Urmărește-ne
https://impreunapentruromania.ro/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

România în criză. Opțiunea demnă versus opțiunea coruptă. De la protest la proiect?

Publicat

pe data de

Puncte-cheie:

  • “… iată că se alătură și România acestei uriașe divizări a democrațiilor din spațiul euro-atlantic, pe frontul numit generic liberal-iliberal, cu versiunea proprie, românească, ceva mai primitivă, a acestui război politic și cultural – opțiunea demnă versus opțiunea profund coruptă”;
  • Și totuși, protestul este doar primul pas. Protestul masiv, puternic, vizibil dar civilizat al opțiunii demne împotriva opțiunii corupte este necesar, nu și suficient.Va urma proiectul politic de schimbare profundă a României, infinit mai greu. Pentru că protestul are tendința de a uni, de a fi convergent, în timp ce construcția politică, oamenii ca indivizi, cu „fețele” și biografiile lor, cu discursurile și soluțiile diferite pe care le propun, au tendința la fel de naturală de a dezbina grupurile. Toate democrațiile solide au la bază un exercițiu puternic al protestului, al opoziției, al rezistenței. Dar nu se opresc aici. Adevărata inteligență a unei societăți democratice este de a trece de la protest la proiect. Vom fi capabili să facem acest lucru în România?

Pentru cine urmărește atent politica lumii și a Europei, este relativ facilă observația că democrațiile occidentale, fie că ne referim la Statele Unite sau la Uniunea Europeană, au intrat de ceva vreme într-o eră a divizărilor profunde și a polarizării ireconciliabile. Nivelul clasei politice și al dezbaterilor a scăzut peste tot, de la Washington la Londra sau la Roma. Mass-media și superficialitatea consumului popular de informație (Câți se mai informează astăzi din cărți? Dar cât mai reușesc cărțile să țină pasul cu dinamica lumii?) contribuie din plin la isterizarea, baricadarea și radicalizarea opțiunilor adverse, în care fiecare participant este mai convins ca oricând că are dreptate, în care emoțiile sunt scurte, nervoase, intense, dramatice, iar tot ceea ce se întâmplă în jurul oamenilor în societate, de multe ori unul și același eveniment, nu face decât, prin interpretări total diferite, să le betoneze convingerile opuse.

Faliile între opțiuni sunt tot mai adânci iar polemicile nu fac decât să radicalizeze și să întărească și mai mult evaluările și convingerile proprii, de fiecare parte. Tot mai puțini sunt cei care mai speră în consens, în reconciliere. E vremea asumării unei opțiuni fundamentale! Ești cu noi sau cu ei! Temele sunt, desigur, diverse, multiple, aparent fără nicio legătură una cu alta, dar caracterul bipartizan al societăților formal democraticese adâncește peste tot (Trump a spus asta iar observația lui, deși cinică, este reală), pe aliniamentul pe care obișnuim să îl numim, destul de confuz, în lipsă de altceva, liberal-iliberal.

La americani acest clivaj are un nume, la britanici altul, la francezi, germani sau olandezi altă versiune, la italieni altă poveste, la unguri și polonezi sunt propriile temeri și mize, în fine, iată că se alătură și România acestei uriașe divizări a democrațiilor din spațiul euro-atlantic, pe frontul numit generic liberal-iliberal, cu versiunea proprie, românească, ceva mai primitivă, a acestui război politic și cultural – opțiunea demnă versus opțiunea profund coruptă.

Oricâte vor fi fost criticile pentru faimoasa plăcuță de înmatriculare cu mesaj anti-PSD din Suedia, aș spune că nu forma contează, de bună seamă simbolică și oricum discutabilă, ci afilierea la o opțiune mai largă, la un mesaj, pe care fiecare îl transmite așa cum poate, mai frust sau mai sofisticat. Șoferul român din Suedia este oricum mai demn și mai pe banii lui decât șeful unui inspectorat de stat care scrie pe Facebook că, la protestul anti-PSD din 10 august, „se golește Occidentul de hoți, curve și cerșetori”. Din acest punct de vedere, oricât ar părea de șocant ceea ce spun, șoferul român din Suedia și filozoful Gabriel Liiceanu aparțin, în această înfruntare epică din România acestor ani, aceleiași mari opțiuni. Iar aceasta este opțiunea demnă a României, indiferent de stilistica exprimării, aflată în luptă cu opțiunea coruptă, și aceasta din urmă, la rândul ei, în nuanțe diverse, exprimându-se diferit, de la modul grobian la cel spălățel-ipocrit, reprezentată de puterea PSD-ALDE, care acționează în mare măsură pentru favorizarea infractorilor și scăparea penalilor proprii, pe de o parte, și pentru coruperea ordinară a electoratului vulnerabil, pe de altă parte. Guvernarea PSD-ALDE a fost, este și va fi, până la plecarea ultimului numit politic, agramat sau nu, membru al acestei rețele tentaculare, o guvernare esențialmente și profund coruptă. Dar este pregătită cealaltă opțiune să pună altceva în loc?

Înfruntarea marilor opțiuni politice și culturale din societatea românească, în sensul cel mai larg cu putință al termenului de cultură, cel de cultură politică și socială, se apropie vertiginos de punctul critic. Apele se separă. Forțele se grupează. Punctele de vedere se limpezesc, se cristalizează, indecișii trec de o parte sau de cealaltă, tonurile se radicalizează. Punțile de legătură, oricum puține, se prăbușesc. Nici presa, nici Centenarul, nici biserica, nici poliția nu par să mai reușească să unească cele două opțiuni esențialmente opuse. Fiecare opțiune comunică intens în bula proprie, cu mijloace și mesaje distincte, tot mai perfecționate, pentru susținătorii proprii.

Începe. În câțiva ani, cele două opțiuni adverse se vor măsura din nou și vor trasa traiectoria României pentru încă o generație. Nu am nicio îndoială să spun că în 2019 și 2020 prezența la vot a opțiunii demne va fi incomparabil mai mare, în special în orașe. Mulți vor spune atunci că este o imensă surpriză, că este împotriva modelului tradițional de participare la vot de după 1990 etc., dar pentru cei care cunosc mobilizarea din prezent nu va fi deloc o supriză. Cifrele participării la vot se vor răsturna spectaculos, pe regiuni de dezvoltare și pe medii sociale. Mediul urban, în special marile orașe și regiunile dezvoltate vor vota masiv la parlamentarele din 2020, peste nivelul de la turul al doilea al prezidențialelor din 2014. Tocmai pentru că au înțeles că numai așa își pot apăra și salva modul de viață și „achizițiile” României din ultimul deceniu.

„Opțiunea coruptă”, succesoarea vechiului sistem comunist de gândire, a pomenilor de la stat, a supușeniei politice, a șefilor care au drepturi discreționare (atât de fals într-un stat de drept de tip occidental, în care instituțiile funcționează pe bază de legi, criterii, norme și regulamente, nu pe dispoziția bossului), a mâinii drepte care spală mâna stânga și invers, a pilelor și nepotismului, a baronatelor mizerabile din toate domeniile de activitate și a oamenilor mediocri ajunși în poziții de vârf pe baza fidelităților de partid și cumetriilor, a îmbogățiților din contracte cu statul care se autoproclamă susținătorii pensionarilor și asistaților social (ce oroare!), grupată în jurul PSD-ALDE, se agață cu dinții de puterea obținută în decembrie 2016, prin absenteismul masiv al celeilalte opțiuni a României.

Autoritarismul, partizanatul, abuzurile, supușenia umilă a celor care se bucură de firimiturile aruncate de la masa ciocoilor, nepotismul și pilăraia grețoasă și mai ales „baronatele” politice și administrative fac legea în interiorul acestei lumi. Ești cuminte, te supui și primești și tu ceva! Are grijă daddy de tine și de familia ta. Ai vorbit pe lângă, out! Și, peste toată această țesătură coruptă, penală, se așterne uriașa, incredibila submediocritate intelectuală a celor care reprezintă puterea PSD-ALDE – șefi de parlament repetenți în facultate, premieri, miniștri și secretari de stat agramați, plagiatori, absolvenți de Drept „la mare distanță”, în universități nule ca valoare și în filiale ale acestora din târguri jalnice de provincie (cazul unui cunoscut parlamentar PSD implicat acum în mutilarea legilor justiției), demnitari cu mândria Centenarului și cu „tricoaiele” pe piept, lansând salve de gafe („rachete balistice la Deveselu”, „o muncă extraordinară de incinerare a porcilor, ca la Auschwitz”, discursuri la ONU în franceză despre piața muncii rostită ca „marș de tramvai”, „sunt bucuroasă să fiu la Priștina, capitala Muntenegrului” etc.). Aceștia sunt Ei și este firesc să se apere unii pe alții. Și-au angajat unii altora copiii în structuri guvernamentale și și-au dat contracte și ponturi bănoase în relația cu statul. Fără partid și fără numirea politică s-ar întoarce la statutul de nulități profesionale. Aceasta este, în viziunea mea, definiția opțiunii corupte a României. Solidaritatea mediocrității este întotdeauna mai puternicădecât capacitatea de coagulare a indivizilor demni, care nu se tem și nu datorează nimic nimănui. Chiar și atunci când sunt șoferi.

Dincoace, pregătirile par mai lente iar „organizarea de șantier” durează o veșnicie. Metodic, calculat, programat, cu nesfârșite consultări democratice, mai mult sau mai puțin utile, unele mai eficiente, altele mai naive, cu un amestec de civism și angajament politic care se cere limpezit curând, cu perioade lungi de tranziție, cu ezitările, dubiile și îndoielile care însoțesc inevitabil un proces intelectualizat, dar, totuși, lucrurile se mișcă. Oamenii sunt cu foarte multă bună credință și vor să se implice. Nu prea știu cum. Unii ar salva balene, alții ar strânge ei mucurile de țigări de pe jos, alții gândesc partide și formule politice noi, iar unii cred că pot să facă și una, și alta. Unii au ceva experiență politică, alții (majoritatea) nu. În unele momente, pare că asistăm la „revoluția IT-iștilor rămași în țară”, cu laptopurile pe mesele de la terase, pregătind Proiectul. Este un entuziasm și o energie în toată această mișcare ce trebuie urgent canalizate spre un proiect politic realist, matur, capabil să coaguleze o masă critică.

Căci despre asta este vorba în esență aici, nu neapărat de o majoritate parlamentară. Ci de o masă critică la nivelul societății. România are nevoie urgentă de o masă critică  demnă, care să respingă mecanismele opțiunii corupte. O opțiune demnă, suficient de puternică și de dinamică, în stare să miște lucrurile, să dea un sens coerent nemulțumirilor, protestelor, mesajelor de împotrivire, mai mult sau mai puțin convenționale. Masa critică va deveni la un moment dat, negreșit, majoritate. De aceea trebuie să trecem, cât mai repede posibil, de la Protest la Proiect.

Editorial apărut pe www.contributors.ro

Citește în continuare
Adaugă un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Editoriale

Am dezlegat misterul inexistenței bugetului pentru 2019: Nu sunt bani!

Publicat

pe

FOTO Steluța Popescu

Mai sunt fix două săptămâni până la începutul noului an și România încă nu are un buget pentru 2019. Este pentru prima dată după 2000 când anul începe fără buget, cu excepția anilor cu alegeri târzii (anul 2016) sau cu guvern interimar (anul 2010). Statele Zonei Euro au reguli chiar mai stricte și trebuie să trimită proiectul de buget Comisiei Europene până la 15 octombrie, astfel încât bugetul să fie aprobat până în decembrie.

Această bună practică permite și mediului privat și cetățenilor să știe din timp care sunt intențiile guvernanților pentru anul următor în materie de politici fiscal-bugetare.

Discursul de duminică al președintelui PSD a lămurit misterul lipsei bugetului pentru 2019: nu sunt bani! Așa că domnul Dragnea și apropiații dumnealui au identificat că singurii de la care ar putea stoarce bani fără pierderi politice și  de imagine ar fi străinii și multinaționalele. Alte țări din Europa Centrala și de Est au aplicat această strategie: au identificat multinaționalele ca fiind dușmanii poporului, au creat un sentiment de ură împotriva acestora, astfel încât supraimpozitarea lor a părut a fi un act de justiție socială, nu o aberație economică.

Mai mult, cu banii încasați de la „dușmanii poporului“ se vor fideliza baronii si baronașii locali, pentru care se creează un fond special de 10 miliarde de lei sau de euro sau de lire turcești sau de yeni japonezi sau cine știe ce altă monedă. Marii operatori din sistemul bancar, din energie, din telecomunicații și retail așteaptă Anul Nou cu sufletul la gură să vadă ce biruri mai primesc de la statul român. Știu, Codul fiscal prevede ca modificarea taxelor să se facă cu minimum șase luni înainte de intrarea în vigoare a  noii prevederi, tocmai pentru a da timp mediului concurențial să se adapteze noilor reguli. Dar regulile fiscal-bugetare au devenit un moft în ultimii doi ani.

Foamea de bani îl face pe social-democratul guvern să opereze și concedieri, prezentate tot de liderul principalului partid de guvernământ. Comunicatorii și-au făcut treaba și în acest caz, astfel că întâi i-a prezentat pe acești angajați ca fiind răul absolut pe acest pământ și de care trebuie să scape guvernarea PSD-ALDE. Probabil că vor fi niște epurări politice deghizate în grijă față de cetățean, pentru că economiile făcute cu aceste concedieri nu pot ajunge nici pe o măsea pentru a satisface foamea de bani. Foamea de bani îi va face pe guvernanți să amâne creșterea pensiilor până în septembrie 2019.

Pentru a face discursul mai credibil, toate aceste informații au fost împănate cu cifre. Dar probabil ca cineva i-a dat o foaie greșită președintelui PSD sau i-a mâzgălit-o pe cea corectă! Cifrele prezentate erau scoase din burtă sau exprimate în masuri inexistente. De exemplu, profitul, care este o valoare nominală, exprimată într-o monedă – lei, euro, dolari etc. –  devenise o valoare procentuală, fără a se specifica referința. Profitul este diferența între preț și cost. În schimb, rata profitului este o valoare care se exprimă procentual, fie în funcție de costuri, fie în funcțiede capitalul propriu utilizat, fie în funcție de cifra de afaceri, iar baza de calcul trebuie întotdeauna specificată. Astfel, un „profit de  0,8 la mie“ nu înseamnă absolut nimic, nu e nici mult, nici puțin. Corect era să ne spună cât a fost profitul, la ce l-am raportat și ce rată a profitului am obținut, care este profitabilitatea medie pe ramura respectiva la noi în țară, în alte țări etc.

Bani nu mai sunt nici în 2018. Măsuri neortodoxe vor fi aplicate pentru încadrarea în ținta de deficit de 2,97% din PIB: închiderea Trezoreriei între Crăciun și Anul Nou, amânarea la plată a unor facturi și a rambursărilor de TVA etc.

Orlando, dacă vrei să te salvăm, clipește de două ori.

Citește în continuare

Editoriale

PLUSul de care avem nevoie

Publicat

pe

Pentru mine, politica nu este despre ciorovăiala din fiecare seară de la televizor, despre jocuri de putere și despre altele asemenea… politica ar trebui să fie pur și simplu despre ce putem construi împreună.

Ceea ce vom face împreună este +PLUSul pe care îl putem aduce noi, ca societate, în viața fiecărui român pentru a-și împlini potențialul, pentru a duce o viață liniștită și pentru a își reveni atunci când îi este greu.

P.S. Ca să lămuresc și câteva lucruri sau minți ceva mai „sensibiloase”: da, valorile de mai sus sunt fundamental creștine și profund românești. Nu va fi loc în acest partid însă de habotnicie și/sau de vanitatea care îl face câteodată pe român să se simtă buricul pământului și prin asta să își facă rău sieși.

Nu, noi, românii, nu suntem buricul pământului, și asta o știu cel mai bine milioanele de români care pleacă din țară pentru o viață mai bună.

Nu, să fiu creștin nu mă face automat mai bun decât altul. Ar trebui să mă facă în fiecare zi mai bun decât am fost ieri.

Nu suntem nici mai răi, nici mai buni decât alții. Suntem doar o funcție cu două necunoscute: ce reușim să construim fiecare dintre noi în mod#individual și ce reușim să construim #împreună.

Aici vă puteți alătura: https://www.ro.plus/adeziune

#PutemConstruiîmpreună

Citește în continuare

Editoriale

Când spui viitor, spui PLUS, pentru că adaugi, zi după zi, o cărămidă în plus la lumea pe care o clădești

Publicat

pe

FOTO Steluța Popescu

Sunt la Marsilia, la câteva mii de kilometri de țară. Și, mai acut decât oricând în ultimii ani, am simțit că ziua de sâmbătă vine cu multă speranță pentru viitor.

Pentru educație: în această perioadă se modelează viitorul pentru universitățile europene. De fapt, modelul de „universitate” care se construiește acum poate schimba fundamental tabloul educației universitare la nivel global. Universitatea din București – a cărei membră, cu mândrie și responsabilitate, sunt – este implicată intens în clădirea unei Universități Civice Europene. Proiectul pe care îl construim – noi, cei de la București, împreună cu partenerii noștri din alte șapte universități europene – este unul de-a dreptul vizionar, care depășește barierele clasice ale unei universități, așa cum o știam până acum, care definește un rol al universității mult mai activ, mai puternic, determinant în societate. Universitatea Civică Europeană este viitorul pe care îl modelăm pentru o Europă cu adevărat puternică prin cunoaștere și civism. Iar întâlnirea de la Marsilia, la care mă aflu, este parte din acest curajos tablou al viitorului pe care îl conturăm astăzi.

În paralel, în România s-a vorbit sâmbătă tot despre viitor: un nou partid politic a luat ființă. Colegii mei, alături de care am pornit la drum de aproape doi ani, au putut spune răspicat, de la Cluj: „Începem“. Am văzut înregistrarea evenimentului și am găsit speranța și credința într-un viitor mai bun. Și când spui viitor, spui #plus, pentru că adaugi, zi după zi, o cărămidă în plus la lumea pe care o clădești. Prin #Libertate#Unitate#Solidaritate. Prin muncă, cinste, cunoaștere, responsabilitate. Prin noi înșine, prin puterea și determinarea noastră. Și m-am gândit la zecile, sutele de oameni cu care, în ultimii doi ani, am stat de vorbă și ne-au întrebat „când?”. Și la colegii cu care am bătut țara în lung și în lat.

Și m-am gândit și la moldovencele și moldovenii pe care i-am întâlnit în ultimele luni și care parcă și-au pierdut speranța că la ei acasă, la ei la școală, la ei în comunitate poate fi mai bine.

De aceea, eu cred că, mai mult decât oricând în ultimii doi ani, azi e vorba despre speranță și viitor. Și mai cred ceva: orice viitor are nevoie de cei care să îl construiască. Indiferent de proiectul în care credeți, de natura sau dimensiunea lui, îl puteți face posibil doar prin determinare și muncă.

Viitorul nostru îl schimbăm doar noi.

Citește în continuare
Noutăți Generaleacum 13 ore

Dacian Cioloș, despre fondul de investiții locale: Riscăm să îndatorăm statul român și mai mult. Nu e foarte clar care e obiectivul acestui fond

Noutăți Generaleacum 15 ore

PLUS cere în instanță suspendarea actelor prealabile emiterii unei OUG pe amnistie și grațiere

Noutăți Generaleacum 16 ore

Dacian Cioloș: Dragnea are impresia că, repetând aceeași minciună de mai multe ori, o să găsească oameni care să îl creadă fără să își pună întrebări

Noutăți Generaleacum 19 ore

Dacian Cioloș: „Avem peste 11.000 de cereri de adeziune. Ne dorim să propunem un proiect de schimbare în bine a României”

Revista Preseiacum O zi

Dacian Cioloș, primul interviu după lansarea PLUS: Vrem să fim o alternativă la blocajul în care se află România și o alternativă la risipa de oportunități

Noutăți Generaleacum 2 zile

Campania „Oameni noi în politică“ a atins 100.000 de semnături, mai e nevoie de doar câteva sute în șapte județe pentru a atinge limita minimă impusă de lege

Editorialeacum 2 zile

Am dezlegat misterul inexistenței bugetului pentru 2019: Nu sunt bani!

Revista Preseiacum 2 zile

Dacian Cioloș: Ordonanța pentru amnistie și grațiere nu este o ordonanță ca oricare alta. Este datoria președintelui să împiedice astfel de derapaje

Editorialeacum 3 zile

PLUSul de care avem nevoie

Editorialeacum 3 zile

Când spui viitor, spui PLUS, pentru că adaugi, zi după zi, o cărămidă în plus la lumea pe care o clădești

Cele mai citite