Urmărește-ne
https://impreunapentruromania.ro/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

România în criză. Opțiunea demnă versus opțiunea coruptă. De la protest la proiect?

Publicat

pe data de

Puncte-cheie:

  • “… iată că se alătură și România acestei uriașe divizări a democrațiilor din spațiul euro-atlantic, pe frontul numit generic liberal-iliberal, cu versiunea proprie, românească, ceva mai primitivă, a acestui război politic și cultural – opțiunea demnă versus opțiunea profund coruptă”;
  • Și totuși, protestul este doar primul pas. Protestul masiv, puternic, vizibil dar civilizat al opțiunii demne împotriva opțiunii corupte este necesar, nu și suficient.Va urma proiectul politic de schimbare profundă a României, infinit mai greu. Pentru că protestul are tendința de a uni, de a fi convergent, în timp ce construcția politică, oamenii ca indivizi, cu „fețele” și biografiile lor, cu discursurile și soluțiile diferite pe care le propun, au tendința la fel de naturală de a dezbina grupurile. Toate democrațiile solide au la bază un exercițiu puternic al protestului, al opoziției, al rezistenței. Dar nu se opresc aici. Adevărata inteligență a unei societăți democratice este de a trece de la protest la proiect. Vom fi capabili să facem acest lucru în România?

Pentru cine urmărește atent politica lumii și a Europei, este relativ facilă observația că democrațiile occidentale, fie că ne referim la Statele Unite sau la Uniunea Europeană, au intrat de ceva vreme într-o eră a divizărilor profunde și a polarizării ireconciliabile. Nivelul clasei politice și al dezbaterilor a scăzut peste tot, de la Washington la Londra sau la Roma. Mass-media și superficialitatea consumului popular de informație (Câți se mai informează astăzi din cărți? Dar cât mai reușesc cărțile să țină pasul cu dinamica lumii?) contribuie din plin la isterizarea, baricadarea și radicalizarea opțiunilor adverse, în care fiecare participant este mai convins ca oricând că are dreptate, în care emoțiile sunt scurte, nervoase, intense, dramatice, iar tot ceea ce se întâmplă în jurul oamenilor în societate, de multe ori unul și același eveniment, nu face decât, prin interpretări total diferite, să le betoneze convingerile opuse.

Faliile între opțiuni sunt tot mai adânci iar polemicile nu fac decât să radicalizeze și să întărească și mai mult evaluările și convingerile proprii, de fiecare parte. Tot mai puțini sunt cei care mai speră în consens, în reconciliere. E vremea asumării unei opțiuni fundamentale! Ești cu noi sau cu ei! Temele sunt, desigur, diverse, multiple, aparent fără nicio legătură una cu alta, dar caracterul bipartizan al societăților formal democraticese adâncește peste tot (Trump a spus asta iar observația lui, deși cinică, este reală), pe aliniamentul pe care obișnuim să îl numim, destul de confuz, în lipsă de altceva, liberal-iliberal.

La americani acest clivaj are un nume, la britanici altul, la francezi, germani sau olandezi altă versiune, la italieni altă poveste, la unguri și polonezi sunt propriile temeri și mize, în fine, iată că se alătură și România acestei uriașe divizări a democrațiilor din spațiul euro-atlantic, pe frontul numit generic liberal-iliberal, cu versiunea proprie, românească, ceva mai primitivă, a acestui război politic și cultural – opțiunea demnă versus opțiunea profund coruptă.

Oricâte vor fi fost criticile pentru faimoasa plăcuță de înmatriculare cu mesaj anti-PSD din Suedia, aș spune că nu forma contează, de bună seamă simbolică și oricum discutabilă, ci afilierea la o opțiune mai largă, la un mesaj, pe care fiecare îl transmite așa cum poate, mai frust sau mai sofisticat. Șoferul român din Suedia este oricum mai demn și mai pe banii lui decât șeful unui inspectorat de stat care scrie pe Facebook că, la protestul anti-PSD din 10 august, „se golește Occidentul de hoți, curve și cerșetori”. Din acest punct de vedere, oricât ar părea de șocant ceea ce spun, șoferul român din Suedia și filozoful Gabriel Liiceanu aparțin, în această înfruntare epică din România acestor ani, aceleiași mari opțiuni. Iar aceasta este opțiunea demnă a României, indiferent de stilistica exprimării, aflată în luptă cu opțiunea coruptă, și aceasta din urmă, la rândul ei, în nuanțe diverse, exprimându-se diferit, de la modul grobian la cel spălățel-ipocrit, reprezentată de puterea PSD-ALDE, care acționează în mare măsură pentru favorizarea infractorilor și scăparea penalilor proprii, pe de o parte, și pentru coruperea ordinară a electoratului vulnerabil, pe de altă parte. Guvernarea PSD-ALDE a fost, este și va fi, până la plecarea ultimului numit politic, agramat sau nu, membru al acestei rețele tentaculare, o guvernare esențialmente și profund coruptă. Dar este pregătită cealaltă opțiune să pună altceva în loc?

Înfruntarea marilor opțiuni politice și culturale din societatea românească, în sensul cel mai larg cu putință al termenului de cultură, cel de cultură politică și socială, se apropie vertiginos de punctul critic. Apele se separă. Forțele se grupează. Punctele de vedere se limpezesc, se cristalizează, indecișii trec de o parte sau de cealaltă, tonurile se radicalizează. Punțile de legătură, oricum puține, se prăbușesc. Nici presa, nici Centenarul, nici biserica, nici poliția nu par să mai reușească să unească cele două opțiuni esențialmente opuse. Fiecare opțiune comunică intens în bula proprie, cu mijloace și mesaje distincte, tot mai perfecționate, pentru susținătorii proprii.

Începe. În câțiva ani, cele două opțiuni adverse se vor măsura din nou și vor trasa traiectoria României pentru încă o generație. Nu am nicio îndoială să spun că în 2019 și 2020 prezența la vot a opțiunii demne va fi incomparabil mai mare, în special în orașe. Mulți vor spune atunci că este o imensă surpriză, că este împotriva modelului tradițional de participare la vot de după 1990 etc., dar pentru cei care cunosc mobilizarea din prezent nu va fi deloc o supriză. Cifrele participării la vot se vor răsturna spectaculos, pe regiuni de dezvoltare și pe medii sociale. Mediul urban, în special marile orașe și regiunile dezvoltate vor vota masiv la parlamentarele din 2020, peste nivelul de la turul al doilea al prezidențialelor din 2014. Tocmai pentru că au înțeles că numai așa își pot apăra și salva modul de viață și „achizițiile” României din ultimul deceniu.

„Opțiunea coruptă”, succesoarea vechiului sistem comunist de gândire, a pomenilor de la stat, a supușeniei politice, a șefilor care au drepturi discreționare (atât de fals într-un stat de drept de tip occidental, în care instituțiile funcționează pe bază de legi, criterii, norme și regulamente, nu pe dispoziția bossului), a mâinii drepte care spală mâna stânga și invers, a pilelor și nepotismului, a baronatelor mizerabile din toate domeniile de activitate și a oamenilor mediocri ajunși în poziții de vârf pe baza fidelităților de partid și cumetriilor, a îmbogățiților din contracte cu statul care se autoproclamă susținătorii pensionarilor și asistaților social (ce oroare!), grupată în jurul PSD-ALDE, se agață cu dinții de puterea obținută în decembrie 2016, prin absenteismul masiv al celeilalte opțiuni a României.

Autoritarismul, partizanatul, abuzurile, supușenia umilă a celor care se bucură de firimiturile aruncate de la masa ciocoilor, nepotismul și pilăraia grețoasă și mai ales „baronatele” politice și administrative fac legea în interiorul acestei lumi. Ești cuminte, te supui și primești și tu ceva! Are grijă daddy de tine și de familia ta. Ai vorbit pe lângă, out! Și, peste toată această țesătură coruptă, penală, se așterne uriașa, incredibila submediocritate intelectuală a celor care reprezintă puterea PSD-ALDE – șefi de parlament repetenți în facultate, premieri, miniștri și secretari de stat agramați, plagiatori, absolvenți de Drept „la mare distanță”, în universități nule ca valoare și în filiale ale acestora din târguri jalnice de provincie (cazul unui cunoscut parlamentar PSD implicat acum în mutilarea legilor justiției), demnitari cu mândria Centenarului și cu „tricoaiele” pe piept, lansând salve de gafe („rachete balistice la Deveselu”, „o muncă extraordinară de incinerare a porcilor, ca la Auschwitz”, discursuri la ONU în franceză despre piața muncii rostită ca „marș de tramvai”, „sunt bucuroasă să fiu la Priștina, capitala Muntenegrului” etc.). Aceștia sunt Ei și este firesc să se apere unii pe alții. Și-au angajat unii altora copiii în structuri guvernamentale și și-au dat contracte și ponturi bănoase în relația cu statul. Fără partid și fără numirea politică s-ar întoarce la statutul de nulități profesionale. Aceasta este, în viziunea mea, definiția opțiunii corupte a României. Solidaritatea mediocrității este întotdeauna mai puternicădecât capacitatea de coagulare a indivizilor demni, care nu se tem și nu datorează nimic nimănui. Chiar și atunci când sunt șoferi.

Dincoace, pregătirile par mai lente iar „organizarea de șantier” durează o veșnicie. Metodic, calculat, programat, cu nesfârșite consultări democratice, mai mult sau mai puțin utile, unele mai eficiente, altele mai naive, cu un amestec de civism și angajament politic care se cere limpezit curând, cu perioade lungi de tranziție, cu ezitările, dubiile și îndoielile care însoțesc inevitabil un proces intelectualizat, dar, totuși, lucrurile se mișcă. Oamenii sunt cu foarte multă bună credință și vor să se implice. Nu prea știu cum. Unii ar salva balene, alții ar strânge ei mucurile de țigări de pe jos, alții gândesc partide și formule politice noi, iar unii cred că pot să facă și una, și alta. Unii au ceva experiență politică, alții (majoritatea) nu. În unele momente, pare că asistăm la „revoluția IT-iștilor rămași în țară”, cu laptopurile pe mesele de la terase, pregătind Proiectul. Este un entuziasm și o energie în toată această mișcare ce trebuie urgent canalizate spre un proiect politic realist, matur, capabil să coaguleze o masă critică.

Căci despre asta este vorba în esență aici, nu neapărat de o majoritate parlamentară. Ci de o masă critică la nivelul societății. România are nevoie urgentă de o masă critică  demnă, care să respingă mecanismele opțiunii corupte. O opțiune demnă, suficient de puternică și de dinamică, în stare să miște lucrurile, să dea un sens coerent nemulțumirilor, protestelor, mesajelor de împotrivire, mai mult sau mai puțin convenționale. Masa critică va deveni la un moment dat, negreșit, majoritate. De aceea trebuie să trecem, cât mai repede posibil, de la Protest la Proiect.

Editorial apărut pe www.contributors.ro

Citește în continuare
Adaugă un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Editoriale

România riscă să piardă una dintre cele mai importante bogăţii: tineretul

Publicat

pe

Potrivit unei lucrări publicate în Revista Română de Statistică, numărul studenților, elevilor și copiilor din grupa de vârstă 0-19 ani care au emigrat din România între 2007 și 2017 este de 484.753. Dacă îi punem și pe cei cu vârste cuprinse între 21-22 de ani, vârsta studenției, atunci numărul emigranților temporari și definitivi depășește 500.000 din totalul de 2.613.477 de persoane contabilizate ca emigranți de către INS în perioada respectivă. Totodată, ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, recunoaşte modul dezastruos în care s-a gestionat această problemă, astfel că în ultimii 15 ani numărul elevilor înscrişi în sistemul de învăţământ a scăzut cu 1,3 milioane.

De asemenea, indicele de îmbătrânire demografică a populaţiei rezidente la 1 ianuarie 2018 a fost de 116,9 persoane vârstnice la 100 de persoane tinere, numărul deceselor fiind mult mai mare decât cel al naşterilor.

România, la 100 de ani de la Marea Unire și la 30 de ani de la Revoluție, se pierde încet într-un ocean de nepăsare și neputință din partea conducătorilor care nu conștientizează importanţa acestor cifre și necesitatea unei intervenții urgente pentru a preveni niște consecințe greu de imaginat. Pe lângă impactul social, economic, demografic, riscăm ca, până în anul 2060, să pierdem peste 5 milioane de oameni, iar doi angajați să susțină până la trei pensionari, ceea ce va determină un haos financiar greu de imaginat.

Precum orice altă bogăţie, tineretul trebuie protejat

Tinerii au nevoie de un loc al lor, de posibilitatea de a studia în România la aceleași standarde ca în orice alt loc din Europa și de a le fi recunoscute meritele, de o programă educațională pliabilă zilelor în care trăim, de un sistem sănătos în care poți evolua chiar dacă nu ești băiatul sau fata vreunui om important, de locuri de muncă unde sunt primiți pentru a învața fără să se ceară 10 ani de experiență, cu toate că ei abia au terminat facultatea, de un mediu prielnic în care să trăiască și să crească din toate punctele de vedere, de o familie care să fie alături de ei, nu plecată prin alte țări pentru a le asigură un trai decent.

Tinerii au nevoie de ascultare. Tinerii au nevoie de înţelegere

Din păcate, lucrurile acestea au fost ignorate în ultimii 30 de ani. Clasa politică actuală se axează pe voturi primite din partea unor sectoare dependente, cum ar fi pensionarii sau bugetarii, făcând promisiuni mai mult sau mai puțin populiste care, de obicei, nu ajung să se materializeze. Lupta pentru putere se dă cu ajutorul sectoarele de vârstă cuprinse între 45-64 și 65+ care au participat la vot în proporție de 54%, respectiv 49% (conform prezenței la alegerile parlamentare 2016).

Tinerii cu vârste cuprinse între 18-24 de ani au rămas indiferenți într-o proporție de peste 70%. Un procent chiar rușinos. Deseori au fost judecați și chiar eu mi-am judecat generația din care fac parte. Am presupus că au avut dureri de spate sau bătrânețea și-a spus cuvântul la 25 de ani, de aceea nu au reușit să ajungă la vot. Deseori mi-am zis că suntem generația care acordă prea mult timp unei lumi virtuale, ignorând cu desăvârșire realitatea în care trăim. Adevărul nu este acesta.

Generația tânără nu a fost ascultată niciodată. Părerea acesteia nu a contat și nu a primit destule motive pentru a merge la vot. Cu siguranță, toți dorim să ne vedem bunicii și părinții cu salarii și pensii bune. Cu siguranță, ne dorim cu toții o infrastructură care să unească principalele regiuni ale României. Cu toții ne dorim un sistem medical profesionist și o industrie înfloritoare. Ne dorim multe, dar noi, tinerii, suntem prea ocupați cu ceea ce vrem să devenim peste câțiva ani. Suntem curajoși, plecăm și ne lăsăm țara în urmă dacă nu ne regăsim aici. Plecăm să ne găsim sensul în alte țări care ne așteaptă cu brațele deschise, chiar dacă nu vom găsi cuvânt „acasă” acolo unde vom merge.

Tinerii nu trebuie să fie judecaţi pentru simplul fapt că acele persoane mature şi responsabile de o ţară întreagă nu reuşesc să le atragă atenţia, vorbindu-le despre PIB, deficit şi alte lucruri care nu au legătură cu mintea visătoare şi plină de speranţă a acestei generaţii.

Cum am reuşi să îi convingem pe tineri să rămână în România şi să înţeleagă cât de important e votul lor?

E simplu. Tinerii au nevoie de înţelegere. Tinerii trebuie să fie înţeleşi.

Tinerii au nevoie de oameni care să le vorbească pe aceeaşi limbă. Tinerii vor să vadă alţi tineri, nu imaginea politicianului actual care se uită cu superioritate la muritorii de rând.

Tineretul reprezintă o voce şi cu siguranţă adevărata bogăţie pe care o avem în România. Ar fi de neiertat să pierdem ceea ce reprezintă, de fapt, viitorul ţării noastre!

* material realizat de Andrei Robert Vintilă, Oradea

Citește în continuare

Editoriale

Schimbarea este în puterea noastră. Vă doresc și ne doresc rod și spor în toate!

Publicat

pe

Dragi prieteni,

Să vă aducă Anul Nou bucurie și sănătate și zile senine împreună cu cele și cei dragi vouă.

Și tot așa cum Noul An alungă relele anului vechi, vă invit ca în 2019, împreună, să facem bine să alungăm răul făcut țării și românilor de o mână de indivizi necinstiți.

Anul 2019 este decisiv. Poate fi anul schimbării.

În luna mai vom fi chemați să alegem viitorul european al României și să ne exprimăm încrederea într-o Europă mai bună. Vor fi primele alegeri din 2016 încoace, în care, împreună cu forțele politice responsabile, avem posibilitatea să spargem valul hoției, minciunii și populismului. Avem datoria să începem această schimbare acum, cu atât mai mult cu cât, pentru șase luni, România se află la conducerea Europei, la Președinția Consiliului Uniunii Europene.

La sfârșitul lui 2019 vom fi chemați să decidem ce fel de om vrem în fruntea țării: un președinte cinstit, democrat, european sau unul corupt, mincinos, care visează să conducă România după bunul lui plac.

Schimbarea este în puterea noastră. Vă mulțumesc tuturor celor care aveți încredere că asumat putem face lucrurile mai bine în jurul nostru.

Suntem deja câteva mii de oameni în partidul PLUS. Vom fi mai mulți. Dacă vă regăsiți în valorile PLUS, veniți să muncim împreună pentru a schimba România în bine, să arătăm că patriotismul nu se măsoară în decibeli, ci în credința că onestitatea, profesionalismul și cinstea pot aduce bunăstare. https://www.ro.plus/adeziune

Anul 2019 este anul responsabilității. Haideți să alegem cu înțelepciune!

Vă doresc și ne doresc rod și spor în toate.

La mulți ani!

Citește în continuare

Editoriale

Mâine anul se-nnoiește. Bugetul, însă, lipsește

Publicat

pe

S-a încheiat și anul 2018, un an ce ar fi trebuit să fie unul pozitiv, dar care s-a dovedit a fi complicat din punct de vedere economic și politic. Măsurile economice haotice, presiunea continuă pe justiție și disensiunile din interiorul PSD au condus la deteriorarea încrederii în economia națională, ceea ce a avut ca efect imediat creșterea costurilor statului pentru finanțarea deficitului bugetar.

Creșterea economică a încetinit ca urmare a lipsei investițiilor publice, precum și a temperării investițiilor private străine și interne. Reformele au întârziat să apară, astfel încât potențialul de creștere economică nu s-a îmbunătățit. Într-un context economic global favorabil, economia românească a devenit mai vulnerabilă în fața riscului de recesiune.

Anul 2019 începe fără buget. Este pentru prima dată în ultimii 18 ani în care, deși există guvern cu atribuții depline (nu guvern interimar), anul începe fără buget. Aprobarea bugetului în ianuarie sau februarie va diminua perioada rămasă la dispoziție pentru diferite instituții publice și companii de stat pentru investiții.

Ce știm în acest moment despre bugetul țării:

  1. Bugetul pentru 2018 a înregistrat un deficit-record la 11 luni, de 26 de miliarde de lei (cele mai recente date disponibile), cel mai mare din perioada post-criză. Aceste miliarde cheltuite de guvern peste veniturile aflate în vistieria statului au fost un factor important în creșterea importurilor peste exporturi, creșterea inflației și a ratelor dobânzilor. Creșterea inflației și a dobânzilor a făcut ca veniturile nete ale populației să se erodeze, anulând parțial eforturile guvernului de a crește anumite categorii de pensii și salarii. Pentru angajații care nu au beneficiat de creșteri salariale, creșterea ratelor la creditele ipotecare, a prețului la energie și combustibili a condus la reducerea standardului de viață.

Deficitul bugetar exagerat a fost generat de o creștere a cheltuielilor mult peste venituri, în special cheltuielile cu salariile și asistența socială. Creșterea salariilor în sectorul de sănătate a fost un cost semnificativ, dar reprezintă o măsură reparatorie pentru personalul medical. Reforma în sănătate trebuie să continue, deoarece medicina nu se poate face în clinici cu o vechime de peste 50 de ani și fără aparatură medicală.

Veniturile au fost sub așteptări în prima jumătate a anului, în special veniturile din TVA. Din păcate, cheltuielile de investiții au rămas sub așteptări și nevoi, astfel încât mult-promisele

școli, spitale, autostrăzi și căi ferate au rămas doar pe hârtie.

Din punct de vedere al investițiilor, 2019 se anunță un an și mai dificil: mediul de afaceri este bulversat de schimbări fiscale abrupte, iar investițiile publice par a avea nevoie de un miracol pentru a se desțeleni. Preluarea președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene ar putea afecta investițiile publice deoarece multe instituții prinse în proiectul european vor avea o disponibilitate redusă de a demara proiecte de investiții.

  1. Guvernul a luat deja o serie de măsuri pentru a pregăti bugetul pentru 2019. Pentru a ține sub control cheltuielile cu salariile, guvernul a decis implementarea unor măsuri de austeritate prin înghețarea salariilor și amânarea cu nouă luni a creșterii pensiilor, reducerea numărului de posturi și înghețarea angajărilor, precum și tăierea plății orelor suplimentare. Chiar și cu salariile înghețate și creșterea pensiilor amânată, statul are nevoie de câteva miliarde în plus, pe care le va strânge din noile taxe ce se vor aplica băncilor, companiilor din energie, telecomunicații și jocuri de noroc, precum și desființarea de facto a Pilonului II de pensii. Din păcate, aceste noi taxe reprezintă o sfidare a sectorului privat prin faptul că au fost introduse peste noapte și fără consultări și studii de impact. Mai mult, noile taxe au fost îmbrăcate într-o poveste siropoasă naționalistă, presărată cu date incomplete și jumătăți de adevăr.

3. Prevederi importante ale Legii responsabilității fiscale au fost suspendate pentru 2019. Prin ordonanță de urgență, guvernul a derogat de la regulile fiscale și principiile responsabilității fiscale introduse prin Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010. De asemenea, dacă guvernul nu poate respecta regulile de responsabilitate fiscală, prim-ministrul și ministrul Finanțelor publice nu vor mai declara abaterile și nici măsurile și termenele până la care Guvernul va asigura conformitatea cu regulile și principiile responsabilității fiscale.

Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010

(4) Declarația de răspundere va conține o declarație semnată de prim-ministrul și de ministrul finanțelor publice, prin care se atestă corectitudinea și integralitatea informațiilor din strategia fiscal-bugetară și conformitatea acesteia cu prezenta lege, țintele sau limitele pentru regulile fiscale și respectarea principiilor responsabilității fiscale

Articolul 30 din Legea privind responsabilitatea

(4) Guvernul are obligația de a prezenta Parlamentului un buget anual care să respecte principiile responsabilității fiscale, regulile fiscale, strategia fiscal-bugetară și orice alte prevederi ale prezentei legi, iar prim-ministrul și ministrul finanțelor publice vor semna o declarație ce atestă această conformitate, declarație care va fi prezentată Parlamentului împreună cu bugetul anual.

(5) În eventualitatea că Guvernul nu poate respecta condiția de conformitate prevăzută la alin. (4), prim-ministrul și ministrul finanțelor publice vor menționa în declarație abaterile, precum și măsurile și termenele până la care Guvernul va asigura conformitatea cu principiile responsabilității fiscale, cu regulile fiscale și cu strategia fiscal-bugetară.

Citește în continuare
Noutăți Generaleacum 2 luni

Dragos Pîslaru: Un loc la masă cu elita Europei nu se cere, se dobândeşte prin acţiuni

Noutăți Generaleacum 2 luni

Dacian Cioloș, în cursa internă PLUS pentru desemnarea candidaților la europarlamentare: România are nevoie vitală de a fi reprezentată în Parlamentul European de oameni competenți

Noutăți Generaleacum 2 luni

Vlad Voiculescu: Gogoși sau dreptate. Asta va fi alegerea pe care o vor avea de făcut românii foarte curând

Noutăți Generaleacum 2 luni

Dacian Cioloș: Avem guvernanți cu dublu discurs atunci când vine vorba de Europa, dar am văzut limpede cât de Român e polonezul Donald Tusk

Noutăți Generaleacum 2 luni

Vlad Voiculescu: În următoarea jumătate de an, noi vom determina încotro se îndreaptă această țară

Revista Preseiacum 2 luni

Mirabela Amarandei, despre cartea cu realizările Guvernului în 2018: „Cartea «României de n-ar fi și nu s-ar mai pomeni»“

Editorialeacum 2 luni

România riscă să piardă una dintre cele mai importante bogăţii: tineretul

Noutăți Generaleacum 2 luni

Alin Mituța: „Este vizibil de pe lună că argumentele domnului Meleșcanu și ale PSD-ALDE pentru a justifica scăparea politicienilor corupți de justiție sunt false și ridicole”

Revista Preseiacum 2 luni

2019 în lume, un an cu riscuri în creștere

Noutăți Generaleacum 2 luni

Dacian Cioloș: Riscăm să devenim spectatori captivi ai unei lumi urâte, „împodobită“ cu minciunile din ce în ce mai disperate ale celor care ne guvernează

Cele mai citite