Urmărește-ne
https://impreunapentruromania.ro/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

România în criză. Opțiunea demnă versus opțiunea coruptă. De la protest la proiect?

Publicat

pe data de

Puncte-cheie:

  • “… iată că se alătură și România acestei uriașe divizări a democrațiilor din spațiul euro-atlantic, pe frontul numit generic liberal-iliberal, cu versiunea proprie, românească, ceva mai primitivă, a acestui război politic și cultural – opțiunea demnă versus opțiunea profund coruptă”;
  • Și totuși, protestul este doar primul pas. Protestul masiv, puternic, vizibil dar civilizat al opțiunii demne împotriva opțiunii corupte este necesar, nu și suficient.Va urma proiectul politic de schimbare profundă a României, infinit mai greu. Pentru că protestul are tendința de a uni, de a fi convergent, în timp ce construcția politică, oamenii ca indivizi, cu „fețele” și biografiile lor, cu discursurile și soluțiile diferite pe care le propun, au tendința la fel de naturală de a dezbina grupurile. Toate democrațiile solide au la bază un exercițiu puternic al protestului, al opoziției, al rezistenței. Dar nu se opresc aici. Adevărata inteligență a unei societăți democratice este de a trece de la protest la proiect. Vom fi capabili să facem acest lucru în România?

Pentru cine urmărește atent politica lumii și a Europei, este relativ facilă observația că democrațiile occidentale, fie că ne referim la Statele Unite sau la Uniunea Europeană, au intrat de ceva vreme într-o eră a divizărilor profunde și a polarizării ireconciliabile. Nivelul clasei politice și al dezbaterilor a scăzut peste tot, de la Washington la Londra sau la Roma. Mass-media și superficialitatea consumului popular de informație (Câți se mai informează astăzi din cărți? Dar cât mai reușesc cărțile să țină pasul cu dinamica lumii?) contribuie din plin la isterizarea, baricadarea și radicalizarea opțiunilor adverse, în care fiecare participant este mai convins ca oricând că are dreptate, în care emoțiile sunt scurte, nervoase, intense, dramatice, iar tot ceea ce se întâmplă în jurul oamenilor în societate, de multe ori unul și același eveniment, nu face decât, prin interpretări total diferite, să le betoneze convingerile opuse.

Faliile între opțiuni sunt tot mai adânci iar polemicile nu fac decât să radicalizeze și să întărească și mai mult evaluările și convingerile proprii, de fiecare parte. Tot mai puțini sunt cei care mai speră în consens, în reconciliere. E vremea asumării unei opțiuni fundamentale! Ești cu noi sau cu ei! Temele sunt, desigur, diverse, multiple, aparent fără nicio legătură una cu alta, dar caracterul bipartizan al societăților formal democraticese adâncește peste tot (Trump a spus asta iar observația lui, deși cinică, este reală), pe aliniamentul pe care obișnuim să îl numim, destul de confuz, în lipsă de altceva, liberal-iliberal.

La americani acest clivaj are un nume, la britanici altul, la francezi, germani sau olandezi altă versiune, la italieni altă poveste, la unguri și polonezi sunt propriile temeri și mize, în fine, iată că se alătură și România acestei uriașe divizări a democrațiilor din spațiul euro-atlantic, pe frontul numit generic liberal-iliberal, cu versiunea proprie, românească, ceva mai primitivă, a acestui război politic și cultural – opțiunea demnă versus opțiunea profund coruptă.

Oricâte vor fi fost criticile pentru faimoasa plăcuță de înmatriculare cu mesaj anti-PSD din Suedia, aș spune că nu forma contează, de bună seamă simbolică și oricum discutabilă, ci afilierea la o opțiune mai largă, la un mesaj, pe care fiecare îl transmite așa cum poate, mai frust sau mai sofisticat. Șoferul român din Suedia este oricum mai demn și mai pe banii lui decât șeful unui inspectorat de stat care scrie pe Facebook că, la protestul anti-PSD din 10 august, „se golește Occidentul de hoți, curve și cerșetori”. Din acest punct de vedere, oricât ar părea de șocant ceea ce spun, șoferul român din Suedia și filozoful Gabriel Liiceanu aparțin, în această înfruntare epică din România acestor ani, aceleiași mari opțiuni. Iar aceasta este opțiunea demnă a României, indiferent de stilistica exprimării, aflată în luptă cu opțiunea coruptă, și aceasta din urmă, la rândul ei, în nuanțe diverse, exprimându-se diferit, de la modul grobian la cel spălățel-ipocrit, reprezentată de puterea PSD-ALDE, care acționează în mare măsură pentru favorizarea infractorilor și scăparea penalilor proprii, pe de o parte, și pentru coruperea ordinară a electoratului vulnerabil, pe de altă parte. Guvernarea PSD-ALDE a fost, este și va fi, până la plecarea ultimului numit politic, agramat sau nu, membru al acestei rețele tentaculare, o guvernare esențialmente și profund coruptă. Dar este pregătită cealaltă opțiune să pună altceva în loc?

Înfruntarea marilor opțiuni politice și culturale din societatea românească, în sensul cel mai larg cu putință al termenului de cultură, cel de cultură politică și socială, se apropie vertiginos de punctul critic. Apele se separă. Forțele se grupează. Punctele de vedere se limpezesc, se cristalizează, indecișii trec de o parte sau de cealaltă, tonurile se radicalizează. Punțile de legătură, oricum puține, se prăbușesc. Nici presa, nici Centenarul, nici biserica, nici poliția nu par să mai reușească să unească cele două opțiuni esențialmente opuse. Fiecare opțiune comunică intens în bula proprie, cu mijloace și mesaje distincte, tot mai perfecționate, pentru susținătorii proprii.

Începe. În câțiva ani, cele două opțiuni adverse se vor măsura din nou și vor trasa traiectoria României pentru încă o generație. Nu am nicio îndoială să spun că în 2019 și 2020 prezența la vot a opțiunii demne va fi incomparabil mai mare, în special în orașe. Mulți vor spune atunci că este o imensă surpriză, că este împotriva modelului tradițional de participare la vot de după 1990 etc., dar pentru cei care cunosc mobilizarea din prezent nu va fi deloc o supriză. Cifrele participării la vot se vor răsturna spectaculos, pe regiuni de dezvoltare și pe medii sociale. Mediul urban, în special marile orașe și regiunile dezvoltate vor vota masiv la parlamentarele din 2020, peste nivelul de la turul al doilea al prezidențialelor din 2014. Tocmai pentru că au înțeles că numai așa își pot apăra și salva modul de viață și „achizițiile” României din ultimul deceniu.

„Opțiunea coruptă”, succesoarea vechiului sistem comunist de gândire, a pomenilor de la stat, a supușeniei politice, a șefilor care au drepturi discreționare (atât de fals într-un stat de drept de tip occidental, în care instituțiile funcționează pe bază de legi, criterii, norme și regulamente, nu pe dispoziția bossului), a mâinii drepte care spală mâna stânga și invers, a pilelor și nepotismului, a baronatelor mizerabile din toate domeniile de activitate și a oamenilor mediocri ajunși în poziții de vârf pe baza fidelităților de partid și cumetriilor, a îmbogățiților din contracte cu statul care se autoproclamă susținătorii pensionarilor și asistaților social (ce oroare!), grupată în jurul PSD-ALDE, se agață cu dinții de puterea obținută în decembrie 2016, prin absenteismul masiv al celeilalte opțiuni a României.

Autoritarismul, partizanatul, abuzurile, supușenia umilă a celor care se bucură de firimiturile aruncate de la masa ciocoilor, nepotismul și pilăraia grețoasă și mai ales „baronatele” politice și administrative fac legea în interiorul acestei lumi. Ești cuminte, te supui și primești și tu ceva! Are grijă daddy de tine și de familia ta. Ai vorbit pe lângă, out! Și, peste toată această țesătură coruptă, penală, se așterne uriașa, incredibila submediocritate intelectuală a celor care reprezintă puterea PSD-ALDE – șefi de parlament repetenți în facultate, premieri, miniștri și secretari de stat agramați, plagiatori, absolvenți de Drept „la mare distanță”, în universități nule ca valoare și în filiale ale acestora din târguri jalnice de provincie (cazul unui cunoscut parlamentar PSD implicat acum în mutilarea legilor justiției), demnitari cu mândria Centenarului și cu „tricoaiele” pe piept, lansând salve de gafe („rachete balistice la Deveselu”, „o muncă extraordinară de incinerare a porcilor, ca la Auschwitz”, discursuri la ONU în franceză despre piața muncii rostită ca „marș de tramvai”, „sunt bucuroasă să fiu la Priștina, capitala Muntenegrului” etc.). Aceștia sunt Ei și este firesc să se apere unii pe alții. Și-au angajat unii altora copiii în structuri guvernamentale și și-au dat contracte și ponturi bănoase în relația cu statul. Fără partid și fără numirea politică s-ar întoarce la statutul de nulități profesionale. Aceasta este, în viziunea mea, definiția opțiunii corupte a României. Solidaritatea mediocrității este întotdeauna mai puternicădecât capacitatea de coagulare a indivizilor demni, care nu se tem și nu datorează nimic nimănui. Chiar și atunci când sunt șoferi.

Dincoace, pregătirile par mai lente iar „organizarea de șantier” durează o veșnicie. Metodic, calculat, programat, cu nesfârșite consultări democratice, mai mult sau mai puțin utile, unele mai eficiente, altele mai naive, cu un amestec de civism și angajament politic care se cere limpezit curând, cu perioade lungi de tranziție, cu ezitările, dubiile și îndoielile care însoțesc inevitabil un proces intelectualizat, dar, totuși, lucrurile se mișcă. Oamenii sunt cu foarte multă bună credință și vor să se implice. Nu prea știu cum. Unii ar salva balene, alții ar strânge ei mucurile de țigări de pe jos, alții gândesc partide și formule politice noi, iar unii cred că pot să facă și una, și alta. Unii au ceva experiență politică, alții (majoritatea) nu. În unele momente, pare că asistăm la „revoluția IT-iștilor rămași în țară”, cu laptopurile pe mesele de la terase, pregătind Proiectul. Este un entuziasm și o energie în toată această mișcare ce trebuie urgent canalizate spre un proiect politic realist, matur, capabil să coaguleze o masă critică.

Căci despre asta este vorba în esență aici, nu neapărat de o majoritate parlamentară. Ci de o masă critică la nivelul societății. România are nevoie urgentă de o masă critică  demnă, care să respingă mecanismele opțiunii corupte. O opțiune demnă, suficient de puternică și de dinamică, în stare să miște lucrurile, să dea un sens coerent nemulțumirilor, protestelor, mesajelor de împotrivire, mai mult sau mai puțin convenționale. Masa critică va deveni la un moment dat, negreșit, majoritate. De aceea trebuie să trecem, cât mai repede posibil, de la Protest la Proiect.

Editorial apărut pe www.contributors.ro

Citește în continuare
Adaugă un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Editoriale

Cum a pierdut PSD în doar câteva zile alegerile viitoare

Publicat

pe

PSD încă părea un partid solid chiar şi după un an şi jumătate de guvernare anemică, trei premieri schimbaţi, sute de zile de proteste de stradă, un preşedinte de partid dublu condamnat penal şi multe gafe zilnice din cauza incompetenţei miniştrilor. Partidul-stat a pierdut însă viitoarele alegeri pe mâna sa în doar câteva zile.

Pesta porcină africană şi intervenţia jandarmilor la protestul diasporei sunt crucile care vor fi puse la următoarele alegeri pe fostul mare partid lansat de Ion Iliescu.

Spun că PSD părea încă solid pentru că, practic, prin modul său de a guverna, împărţise lumea în două tabere cu convingeri din ce în ce mai puternice pro şi contra. Nimeni nu câştiga şi nimeni nu pierdea prea mulţi adepţi în războiul ăsta de uzură. Dragnea nu făcuse, de când a preluat guvernarea, decât să radicalizeze electoratul propriu împotriva celor care „vor să fure guvernarea legitimă“ – electorat care îi rămăsese oarecum aproape inerţial pentru că oamenii acceptă cu greu că au greşit atunci când au ales – şi cetăţenii care şi-au dat seama cât de toxică este de fapt guvernarea roşie.

Vara lui 2018 este însă momentul în care PSD s-a prăbuşit prin două evenimente care nu vor putea fi explicate oricât de mulţi bani vor fi băgaţi în propaganda de partid şi de stat. Şi nu vor putea fi explicate propriului electorat, cel care atunci când a votat PSD a crezut că scandalurile vor fi puţine, că ţara va fi stabilă şi că guvernul PSD va fi coerent şi nu va face schimbări bruşte de direcţie. Frica celor care îndeobşte votează PSD este frica de nou, frica de schimbare a unui mod de viaţă cunoscut. Sunt mulţi oameni buni care votează PSD, muncitori, mici antreprenori de la ţară care nu-şi doresc mutări de direcţie pentru că li s-ar schimba lumea şi ei cred că s-ar adapta greu. Unii dintre ei au mai făcut în trecut experimente, au votat altceva şi acel altceva le-a tulburat apoi existenţa pentru că nu le-a ascultat vocea.

PSD însă va plăti două evenimente pe care le-a gestionat catastrofal.

Apariţia şi răspândirea pestei porcine africane loveşte în mulţi oameni din bazinul electoral al PSD. Şi loveşte crunt. Mii de gospodării cu zeci de mii de porci sacrificaţi vor pătimi anul acesta din incompetenţa unui guvern care vorbeşte mult şi acţionează debil. Cei de la ţară înţeleg uşor acum ce înseamnă un ministru incompetent, un guvern care nu are coordonare. Şi înţeleg lipsa de empatie cu care sunt trataţi, dincolo de banii pe care-i vor primi pentru pierderile de animale. De când a apărut pesta porcină oamenii nu au fost sfătuiţi, nimeni nu le-a vorbit despre efecte şi despre paşii care se fac mai departe. Mulţi fermieri mici şi mari care aveau abatoare au înţeles abia acum ce se întâmplă, când singura modalitate de guvernare pe care o ştie PSD este „merge şi aşa“. Fermierii sunt oameni care au învăţat mult în ultimii ani, care ştiu care-s drepturile lor şi care începuseră să aibă exporturi consistente în afara ţării. Pentru mulţi dintre ei piaţa Uniunii Europene se va închide pentru mulţi ani de acum înainte şi ei ştiu că guvernul PSD nu a făcut mai nimic să împiedice asta.

Al doilea eveniment care distruge încrederea propriului electorat în PSD este intervenţia brutală la protestul diasporei. Acolo, în Piaţă, se aflau mii de oameni care au venit în vacanţă acasă. De la protest au plecat la familiile lor din toată ţara, la părinţi şi bunici. Vor umbla pe la rude, acolo unde mulţi stau captivi cu urechile la televiziunile de propagandă guvernamentală, şi vor povesti la prima mână ce li s-a întâmplat. Aceşti oameni muncitori, pe care PSD i-a tratat cu gaze lacrimogene şi cu bastoane, vor sparge acel zid dintre manipulare şi adevăr. Adevărul pe care ei îl vor rosti în satele şi oraşele decuplate de la actualitatea politică va fi mai puternic decât orice adevăr ar veni de la partidele de opoziţie. Pentru că aceşti oameni sunt de încredere şi ei sunt susţinătorii familiilor lor rămase în ţară. Oricât ar plânge fals doamna Carmen Dan la televizor, oricâte promisiuni va face Liviu Dragnea de azi înainte, PSD nu va mai putea recupera pierderile din aceste zile.

Editorial apărut pe Adevărul.ro

Citește în continuare

Editoriale

De ce nu a scos doamna Dan din priză mai repede manipulările

Publicat

pe

La o săptămână de la incidentele din 10 august, Carmen Dan scoate din priză 10 manipulări – unele, naivităţi fără efect care au circulat pe reţelele sociale înainte, în timpul şi după miting. E perfect atunci când există autorităţi care combat zvonurile şi ştirile false, dar dacă le ţii o săptămână la dospit şi le laşi să circule cu bună ştiinţă înseamnă ori că până atunci nu te-au interesat, ori că nu ţi-ai îndeplinit rolul şi obligaţiile.

Doamna Dan procedează fix ca o secretară bugetară. Le-a adunat pe-o listă când au apărut, nu le-a scos până acum pentru că au fost câteva zile libere legale şi, după vreo şapte zile, le-a scos ca noi, deşi erau deja istorie.

Însă, dacă aceste ştiri false au contribuit la incidentele din 10 august, doamna Dan tocmai s-a dat cu capul de uşă, pentru că nu au fost combătute ferm şi punctual în acele zile fierbinţi în care adevărul conta enorm, ca să nu se ajungă la violenţe sau ca acestea să nu fie amplificate.

Manipulările şi zvonurile iau amploare pentru că autorităţile nu le combat sau, mai grav, le amplifică. Cel puţin unul dintre cazurile de manipulare prezentate de Carmen Dan a fost livrat publicului chiar de autorităţi, adică de purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei. Dar să luăm câteva, pe rând, să vedem de ce s-au răspândit.

– „Au fost folosite substanţe interzise care pot provoca moartea în trei săptămâni“. 

Aşa ceva, dacă a fost rostit public, ar fi trebuit combătut imediat de Jandarmerie sau chiar de doamna Dan. Nu poţi să laşi un asemenea zvon să circule, ca la Revoluţie cu apa otrăvită. Iese cineva în conferinţă de presă, la Guvern direct, dacă este necesar, şi panica se stinge imediat ce se prezintă ce substanţe conţineau grenadele şi ce gaze lacrimogene s-au folosit. Însă doamna Dan şi subordonaţii au stat cu toate datele astea zile întregi la secret, deşi nu exista absolut niciun motiv să nu explice cum stau lucrurile, atâta timp cât ele au fost cumpărate legal şi aveau avize. Zile întregi, presa, ONG-urile, pacienţii internaţi au cerut aceste date pe legea informaţiilor publice şi prin alte apeluri şi nimeni nu le-a dat. Asta înseamnă că exact doamna ministru Carmen Dan, Poliţia şi Jandarmeria au întreţinut o panică publică nejustificată şi împotriva oricărei reguli de comunicare guvernamentală.

– „S-a spus că jandarmii au oprit trenuri şi maşini cu oameni care veneau la proteste“.

Pe 10 august, a circulat, într-adevăr, zvonul ăsta, dar tot din cauza unor autorităţi incapabile să dea rapid răspunsuri la chestiuni minore care, dacă nu sunt combătute, riscă să fie amplificate. Din cauza unei probleme tehnice, pe la Chitila se circula pe un singur fir de cale ferată, iar multe trenuri care veneau dinspre Craiova au avut întârzieri foarte mari. Dacă un deştept de la CFR sau chiar ministrul Transporturilor ar fi ieşit dimineaţa să spună de ce au trenurile întârzieri, problema cu fake news-ul ăsta ar fi fost rapid rezolvată. Aşa, lăsând lumea în beznă, oamenii au inventat ceea ce credeau că le-ar putea face PSD într-o zi de proteste. Şi a părut plauzibil.

– „S-a lansat ideea că tânăra jandarm nu a fost internată şi că s-a întors în piaţă“.

Aici, problema e mai complicată, pentru că toată istoria cu femeia jandarm a fost folosită de instituţiile de forţă drept argument principal al reprimării manifestaţiei. E un caz pe care îl va descâlci procuratura şi, apoi, judecătorii. Însă este şi un caz care putea fi explicat rapid de colegii jandarmi sau de spitalul în care a fost tânăra internată. În cazuri publice în care interesul este major, există procedura „buletinului medical“, care poate fi făcut public rapid, pentru a nu lăsa loc de speculaţii. Acest lucru nu s-a întâmplat, aşa că fiecare tabără a vehiculat informaţii parţiale. Jandarmeria, de exemplu, a folosit cazul pentru justificarea forţei şi a exagerat diagnosticul chiar în ziua în care se ştia că tânăra nu se află în pericol medical. Or, acest lucru este la fel de condamnabil precum orice exagerare „găsită“ de doamna Dan şapte zile mai târziu.

Ca cele trei exemple de mai sus sunt toate „descoperirile“ ministrului de Interne. Toate, absolut toate puteau fi lămurite în timp real prin purtători de cuvânt, miniştri şi alţi responsabili. Să vii să te plângi după o săptămână că ele au circulat este încă o dovadă a incompetenţei care guvernează autorităţile în vremea PSD.

Editorial apărut pe Adevărul.ro

Citește în continuare

Editoriale

Antipa până la capăt

Publicat

pe

FOTO Hotnews

Stimată Viorica, doamnă Dăncilă, faceţi o confuzie. Cetăţenii din Piaţa Victoriei nu au atacat Guvernul, ei apărau Antipa. De dumneavoastră, de Dragnea şi de Firea, de Norica şi de Pop, de toţi ăia care vă enervaţi când vi se spune să puneţi un i în plus la copiii în care aţi dat cu gaze.

Apărau Antipa de dumneavoastră, căci aţi fi în stare să treceţi Antipa în subordinea ministerului lui Daea, pentru că, atunci când auziţi cuvântul dinozaur, vă emoţionaţi că vă aduce aminte de Dragnea.   Cetăţeni, la arme! E nevoie de curaj, e nevoie de perseverenţă. Girafa de la Antipa are nevoie de noi! Avem datoria să apărăm Antipa ca şi când am fi în tranşeele de la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz. Ca şi când Dragnea şi cu Firea ar vrea să ne fure dreptul de a sta pe bordură la Girafă. Pentru că, la 100 de ani după, merită din toate motivele din lume să le spui că „pe aici nu se trece“.

Ce-i drept, nici ei nu ar vrea să treacă pe la Antipa, că cine a auzit de vreun pesedist care să meargă la muzeu? Ce şpagă poţi să iei de la un muzeu? Poate, din renovarea lui, dar Antipa e deja renovat şi plin de copii, nu prea mai ai ce să furi de acolo. Nişte oase vechi cu care nu ai ce să faci, ei rod doar oase proaspete. Plus că sunt convins că, dacă îi duci pe cei de la PSD la muzeu, rişti să îi vezi că îi apucă vreo criză de tuse, le curg ochii, li se arde pielea. Mersul la muzeu pentru ei e ca şi când le-ai dat cu gaze în ochi ore în şir. Aşa că nu ar vrea să viziteze Antipa, ei şi-ar dori doar să intre cu caii jandarmilor în oamenii care stau în faţă la Antipa. Atât îi duce mintea.

Aşa că luaţi ce puteţi – câine, copil, bunic – şi veniţi de câte ori puteţi la Antipa. Pentru că în faţă la Antipa e România care nu a fost să fie. Hipsteri, iepuri mizantropi, copii de toate vârstele, biciclete, porumbei, pensionari. Oameni şi poveşti. Şi toţi trebuie să înţeleagă că pericolul e aproape, e dincolo de piaţă, are feţe hidoase şi multe, buhăite de bani şi frică, de dorinţa de a-şi bate concetăţenii care nu li se supun.

Antipa până la capăt!

Editorial apărut pe Adevărul.ro

Citește în continuare

Cele mai citite