Urmărește-ne
https://impreunapentruromania.ro/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Scrisoare pentru România mea

Publicat

pe data de

FOTO Mediafax

Nu ţi-am scris de multă vreme. Nu am făcut-o pentru că ne-am despărţit în grabă, fără prea multe cuvinte, atunci când am plecat într-o ţară în care sufletul care doarme acum lângă mine avea o şansă la viaţă. Te-am urât un pic atunci, pentru că nu mi-am dorit să plec. Dar am făcut o alegere, pentru el.

Ani la rând, apoi, valuri şi valuri de oameni care te iubeau au plecat, în linişte, lăsând în urmă poveşti triste şi urme care se vindecă greu. Părinţi, o soţie, un iubit, un copil care a ajuns al nimănui, bunici bolnavi, prieteni, o casă pustie. Cei mai mulţi, la fel ca mine, nu şi-au dorit despărţirea asta. Dar n-au avut încotro. În timpul în care ei plecau, eu tăceam vinovat şi îmi spuneam că, oricum, nu pot face nimic, pentru că tu, singură, trebuie să-ţi găseşti puterea de a te vindeca.

Ţi-am scris în 2014, după alegeri, pentru că atunci am simţit speranţa şi puterea oamenilor care, deşi au rămas pe locurile goale şi diforme ale celor plecaţi, luptându-se cu umbrele fiecărei plecări în parte, au avut demnitatea şi respectul de sine să iasă din inerţie, să aleagă, să folosească votul ca pe o armă a democraţiei, în numele ei. În noaptea în care am stat în faţa ambasadei României în Belgia, până la 12:00, ca să vă fim aproape, mi-am dat seama că, atunci când iubeşti, nu stai să aştepţi pe nimeni să se facă bine. Atunci când iubeşti, eşti parte cu mintea, trupul şi sufletul tău la vindecarea asta. Dai, nu aştepţi. Iar dacă nu primeşti înapoi pe măsură, nu are nicio importanţă, pentru că iubirea nu se măsoară, oricum.

Ţi-am scris apoi în 2016, când te-au găsit nişte cartofori mai pustie şi mai lipsită de vlagă, mai indiferentă la politica schimbării şi la schimbarea politică decât ai fost în ultimii treizeci de ani. Te-au găsit aşa şi n-am dreptul să te judec, pentru că nu eram acolo. Dar nu am dreptul nici să tac atunci când te siluiesc alţii, pentru că eu am plecat iubindu-te, iar tu trebuie să înveţi să alegi între cei care te iubesc şi cei care te mint şi te joacă la poker.

Îţi scriu astăzi pentru că a venit momentul să faci alegerea asta. Şi pentru că tu eşti ca mine. Pentru că povestea ta ea mea, în mare măsură. Sigur, ai fost copilul sărac al Europei. Ştii ceva, şi eu. Dar asta nu m-a împiedicat să învăţ, nici să termin şcoala premiantă, nici să citesc toată biblioteca municipală, pentru că nu aveam bani să cumpăr cărţi. Aşa cum pe tine nu te-a împiedicat să intri în Uniunea Europeană, să construieşti o justiţie independentă, instituţii puternice şi modele de bună practică.

N-ai avut niciodată pile la guvern sau la majoritatea parlamentară, care să te ajute să ai nişte politici publice coerente, să creşti economic frumos, să ai un echilibru real al puterilor, să-ţi prioritizezi resursele, să ai o Constituţie bine scrisă şi clară şi un parcurs cu adevărat democratic. Nici eu n-am avut pile. Am avut doar, când şi când, ,,prieteni~ care mi-au pus frână la entuziasm, pentru că ,,cine mă cred eu, oricum? Dar asta nu m-a împiedicat să îmi păstrez motivaţia şi să îmi aleg drumul, profesional, având în cap în primul rând pasiunea şi apropierea de oameni. Aşa cum pe tine nu te-a împiedicat să rămâi cu fruntea sus, chiar dacă te-au furat cumplit. Chiar dacă i-au preocupat numai imunităţile şi privilegiile lor. Chiar dacă n-au dat doi bani pe niciunul dintre oamenii care i-au votat. Chiar dacă îţi calcă în picioare zilnic legile şi instituţiile, chiar dacă mint cu demenţă şi iresponsabilitate, în numele nu se ştie cărei iubiri de ţară.

Ei fac asta iar tu eşti tot în picioare, tot în Europa, tot întreagă, şi cumva, nu ştiu de unde, cu puterea sutelor de mii de oameni care stau de doi ani în stradă, ai reuşit să le ţii în frâu. Cu iubirea lor, pe care o gloată de şacali parveniţi şi reduşi la infima lor fugă de puşcărie nu o pot înţelege sau învăţa.

Aşa că îţi scriu ca să îţi spun că pentru mine, aşa, încă întreagă şi liberă, după 100 de ani, cu zdrenţele imbecilităţii lor fluturând pe tine, aşa cum stai în picioare şi le râzi în faţă, eşti tot ce poate fi mai frumos, mai demn şi mai drept la o ţară.

Eşti fiecare om care luptă să trăiască decent şi care înţelege cetăţenia inclusiv ca pe o responsabilitate, nu doar ca pe un drept.

Eşti fiecare jurnalist care a rămas cu călcâiele înfipte în adevăr, în ciuda ameninţărilor, jignirilor, prigoanei, urii de haită puşcăriabilă asmuţită peste vocile libere.

Eşti fiecare ONG care scrie democraţia şi se bate pentru libertatea de exprimare, pentru România europeană şi implicată, pentru schimbarea mentalităţii aceleia, cu care am plecat, la rândul meu, de a tot sta şi aştepta să se întâmple ceva. Eşti fiecare om care predică despre civilizaţie şi educaţie, nu despre pomeni, Ev Mediu şi umilinţe; care nu a aruncat cu cărămida, ci a pus o cărămidă la orice campanie de conştientizare a ceea ce înseamnă justiţie, activism, Europa, competenţă, integrare, Erasmus, civism, integritate, constituţie, nediscriminare, drepturi, libertăţi, toleranţă, obligaţii, educaţie sexuală, echilibru, societate liberă, istorie, cultură. Bun simţ. Umanitate.

Eşti fiecare om care a contribuit la temelia unui spital sau a unui drum, a unei case pentru un sinistrat sau a unui adăpost pentru cei care nu au unde se ascunde de violenţa şi de abrutizarea celuilalt; care a donat pentru un copil bolnav, care a cumpărat o jucărie sau o carte, care a rupt dintr-o bucată de pâine şi a împărţit-o; care îşi iubeşte aproapele; care îşi creşte copiii cu dragoste, liberi, responsabili, cu simţ critic şi cerinţe pe măsură de la societatea în care trăiesc.

Eşti fiecare voce din stradă şi din lumea liberă de clisă şi de corvoada prostiei lor.

Eşti oamenii mei de la Colectiv, care luptă acum pentru drepturile celor care au de învins moartea într-un sistem opac şi absurd, un sistem care lor nu le-a dat şansa la viaţă, dar i-a îndârjit să îi ocrotească pe ceilalţi.

Eşti tatăl lui Alex. Eşti mama Alexiei. Eşti Narcis. Eşti fratele mai mare al Ilenucăi. Eşti bunica lui Iuli.  Eşti Monica, eşti Anca, Elena, Ovidiu, Adi, Attila, Otilia, Radu, Codruţa, Ioana, Cristina, Marius, Oana, Carmen, Loredana, Cristi, Dan, Adina, Bogdan, Mihai, Cătălin, Sorin, Ana, Cosmin, Stefi, Tudor, Alexandru, Bianca, mulţi, infinit de mulţi alţii, eşti fiecare zi şi noapte a lor, fiecare oră pe care o dau adevărului şi binelui, iar în numele lor, ţie. Fără să ceară vreodată ceva înapoi.

Eşti noaptea în care mi-ai amintit cum ninge acasă, după 10 ani, şi am avut sentimentul că n-am plecat niciodată, nicio clipă, de acolo.

Eşti sufletul ăsta care doarme lângă mine şi spune tuturor oamenilor care îl întreabă „eu ştiu toţi jucătorii de la echipa Belgiei şi îmi sunt foarte simpatici, dar ţin cu România“. Prin ochii lui te privesc acum. Eşti tot ce mă întorc să reconstruim, dacă şi tu îţi doreşti, după tot ce au distrus nişte inconştienţi între ziua alegerii pe care am făcut-o pentru naşterea lui şi ziua în care împlineşti o sută de ani.

La mulţi ani! Cât îi mai ţine iubirea de tine pe ăştia care te mint, te rog să rămânem aşa, în picioare. Fie că o să crape de atâta iubire sau nu, fie că fac puşcărie sau nu, fie că le pasă de huiduielile mulţimii, sau nu, atunci când umblă prin ţară cu steagul tău spânzurat fără noimă la gât, eu îţi promit că o scoatem la capăt.

Editorial publicat pe blogurile Adevarul.ro

Editoriale

România riscă să piardă una dintre cele mai importante bogăţii: tineretul

Publicat

pe

Potrivit unei lucrări publicate în Revista Română de Statistică, numărul studenților, elevilor și copiilor din grupa de vârstă 0-19 ani care au emigrat din România între 2007 și 2017 este de 484.753. Dacă îi punem și pe cei cu vârste cuprinse între 21-22 de ani, vârsta studenției, atunci numărul emigranților temporari și definitivi depășește 500.000 din totalul de 2.613.477 de persoane contabilizate ca emigranți de către INS în perioada respectivă. Totodată, ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, recunoaşte modul dezastruos în care s-a gestionat această problemă, astfel că în ultimii 15 ani numărul elevilor înscrişi în sistemul de învăţământ a scăzut cu 1,3 milioane.

De asemenea, indicele de îmbătrânire demografică a populaţiei rezidente la 1 ianuarie 2018 a fost de 116,9 persoane vârstnice la 100 de persoane tinere, numărul deceselor fiind mult mai mare decât cel al naşterilor.

România, la 100 de ani de la Marea Unire și la 30 de ani de la Revoluție, se pierde încet într-un ocean de nepăsare și neputință din partea conducătorilor care nu conștientizează importanţa acestor cifre și necesitatea unei intervenții urgente pentru a preveni niște consecințe greu de imaginat. Pe lângă impactul social, economic, demografic, riscăm ca, până în anul 2060, să pierdem peste 5 milioane de oameni, iar doi angajați să susțină până la trei pensionari, ceea ce va determină un haos financiar greu de imaginat.

Precum orice altă bogăţie, tineretul trebuie protejat

Tinerii au nevoie de un loc al lor, de posibilitatea de a studia în România la aceleași standarde ca în orice alt loc din Europa și de a le fi recunoscute meritele, de o programă educațională pliabilă zilelor în care trăim, de un sistem sănătos în care poți evolua chiar dacă nu ești băiatul sau fata vreunui om important, de locuri de muncă unde sunt primiți pentru a învața fără să se ceară 10 ani de experiență, cu toate că ei abia au terminat facultatea, de un mediu prielnic în care să trăiască și să crească din toate punctele de vedere, de o familie care să fie alături de ei, nu plecată prin alte țări pentru a le asigură un trai decent.

Tinerii au nevoie de ascultare. Tinerii au nevoie de înţelegere

Din păcate, lucrurile acestea au fost ignorate în ultimii 30 de ani. Clasa politică actuală se axează pe voturi primite din partea unor sectoare dependente, cum ar fi pensionarii sau bugetarii, făcând promisiuni mai mult sau mai puțin populiste care, de obicei, nu ajung să se materializeze. Lupta pentru putere se dă cu ajutorul sectoarele de vârstă cuprinse între 45-64 și 65+ care au participat la vot în proporție de 54%, respectiv 49% (conform prezenței la alegerile parlamentare 2016).

Tinerii cu vârste cuprinse între 18-24 de ani au rămas indiferenți într-o proporție de peste 70%. Un procent chiar rușinos. Deseori au fost judecați și chiar eu mi-am judecat generația din care fac parte. Am presupus că au avut dureri de spate sau bătrânețea și-a spus cuvântul la 25 de ani, de aceea nu au reușit să ajungă la vot. Deseori mi-am zis că suntem generația care acordă prea mult timp unei lumi virtuale, ignorând cu desăvârșire realitatea în care trăim. Adevărul nu este acesta.

Generația tânără nu a fost ascultată niciodată. Părerea acesteia nu a contat și nu a primit destule motive pentru a merge la vot. Cu siguranță, toți dorim să ne vedem bunicii și părinții cu salarii și pensii bune. Cu siguranță, ne dorim cu toții o infrastructură care să unească principalele regiuni ale României. Cu toții ne dorim un sistem medical profesionist și o industrie înfloritoare. Ne dorim multe, dar noi, tinerii, suntem prea ocupați cu ceea ce vrem să devenim peste câțiva ani. Suntem curajoși, plecăm și ne lăsăm țara în urmă dacă nu ne regăsim aici. Plecăm să ne găsim sensul în alte țări care ne așteaptă cu brațele deschise, chiar dacă nu vom găsi cuvânt „acasă” acolo unde vom merge.

Tinerii nu trebuie să fie judecaţi pentru simplul fapt că acele persoane mature şi responsabile de o ţară întreagă nu reuşesc să le atragă atenţia, vorbindu-le despre PIB, deficit şi alte lucruri care nu au legătură cu mintea visătoare şi plină de speranţă a acestei generaţii.

Cum am reuşi să îi convingem pe tineri să rămână în România şi să înţeleagă cât de important e votul lor?

E simplu. Tinerii au nevoie de înţelegere. Tinerii trebuie să fie înţeleşi.

Tinerii au nevoie de oameni care să le vorbească pe aceeaşi limbă. Tinerii vor să vadă alţi tineri, nu imaginea politicianului actual care se uită cu superioritate la muritorii de rând.

Tineretul reprezintă o voce şi cu siguranţă adevărata bogăţie pe care o avem în România. Ar fi de neiertat să pierdem ceea ce reprezintă, de fapt, viitorul ţării noastre!

* material realizat de Andrei Robert Vintilă, Oradea

Citește în continuare

Editoriale

Schimbarea este în puterea noastră. Vă doresc și ne doresc rod și spor în toate!

Publicat

pe

Dragi prieteni,

Să vă aducă Anul Nou bucurie și sănătate și zile senine împreună cu cele și cei dragi vouă.

Și tot așa cum Noul An alungă relele anului vechi, vă invit ca în 2019, împreună, să facem bine să alungăm răul făcut țării și românilor de o mână de indivizi necinstiți.

Anul 2019 este decisiv. Poate fi anul schimbării.

În luna mai vom fi chemați să alegem viitorul european al României și să ne exprimăm încrederea într-o Europă mai bună. Vor fi primele alegeri din 2016 încoace, în care, împreună cu forțele politice responsabile, avem posibilitatea să spargem valul hoției, minciunii și populismului. Avem datoria să începem această schimbare acum, cu atât mai mult cu cât, pentru șase luni, România se află la conducerea Europei, la Președinția Consiliului Uniunii Europene.

La sfârșitul lui 2019 vom fi chemați să decidem ce fel de om vrem în fruntea țării: un președinte cinstit, democrat, european sau unul corupt, mincinos, care visează să conducă România după bunul lui plac.

Schimbarea este în puterea noastră. Vă mulțumesc tuturor celor care aveți încredere că asumat putem face lucrurile mai bine în jurul nostru.

Suntem deja câteva mii de oameni în partidul PLUS. Vom fi mai mulți. Dacă vă regăsiți în valorile PLUS, veniți să muncim împreună pentru a schimba România în bine, să arătăm că patriotismul nu se măsoară în decibeli, ci în credința că onestitatea, profesionalismul și cinstea pot aduce bunăstare. https://www.ro.plus/adeziune

Anul 2019 este anul responsabilității. Haideți să alegem cu înțelepciune!

Vă doresc și ne doresc rod și spor în toate.

La mulți ani!

Citește în continuare

Editoriale

Mâine anul se-nnoiește. Bugetul, însă, lipsește

Publicat

pe

S-a încheiat și anul 2018, un an ce ar fi trebuit să fie unul pozitiv, dar care s-a dovedit a fi complicat din punct de vedere economic și politic. Măsurile economice haotice, presiunea continuă pe justiție și disensiunile din interiorul PSD au condus la deteriorarea încrederii în economia națională, ceea ce a avut ca efect imediat creșterea costurilor statului pentru finanțarea deficitului bugetar.

Creșterea economică a încetinit ca urmare a lipsei investițiilor publice, precum și a temperării investițiilor private străine și interne. Reformele au întârziat să apară, astfel încât potențialul de creștere economică nu s-a îmbunătățit. Într-un context economic global favorabil, economia românească a devenit mai vulnerabilă în fața riscului de recesiune.

Anul 2019 începe fără buget. Este pentru prima dată în ultimii 18 ani în care, deși există guvern cu atribuții depline (nu guvern interimar), anul începe fără buget. Aprobarea bugetului în ianuarie sau februarie va diminua perioada rămasă la dispoziție pentru diferite instituții publice și companii de stat pentru investiții.

Ce știm în acest moment despre bugetul țării:

  1. Bugetul pentru 2018 a înregistrat un deficit-record la 11 luni, de 26 de miliarde de lei (cele mai recente date disponibile), cel mai mare din perioada post-criză. Aceste miliarde cheltuite de guvern peste veniturile aflate în vistieria statului au fost un factor important în creșterea importurilor peste exporturi, creșterea inflației și a ratelor dobânzilor. Creșterea inflației și a dobânzilor a făcut ca veniturile nete ale populației să se erodeze, anulând parțial eforturile guvernului de a crește anumite categorii de pensii și salarii. Pentru angajații care nu au beneficiat de creșteri salariale, creșterea ratelor la creditele ipotecare, a prețului la energie și combustibili a condus la reducerea standardului de viață.

Deficitul bugetar exagerat a fost generat de o creștere a cheltuielilor mult peste venituri, în special cheltuielile cu salariile și asistența socială. Creșterea salariilor în sectorul de sănătate a fost un cost semnificativ, dar reprezintă o măsură reparatorie pentru personalul medical. Reforma în sănătate trebuie să continue, deoarece medicina nu se poate face în clinici cu o vechime de peste 50 de ani și fără aparatură medicală.

Veniturile au fost sub așteptări în prima jumătate a anului, în special veniturile din TVA. Din păcate, cheltuielile de investiții au rămas sub așteptări și nevoi, astfel încât mult-promisele

școli, spitale, autostrăzi și căi ferate au rămas doar pe hârtie.

Din punct de vedere al investițiilor, 2019 se anunță un an și mai dificil: mediul de afaceri este bulversat de schimbări fiscale abrupte, iar investițiile publice par a avea nevoie de un miracol pentru a se desțeleni. Preluarea președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene ar putea afecta investițiile publice deoarece multe instituții prinse în proiectul european vor avea o disponibilitate redusă de a demara proiecte de investiții.

  1. Guvernul a luat deja o serie de măsuri pentru a pregăti bugetul pentru 2019. Pentru a ține sub control cheltuielile cu salariile, guvernul a decis implementarea unor măsuri de austeritate prin înghețarea salariilor și amânarea cu nouă luni a creșterii pensiilor, reducerea numărului de posturi și înghețarea angajărilor, precum și tăierea plății orelor suplimentare. Chiar și cu salariile înghețate și creșterea pensiilor amânată, statul are nevoie de câteva miliarde în plus, pe care le va strânge din noile taxe ce se vor aplica băncilor, companiilor din energie, telecomunicații și jocuri de noroc, precum și desființarea de facto a Pilonului II de pensii. Din păcate, aceste noi taxe reprezintă o sfidare a sectorului privat prin faptul că au fost introduse peste noapte și fără consultări și studii de impact. Mai mult, noile taxe au fost îmbrăcate într-o poveste siropoasă naționalistă, presărată cu date incomplete și jumătăți de adevăr.

3. Prevederi importante ale Legii responsabilității fiscale au fost suspendate pentru 2019. Prin ordonanță de urgență, guvernul a derogat de la regulile fiscale și principiile responsabilității fiscale introduse prin Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010. De asemenea, dacă guvernul nu poate respecta regulile de responsabilitate fiscală, prim-ministrul și ministrul Finanțelor publice nu vor mai declara abaterile și nici măsurile și termenele până la care Guvernul va asigura conformitatea cu regulile și principiile responsabilității fiscale.

Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010

(4) Declarația de răspundere va conține o declarație semnată de prim-ministrul și de ministrul finanțelor publice, prin care se atestă corectitudinea și integralitatea informațiilor din strategia fiscal-bugetară și conformitatea acesteia cu prezenta lege, țintele sau limitele pentru regulile fiscale și respectarea principiilor responsabilității fiscale

Articolul 30 din Legea privind responsabilitatea

(4) Guvernul are obligația de a prezenta Parlamentului un buget anual care să respecte principiile responsabilității fiscale, regulile fiscale, strategia fiscal-bugetară și orice alte prevederi ale prezentei legi, iar prim-ministrul și ministrul finanțelor publice vor semna o declarație ce atestă această conformitate, declarație care va fi prezentată Parlamentului împreună cu bugetul anual.

(5) În eventualitatea că Guvernul nu poate respecta condiția de conformitate prevăzută la alin. (4), prim-ministrul și ministrul finanțelor publice vor menționa în declarație abaterile, precum și măsurile și termenele până la care Guvernul va asigura conformitatea cu principiile responsabilității fiscale, cu regulile fiscale și cu strategia fiscal-bugetară.

Citește în continuare
Noutăți Generaleacum 3 luni

Dragos Pîslaru: Un loc la masă cu elita Europei nu se cere, se dobândeşte prin acţiuni

Noutăți Generaleacum 3 luni

Dacian Cioloș, în cursa internă PLUS pentru desemnarea candidaților la europarlamentare: România are nevoie vitală de a fi reprezentată în Parlamentul European de oameni competenți

Noutăți Generaleacum 3 luni

Vlad Voiculescu: Gogoși sau dreptate. Asta va fi alegerea pe care o vor avea de făcut românii foarte curând

Noutăți Generaleacum 3 luni

Dacian Cioloș: Avem guvernanți cu dublu discurs atunci când vine vorba de Europa, dar am văzut limpede cât de Român e polonezul Donald Tusk

Noutăți Generaleacum 3 luni

Vlad Voiculescu: În următoarea jumătate de an, noi vom determina încotro se îndreaptă această țară

Revista Preseiacum 3 luni

Mirabela Amarandei, despre cartea cu realizările Guvernului în 2018: „Cartea «României de n-ar fi și nu s-ar mai pomeni»“

Editorialeacum 3 luni

România riscă să piardă una dintre cele mai importante bogăţii: tineretul

Noutăți Generaleacum 3 luni

Alin Mituța: „Este vizibil de pe lună că argumentele domnului Meleșcanu și ale PSD-ALDE pentru a justifica scăparea politicienilor corupți de justiție sunt false și ridicole”

Revista Preseiacum 3 luni

2019 în lume, un an cu riscuri în creștere

Noutăți Generaleacum 3 luni

Dacian Cioloș: Riscăm să devenim spectatori captivi ai unei lumi urâte, „împodobită“ cu minciunile din ce în ce mai disperate ale celor care ne guvernează

Cele mai citite