Urmărește-ne
https://impreunapentruromania.ro/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Rectificarea bugetară 2018. Venituri supraestimate și cheltuieli subestimate

Publicat

pe data de

FOTO Steluța Popescu

Rectificarea bugetului general consolidat este o corecție determinată de o slabă planificare financiară, întrucât, inițial, la construcția bugetară veniturile au fost supraestimate, iar cheltuielile subestimate, mai cu seamă pe componenta salariilor din sectorul public și a asistenței sociale.

Prin raportare la bugetul inițial aprobat, rectificarea bugetară majorează atât veniturile, cât și cheltuielile totale ale bugetului general consolidat (BGC), iar deficitul nominal crește cu 1.1 miliarde de lei, până la 28 de miliarde de lei. Prin rectificare se suplimentează preponderent veniturile din impozite indirecte cu 2,8 miliarde de lei (TVA și accize), iar cheltuielile privesc mai cu seamă fondul de rezervă al guvernului, cheltuielile de capital, altfel destul de scăzute pe primele opt luni, precum și cheltuielile cu bunuri și servicii.

Ținând cont de evoluția indicatorilor macroeconomici ce indică o decelerare a economiei, este posibil ca estimarea creșterii „spectaculoase” a Produsului Intern Brut de 5,5%, respectiv 945 de miliarde de lei, de care s-a ținut cont la construcția bugetului general consolidat, să nu fie realistă, așa încât majorarea cheltuielilor publice, fără un grad de colectare mai mare, va conduce la o cronicizare a deficitului bugetar. De asemenea, remarcăm că cheltuielile bugetare nu reflectă susținerea vreunei politici de natură structurală care să susțină dezvoltarea.

Sub aspectul legalității, în aplicarea Art.119 din Constituția României, Art.4 lit.d) pct.5 și 6 din Legea nr.415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării prevede ca această autoritate administrativă autonomă să avizeze propunerile de buget ale instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale, precum si alocaţiile bugetare destinate ministerelor şi serviciilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile Art. 9 alin.(1) din Legea nr.24/2000, „în cazurile prevăzute de lege, în faza de elaborare a proiectelor de acte normative, iniţiatorul trebuie să solicite avizul autorităţilor interesate în aplicarea acestora, în funcţie de obiectul reglementării. Totodată, Art.31 alin.(3) din Legea nr.24/2000 prevede expres că „forma finală a instrumentelor de prezentare şi motivare a proiectelor de acte normative trebuie să cuprindă referiri la avizul Consiliului Legislativ şi, după caz, al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Curţii de Conturi sau Consiliului Economic şi Social”. Prin urmare, există obligativitatea legală a solicitării avizului CSAT, cât și a obținerii acestuia, aspecte pe care le-a semnalat și Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 17/21 ianuarie 2015 (pct.41 si pct.42).

Or, constatăm că membrii Guvernului României au încălcat dispozițiile Art.1 alin.(5) din Constituția României, potrivit căruia „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie”, precum si Art.4 lit.d) pct.6 din Legea nr.415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, Art. 9 alin.(1) și Art. 31 alin.(3) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, ceea ce constituie un abuz.

Din perspectiva managementului financiar, rectificarea continuă practica ignorării regulilor de reponsabilitate fiscală, adoptate la nivel european în scopul întăririi disciplinei financiare și protejării climatului economic pe termen mediu și lung ce au fost transpuse în legislația națională prin Legea Responsabilității Fiscal-Bugetare încă din anul 2010.

Cheltuielile obligatorii – salarii și asistență socială – trebuiau estimate corect și integral bugetate la începutul anului, astfel încât deficitul bugetar – în termeni nominali și reali – să se mențină pe parcursul anului.

Guvernul PSD-ALDE ignoră nu doar regulile și principiile europene în materie de politică fiscală, ci și regulile elementare de programare bugetară. Un exercițiu bugetar se întinde pe toată durata unui an calendaristic, însă, din textul Ordonanței de urgenţă (cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2018), reiese clar faptul că, până la finalul anului, în buget nu mai sunt fondurile necesare pentru plata unor cheltuieli fundamentale, cum ar fi:

  • plata majorărilor salariale aprobate în cursul anului 2018;
  • asigurarea funcționării unor instituții publice până la sfârșitul anului;
  • asigurarea fondurilor necesare pentru achiziționarea de echipamente medicale;
  • asigurarea fondurilor necesare pentru programe și acțiuni de sănătate;
  • asigurarea sumelor necesare pentru scheme de ajutor de stat pentru investiții și rambursarea accizei la carburanți pentru transportatori;
  • asigurarea de fonduri pentru înlăturarea efectelor calamităților naturale;
  • asigurarea sumelor pentru plata pensiilor militare de stat și pentru asigurarea mobilității terestre și înzestrarea cu echipamente și mijloace pentru combaterea criminalități.

În acest context, nu ignorăm declarația halucinantă a ministrului Finantelor publice. La sfârșitul lunii august, domnul Teodorovici declara  că „este iresponsabil să spui că nu sunt bani de pensii și salarii”. Or, noi constatăm că guvernul sa află exact în această situație.

Avem încă o dovadă că acest al treilea Guvern PSD-ALDE este cel mai ineficient si cel mai toxic dintre toate guvernele post-decembriste, unul care sacrifică cu bună știință sustenabilitatea pe termen mediu a finanțelor publice pentru a proteja interesele pe termen scurt ale unei găști restrânse.

Conform datelor publicate de Consiliul fiscal, în structura BGC se observă o creștere a veniturilor și a cheltuielilor cu 8,82 de miliarde de lei, respectiv 9,93 de miliarde de lei. Astfel, deficitul se adâncește față de estimarea inițială cu încă 1,1 miliarde de lei.

Cele mai importante modificări, conform datelor publicate de Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Fiscal, sunt:

Pe partea de venituri:

  • Continuarea trend-ului de scădere a veniturilor fiscale (taxe și impozite cu o colecare certă), cu 2,1 miliarde de lei, din care:
    • TVA și accizele scad cumulat cu 3 miliarde de lei față de estimarea bugetară inițială, deși consumul a continuat să crească și în acest an (6,4% în primele 7 luni[1]). Această ineficiență/incapacitate de colectare a ANAF reflectă o slabă colectare și, posibil, o creștere a evaziunii fiscale;
    • Încasările din profit și venit per total cresc cu 0,5 miliarde de lei, mai mult datorită creșterilor salariale din sectorul privat și cel bugetar decât profitabilității mediului de afaceri.
  • Cea mai importantă nerealizare, însă, se referă la sumele primite de la UE, unde nerealizarea este de circa 6 miliarde de lei. Conform CF, subperformanța este încă și mai ridicată la nivelul fondurilor structurale și de coeziune, unde execuția semestrială a BGC relevă venituri de 1,5 miliarde de lei, comparativ cu o estimare pe întregul an, de 10,7 miliarde de lei, respectiv 14% din estimare. Trebuie din nou notat faptul că imaginea execuţiei BGC a fost alterată încă de la începutul anului 2017 prin introducerea în buget a subvenţiilor destinate agricultorilor pentru a masca gradul scăzut de absorbţie a fondurilor europene de coeziune.

Pe partea de cheltuieli:

  • Cheltuielile de personal cresc cu peste 5 miliarde de lei, chiar cu aproape 6 miliarde după modificarea primului proiect de rectificare bugetară, în condiţiile în care salariile în sectorul bugetar le depăşesc clar pe cele din sectorul privat și se creează distorsiuni mai cu seamă în cazul profesiilor concurente în piața muncii, prin migrare în sectorul public;
  • Cheltuielile cu asistenţa socială (inclusiv pensiile) cresc cu circa 2 miliarde de lei. Acestă creştere trebuie comparată cu creşterea sumelor alocate pensiilor de serviciu (asa-numitele „pensii speciale”), care cresc la rectificare cu circa 1 miliard de lei;
  • Cheltuielile cu investiţiile scad cu 1,1 miliarde de lei, în condiţiile în care (excluzând achiziţia de tehnică militară de la începutul anului) acestea au ajuns la un minim istoric, iar România este pe ultimul loc din UE în ceea ce priveşte calitatea infrastructurii;
  • Alte transferuri cresc cu 1 miliard de lei, în mare parte deoarece Guvernul PSD-ALDE nu a bugetat integral sumele necesare contribuției României la bugetul UE.

Analizând datele din prima rectificare bugetară, devine evident faptul că presiunea pe mediul privat va crește în lunile următoare pentru ca statul să colecteze miliardele în plus estimate ca venituri în următoarele patru luni. Aceste venituri suplimentare, dacă vor fi colectate, nu vor finanța proiecte de investiții care să ajute la creșterea competitivității economiei românești, ci vor fi pompate în promisiunile electorale ale PSD-ALDE. De asemenea, există riscul amplificării efectului de evicțiune, întrucât statul se va împrumuta mai mult de la bănci în detrimentul economiei reale. Corelativ, expunerea activelor bancare pe împrumuturile acordate statului va crește.


[1] Față de perioada similară a anului precedent

Editoriale

Ce contează, cu adevărat, pentru țara noastră, chiar dacă premierul României a ratat întâlnirea cu șeful Comisiei Europene

Publicat

pe

Cei aproape 12 ani de istorie a României ca membru al Uniunii Europene reprezinta un progres economic al ţării, inclusiv pentru antreprenori, ceea ce este confirmat de către cele mai actuale statistici. Culmea este că Eurostat a publicat o analiză care arată că România este statul membru UE care a beneficiat cel mai mult de apartenenţa la Uniune fix în ziua în care premierul României rata întâlnirea cu președintele Comisiei Europene.

România este țara care a beneficiat cel mai mult de apartenența la UE, cu o creştere a nivelului de trai exprimat în PIB/locuitor la paritatea puterilor de cumpărare standard (ajustat cu nivelul preţurilor din fiecare ţară) de la doar 39% în anul 2006 până la 63% anul trecut. Cresterea de 24 de puncte procentuale a fost peste cea consemnată de Lituania (23 pp), Polonia (19 pp), Malta (18 pp), Slovacia şi Letonia (câte 14 pp) şi Estonia (13 pp).

Premierul Viorica Dăncilă a ratat, ieri, întâlnirea cu liderul Comisiei Europene, care ar fi trebuit să aibă loc la sosirea lui Jean-Claude Juncker în România, pe Aeroportul Băneasa.

Dacă e să tragem vreo concluzie, aceasta e simplă: aderarea României la Uniunea Europeană s-a tradus printr-o serie de beneficii pentru țara noastră, care s-au reflectat în numeroase avantaje economice. Asta trebuie să facem după asemenea incidente diplomatice: să dezbatem și să analizăm ce înseamnă, de fapt, Uniunea Europeană pentru cetățenii României.

Citește în continuare

Editoriale

Iluzia haiducului eficient

Publicat

pe

FOTO Mediafaxfoto

Să fure, dar să ne dea și nouă! Auzim des această replică, care ne poate șoca și revolta în același timp, deoarece descrie o toleranță potențială a oamenilor față de corupție. Totuși, istoria economiei a descris cu lux de amănunte influența corupției asupra economiilor unde ea se dezvoltă și efectul său dramatic: statele eșuate.

Furtul nu este tolerat într-o societate normală sau care tinde către normalitate. Nu există scuză pentru a-ți însuși banii publici, banii altora, banii oamenilor! La nivel individual, furtul de nevoie, de foame, a devenit istorie. Nici scenariile bollywoodiene nu au promovat furtul de nevoie, de foame, cum se întâmpla la sfârșitul mileniului trecut. Statul dezvoltă mecanisme transparente pentru a-i ajuta pe cei nevoiași, astfel încât sărăcia extremă și sărăcia sunt reduse, iar decalajele sociale sunt micșorate. Cel puțin așa sună politicile promovate la nivel național și internațional. La nivelul companiilor și al guvernelor s-au introdus criterii de transparență pentru a preveni anumite tipuri clasice de corupție, cum ar fi legiferarea în favoarea unui grup de interese, extragerea de rente și avantaje din instituțiile de stat sau introducerea de bariere discriminatorii.

Ineficiența produce sărăcie

Statul român este al doilea cel mai sărac stat din Uniunea Europeană, ceea ce ar trebui să îl facă și mai preocupat de eficiența cheltuirii banului public. Eficiența guvernării poate fi măsurată și prin calitatea investițiilor. În majoritatea statelor moderne planează suspiciuni de aranjamente financiare colaterale, între partenerii decidenți de la stat și cei privați, care execută lucrările. Lucrările sunt totuși executate, finalizate, iar suspiciunile sunt confirmate sau nu ulterior – aproape că nu mai contează pentru public. Confirmarea suspiciunilor rămâne o distracție oarecare, urmărită un timp scurt în presă.

Noi avem o tradiție recentă a abandonării strategiilor și a destructurării planurilor care nu aparțin aceluiași trib politic. În loc să plătească câte zece studii de fezabilitate greșite pentru zece spitale, guvernanții, oricare ar fi ei, ar trebui să alcătuiască mai bine un studiu bun pe care să-l implementeze. În loc să facă 20 de studii de fezabilitate care vor expira din lipsa resurselor financiare pentru implementare, autoritățile, oricare ar fi ele, ar trebui să investească mai bine într-un singur obiectiv. Achizițiile centralizate pot reduce costurile cu până la 20%, adică ar fi mai mulți bani pentru implementarea proiectelor. Contractul cu Bechtel pentru Autostrada Transilvania, de exemplu, a fost renegociat de multe ori până când prețul s-a înmulțit cu 6! Misterul acestei creșteri spectaculoase a costurilor poate fi descifrat ca studiu de caz, școală, pentru a nu eșua în alte asemenea proiecte. Dacă la început ne revolta creșterea prețului, acum ne revoltă că nu se construiește, indiferent de preț! Cu așteptările reduse la zero, este firesc să ne bucurăm când este refăcut un segment de autostradă care s-a surpat după prima utilizare!

Citiți continuarea editorialului pe reporterglobal.ro

Citește în continuare

Editoriale

Jean-Claude Juncker tocmai i-a făcut treaba Vioricăi Dăncilă

Publicat

pe

Ce faci dacă îți dai seama că, într-un moment important pentru tine și pentru organizația ta, persoanele care vor fi în control nu sunt în stare să facă față provocărilor așteptate? Ce faci atunci când realizezi că te așteaptă un fiasco imens dacă te încrezi în niște incompetenți dovediți?

Cam asta este dilema multor oficiali și decidenți europeni cu privire la președinția română a Consiliului UE, care trebuie să înceapă în ianuarie 2019. Așa cum am mai spus, Guvernul României nu pare a fi în stare să organizeze nici măcar un bal al bobocilor la un liceu de provincie, darămite o președinție rotativă într-un moment de criză al Uniunii Europene.

Sper că nu crede nimeni „tăricenismele“ cum că Juncker și Timmermans nu sunt bine informați cu privire la „realitatea“ din România. Atât membrii Comisiei, cât și membrii Parlamentului European sau funcționarii din Secretariatul General al Consiliului cunosc extrem de bine situația din statele membre. Și știu că doar cu 1-2 miniștri care încheagă un „how do you do“ și cu un ministru delegat pentru afaceri europene căruia i-a picat în cap toată responsabilitatea nu faci mare brânză.

Așa că președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, i-a servit pe tavă premierului român tematicile de care România trebuie să se ocupe. A făcut asta pe 12 septembrie, cu ocazia discursului său din plenara Parlamentului European despre Starea Uniunii, dar și în câteva documente publicate în același timp.

Astfel, într-unul dintre documentele atașate la discurs, Comisia identifică patru mari teme de livrat înainte de Sumitul Extraordinar din Sibiu (9 mai 2019). Corelat cu scrisoarea trimisă de Juncker liderilor Parlamentului și Consiliului UE în curs, pe timpul președinției române ar trebui să fie rezolvate următoarele teme:

  1. Acordul economic UE-Japonia: ceva ce ar permanentiza dominanța Uniunii pe piețele comerciale mondiale. Sigur, ultimul contact România-Japonia a fost dezastruos, dar discuția merge în momentul de față bine și ar trebui ca totul să poată fi semnat în câteva luni. Tot ce trebuie să facă doamna Dăncilă este să nu facă, ea sau miniștrii ei, vreo gafă majoră… Oare cum zici „Doamne ajută!“ în luxemburgheză?
  2. Cadrul Financiar Multianual pentru următorii cinci ani – sau cum vor fi atribuiți banii în Uniune. El trebuie finalizat și adoptat în primăvara anului 2019, iar președinția română trebuie să spere că austriecii (care au acum președinția) rezolvă toate blocajele majore. Iar tot restul Uniunii Europene trebuie să creadă că românii nu strică nimic.
  3. Întărirea Uniunii Economice și Monetare – asta implică adoptarea unei serii de pachete legislative pe zona euro. România, deși nu are nici măcar un plan concret pentru aderare (nu cu guvernul actual, cel puțin), trebuie să poată asigura finalizarea negocierilor în curs – sau, cel puțin, să nu se bage peste cei care decid aici.
  4. O politică externă comună mai puternică, prin facilitarea unor decizii mai ușoare ale Consiliului UE pe mai multe teme de politică externă. Aici, România are un interes major să faciliteze aceste pachete, ca țară mică aflată la frontiere. Nu România va prezida Consiliul pentru Afaceri Externe, ci domnul Meleșcanu va fi cel care mediază discuția în Consiliul pentru Afaceri Generale, unde va intra o parte din acest pachet.

Ca să ne înțelegem, acestea poate că nu sunt tematicile prioritare pentru România. Dar cum nici până acum România – sau, mai degrabă, guvernul său – nu știe ce vrea, acestea sunt tematicile prioritare pentru Uniunea Europeană. Și tot ce se mai poate spera de la noi e să le rezolvăm pe acestea.

Este trist că toți în România stau să dezbată non-subiecte și gogorițe aruncate pe piață cu mitraliera de PSD sau ALDE. Este dramatic că cea mai mare preocupare a celui de-al treilea guvern PSD rămân niște false probleme ale justiției. Este dureros că Liviu Dragnea a pus trei guverne succesive incapabile să facă față așa cum trebuie președinției române a Consiliului UE.

Așa trece viitorul pe lângă noi. În acest fel, un om mic, dar cu ambiție și cu ego mare, poate distruge nu doar momentul unei țări, dar și o parte din proiectul european. Tot ce putem să facem este să nu renunțăm, împreună. Iar pe 26 mai 2019, în noiembrie 2019, în mai-iunie 2020 și în noiembrie-decembrie 2020 avem alegeri.

Țineți minte.

Citește în continuare
Editorialeacum 6 ore

Ce contează, cu adevărat, pentru țara noastră, chiar dacă premierul României a ratat întâlnirea cu șeful Comisiei Europene

Noutăți Generaleacum 7 ore

Alin Mituța, despre părerea lui Juncker vizavi de România: „Una dintre cele mai frumoase declaraţii la adresa ţării noastre din ultima vreme“

Noutăți Generaleacum 12 ore

Alba-neagra cu proiectul OUG 6/2016 privind punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal

Stiri RO+acum O zi

Dăncilă a ratat întâlnirea cu Juncker de la Otopeni. Alin Mituța: „Premierul ne umple de ruşine cu fiecare acţiune şi, iată, chiar inacţiune a sa“

Comunități Locale România 100acum O zi

RO100 Londra și RO100 Râmnicu Vâlcea au pus bazele proiectului „Calculatoare Pentru Viitorul României”

Editorialeacum 2 zile

Iluzia haiducului eficient

Revista Preseiacum 2 zile

Dacian Cioloș, la Europa FM, despre criza pestei porcine: Efectele economice sunt masive. Decontul pentru epidemia din România, plătit începând cu Crăciunul

Comunități Locale România 100acum 2 zile

RO100 Paris a strâns semnături pentru „Oameni Noi“ de la românii din Franța în Grădina Luxembourg din Paris

Revista Preseiacum 2 zile

Dacian Cioloș, la Digi24: Noi nu am avut nevoie în 2016 de informările SRI ca să știm ce se întâmplă în țară

Stiri RO+acum 2 zile

Vlad Voiculescu a strâns semnături în Herăstrău pentru campania „Oameni Noi în Politică“ VIDEO

Cele mai citite