în clădiri ale instituțiilor europene, în frică.

Teroarea asta își dorește. Să ne blocheze. Să distrugă poate cel mai important aspect al vieții din Uniunea Europeană, ceva ce lipsește în multe alte părți de pe Glob: viața fără griji existențiale, fără frica permanentă de violență. Viața în pace. Sigur, avem multe probleme în Europa. Dar mai presus de orice altceva, avem pace în interiorul UE. Poate că nu știm unde o să lucrăm mâine sau care vor fi prețurile sau ce probleme vor înfrunta copiii noștri.

Dar cu toții ne așteptăm să trăim în siguranță și pace. Și în România.

Nu știu cum să fac să zic cât de importantă e senzația asta de siguranță oferită de Uniune. Am vorbit cu atât de mulți oameni din alte țări și continente care sunt mereu complet dați peste cap că la noi se poate trăi așa de… ușor. „Voi nu vă dați seama ce bine e la voi”, mi-au zis mulți.

Teroristul nu a reușit. Ca orice alt terorist care a comis atacuri în Europa, este un ratat. Parlamentul European își continuă activitatea. Cu mai multă securitate, piața de Crăciun din Strasbourg va continua. Oricât ar încerca și oricâte vieți nevinovate vor distruge, teroriștii nu pot să distrugă valorile europene cele mai importante.

Însă putem să ni le distrugem singuri. Dacă ne lăsăm orbiți de frică sau de ură. Dacă ne lăsăm mințiți de toți falșii profeți ai naționalismului retrograd și fără logică. Dacă ne fragmentăm în fața celor care au nevoie de noi fragmentați: fundamentaliștii, extremiștii, nebunii fără conștiință dar cu ideologie sau o logică proprie. Sau dictatorii care ne dau târcoale pe la frontiere, ca Putin sau Erdogan.

Ca români, rareori avem șansa să înțelegem cât de vitală este valoarea asta europeană, a păcii. Vorbim doar de fonduri și de autostrăzi și ne văităm (pe bună dreptate) că nu le avem. Dar cu ocazia asta trebuie să ne amintim că UE este mult mai mult de atât. Și că dacă vrem să continuăm să avem această pace internă, trebuie să ne implicăm.

Cum? Votând pe 26 mai pentru acei români care nu flirtează iresponsabil cu euroscepticismul, cu ROEXIT, cu naționalismul. Votând pentru mișcări politice care vor o Uniune Europeană puternică, horărâtă și mai liberă. Votând pentru cei care se vor bate cu cei care au ca principal argument ura și frica. Adică aceleași unelte pe care teroriștii încearcă, din când în când, să le mânuiască.

Citește în continuare

Editoriale

Guvernanța economică sau cum să guvernezi responsabil

Publicat

pe

În an centenar și cu nici două luni înainte de preluarea Președinției Consiliului Uniunii Europene, Comisia Europeană a decis că România este susceptibilă de dezechilibre macroeconomice. Urmează o analiză aprofundată care va decide dacă România a acumulat dezechilibre macroeconomice și, dacă da, natura dezechilibrelor și ce măsuri ar trebui să ia pentru ajustarea ordonată a acestor dezechilibre.

Pe scurt, Comisia Europeană estimează că 13 state membre UE, printre care și România, sunt susceptibile de a fi deraiat de la regulile de bună guvernanță economică și au acumulat dezechilibre economice.

Guvernanța economică, între știință și onestitate

Guvernanța economică este știința de a guverna responsabil, de a folosi în mod înțelept resursele disponibile azi, de a mai lăsa și copiilor noștri resurse și de a evita îndatorarea excesivă a generațiilor viitoare, fără a uita de generațiile ajunse acum la vârsta pensiei. Responsabilitatea înseamnă cât și de la cine încasează statul bani, pe cine sprijină, cât cheltuie statul pentru a construi drumuri, spitale, școli, cât folosește pentru traiul de zi cu zi, cât împrumută statul pentru mâncare, cât pentru construcția de căi ferate de mare viteză, cât, cât, cât… Un stat inconștient împrumută bani pentru a face petreceri zilnice, săptămânale sau lunare, la care oamenii ajung pe drumuri pietruite, în căruțe trase de cai costelivi, depășiți stelar de bolizi ca-n filme. Căruțele sunt pline de oameni sărmani, fericiți că „li s-a dat” ceva la pensie și care nu pricep că „mâna invizibilă” a lui Adam Smith le-a luat prin inflație mai mult decât le-a dat guvernul. Fiesta ține cât ține, apoi trebuie să plătim datoria, dar nu avem cu ce. Așa că rostogolim mai departe datoria, plătim datoria din datorie, până când or veni creditorii la copiii noștri și i-or sili să plătească. Să plătească, dar noi vom fi pensionari atunci și îi vom amenința că dacă nu ne plătesc pensiile, nu îi votăm. Vor face înțelegeri cu creditorii, care îi vor mai păsui câteva luni, dar de plătit tot trebuie să plătească! Să își îndatoreze și ei copiii, cum am făcut și noi!

Guvernanța economică europeană, înainte de criză

Dar nu toate țările trăiesc acest destin sumbru de tragedie greacă. Sunt și țări (mai) responsabile, deși populismul economic face ravagii în lumea întreagă, de mulți ani. Funcționarea Uniunii Europene are la bază guvernanța economică. Până la criza economică din 2008, regulile de guvernanță vizau în special domeniul fiscal bugetar – prin Pactul de Stabilitate și Creștere și domeniul monetar și valutar, prin Banca Central Europeană. Violența și amploarea crizei au arătat că state cu o poziție fiscal-bugetară bună, precum România, Bulgaria, Irlanda, Lituania, Letonia, Estonia, cu datorie publică scăzută și deficit bugetar acceptabil, au fost profund afectate de criză. De ce? Petru că aceste state au dezvoltat alte tipuri de dezechilibre macroeconomice, care vizau piața internă sau datoriile externe, piața muncii, piața imobiliară sau piața financiară. Reguli slabe de guvernanță economică au condus la apariția nestingherită a dezechilibrelor macroeconomice, iar statele membre au ezitat în a lua măsuri pentru atenuarea acestor dezechilibre. Mai mult, guvernanța economică nu face casă bună cu populismul economic, așa că multe state au închis ochii la apariția dezechilibrelor interne. Dacă explozia sectorului imobiliar în multe state europene ar fi fost temperată prin măsuri economice – de exemplu, creșterea dobânzilor de referință, limitarea accesului la creditare –, atât mediul de afaceri, cât și beneficiarii noilor construcții ar fi fost nemulțumiți. Statele au preferat să lase aceste sectoare să se dezvolte într-un ritm halucinant, iar clienții cei mai săraci și vulnerabili, precum și firmele cele mai mici au fost în primul rând afectate de venirea crizei: clienții și-au pierdut casele, oamenii de afaceri și-au pierdut afacerea, angajații au devenit șomeri, băncile și-au marcat pierderile. În retrospectivă, statul ar fi trebuit să intervină din timp pentru atenuarea ritmului de creștere al sectoarelor imobiliar și financiar. Câștigurile tuturor înainte de criză ar fi fost mai mici, dar pierderile post-criză ar fi fost suportabile.

Comisia Europeană reacționează post-criză pentru întărirea regulilor de guvernanță

În 2011, Comisia Europeană elaborează, iar Parlamentul European și Consiliul UE aprobă două noi regulamente care au că scop monitorizarea echilibrelor macroeconomice, identificarea dezechilibrelor, precum și mecanisme corective ale dezechilibrelor macroeconomice: Regulamentul 1176/2011 care stabilește procedura și Regulamentul 1174/2011 care stabilește aplicarea și sancțiunile. În baza articolelor 121 și 136 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, aceste două noi regulamente introduc noi reguli de guvernanță economică. Încă din primul articol al Regulamentului 1176/2011, se arată că „este necesar să se tragă învățăminte în urma experienței acumulate în prima decadă de funcționare a uniunii economice și monetare și, în special, să se asigure consolidarea guvernanței economice în Uniune, pe baza unui nivel mai ridicat de asumare la nivel național… Cadrul consolidat de guvernanță economică ar trebui să se bazeze pe diferite politici interconectate și coerente vizând creșterea economică și crearea de locuri de muncă durabile, o strategie a Uniunii pentru creștere economică și locuri de muncă cu un accent deosebit pe dezvoltarea și consolidarea pieței interne, încurajarea comerțului internațional și a competitivității, un semestru european pentru o coordonare consolidată a politicilor economice și bugetare (Semestrul European), un cadru eficace pentru prevenirea și corectarea deficitelor publice excesive [Pactul de stabilitate și de creștere (PSC)], un cadru solid pentru prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice, cerințe minime pentru cadrele bugetare naționale, o reglementare și o supraveghere mai stricte ale pieței financiare, inclusiv supravegherea macroprudențială asigurată de Comitetul european pentru risc sistemic (CERS).”

Citiți continuarea editorialului pe reporterglobal.ro

Citește în continuare

Cele mai citite