Urmărește-ne
https://impreunapentruromania.ro/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

O Românie dată afară din România

Publicat

pe data de

Nu știm exact câți români trăiesc și muncesc în prezent în afara granițelor. Sigur, avem estimări, care se schimbă de la an la an. 4 milioane și jumătate ar fi o cifră. E greu de zis, pentru că mulți nu se înregistrează în țările de reședință și o mare majoritate nu renunță la domiciliul din România.

Avem astfel o populație de 19 milioane, din care cel puțin 4,5 de români trăiesc în afara țării. În realitate sunt mai puțini în țară și mult mai mulți în afară. 5 milioane? Poate chiar mai mulți. Cât o țară de mulți. Cât o Românie mai mică.

Oricâți ar fi exact, un sfert din populația țării nu trăiește în țară. Ăsta este un fapt. Nu judec dacă e bine sau rău, nu mă lamentez dacă o să uite sunetul dulce al graiului natal sau al micului sfârâind pe grătar. Este ce este.

Problema de acum înainte este cum tratăm realitatea asta. Ce facem, cum legiferăm, cum gândim o țară care este pe sfert în afara granițelor sale.

Nepăsare

Modelul clasic pe care îl vedem în acțiune acum este cel de „hai să facem ceva și pentru ei“. Sunt tratați de parcă ar fi o mână oarecare de oameni, o grupare care justifică un sub-minister, un ministru delegat.

Se fac vizite, se organizează mici evenimente culturale. Concerte, Ziua Iei. Sunt nouă proiecte la capitolul respectiv pe site-ul MPRP, unele mai pertinente, cum ar fi cel cu informarea pentru siguranță. Unele există, se pare, doar cu titlul, cum ar fi cel cu „Limba română la îndemână“. Poate cel mai ambițios, „Diaspora Start-up“, a fost lansat în 2016 sub Guvernul Cioloș.

Apoi, ambasadele, ramurile ICR mai organizează la rândul lor câte ceva. Cât pot și cât au buget, ceva mereu lateral. Dar, proporțional cu numărul, nu se face mare lucru.

Ce să mai zicem de Parlament. Un sfert din populația țării este reprezentată de patru deputați și doi senatori. În 2016, în Italia, unde trăiesc cel puțin un milion de români, au fost 73 de secții de votare. Județul Timiș, cu 628.000 de alegători, a avut 595.

Cum ar fi mâine dacă am trata cu aceleași resurse și timp românii din țară? Toți pensionarii sau toți minorii?

Cum ar fi dacă am investi în populația primelor patru-cinci orașe din țară la fel de puțin ca în cei din diaspora? Care diaspora, apropo, este o sursă importantă de bani pentru cei din țară.

În realitate, tratarea unui sfert din populația României de parcă ar fi un grup mic și nesemnificativ este echivalent cu un abandon.

Dispreț

Un alt comportament este cel al strugurilor acri. Ceva în stilul: „Dacă nu-i putem avea în țară oricum nu-i vrem aici“.
Umblă tot felul de declarații și comentarii: nu avem nevoie de ei; sunt toți niște oportuniști, își lasă și mama pentru niște bani; medicii ăia care pleacă oricum ar fi cerut șpagă; sunt din mahala.

Am auzit un preot spunând că cei care pleacă nu sunt oricum creștini adevărați, pentru că se duc „la Europaׅ“, unde e vai și-amar, Sodoma și Gomora. Sputnik face trafic destul pe teoria asta.

Oamenii care sunt nevoiți să caute loc de muncă în afară pentru a le putea asigura copiilor sau părinților un trai decent mai sunt, pe deasupra tuturor greutăților pe care le înfruntă, ținta urii în România. Dacă apoi se întorc în țară sunt deseori discriminați. Și pleacă iar.

În practică, prin acest tip de ignorare, prin acest dispreț, nu numai că nu se oprește fenomenul emigrării, dar el este accelerat. Românii sunt dați afară din propria țară.

Milogeală

Alt tipar întâlnit este acesta: „trebuie să vă întoarceți cu orice preț“. Multe dintre proiectele mai admirabile făcute față de diaspora vin din această gândire. Ea spune că principalele eforturi care trebuie făcute față de românii din afară ar fi bine să se concentreze pe întoarcerea lor în țară. Și că tot la ce este bună diaspora, în rest, e să dea bani, să fie taxată ca o vacă de muls.

Era o gândire de înțeles atunci când vorbeam de câteva sute de mii de oameni. Acum vorbim de milioane. Nu este nici realist să ne gândim că toți se pot întoarce în țară, că toți vor asta sau că toți vor accepta să rămână într-o România retrogradă, conservatoare și disfuncțională.

Mulți au familii întemeiate afară. Mulți au suferit în România sau o asociază cu probleme care, chiar dacă au fost între timp rezolvate, au rămas pentru ei definitorii. Și mai mulți sunt pragmatici. Singurul mod în care îi poți atrage înapoi pe cei care afară au educație mai bună pentru copii, servicii medicale care chiar le salvează viețile, infrastructură decentă și așa mai departe ar fi să aduci toate astea în România.

Or, guvernul actual pare mai preocupat să se lupte cu statul invizibil. Pardon, paralel. Sau era subteran?

O altă cale

Noi credem că diaspora nu e o entitate separată de țară. Nu există „noi și ei“. Atunci când un sfert din cetățenii tăi nu mai trăiesc în interiorul țării, trebuie să ne schimbăm modul de a gândi. Definițiile, dar mai ales politicile.

Existăm doar noi. Românii, împreună. Unii trăiesc la Ciorogârla și alții, în Eindhoven. Și trebuie să îi avem pe toți în vedere, cumva. La urma urmei, este mai ușor să ajungi din București la Milano, în ziua de azi, decât la Timișoara. De la Bruxelles ajungi cu mai puțină bătaie de cap la Bacău decât de la Arad.

Nu trebuie să limităm niciun drept și nici să discriminăm. Românii trebuie să poată reveni, investi și trăi în România când și cum vor și trebuie ajutați să facă asta mai ales dacă vin cu un capital, cu o expertiză, cu exemple de bune practici. Între timp, ei trebuie să poată fi reprezentați în Parlament cum se cuvine, să poată vota conform legii și să aibă acces la o serie mult mai amplă de servicii din partea statului român, legate cel puțin de educație și protecția drepturilor. Iar asta îi va face în mod natural să vrea apoi să susțină acel stat, inclusiv financiar.
Dacă vrem să schimbăm lucrurile, diaspora nu trebuie să fie un subiect lateral, puțin important, ci unul central pentru oricare partid sau guvernare. La fel ca oricare alt grup de populație care reprezintă cel puțin un sfert din numărul românilor.

Iar dacă românii din afară decid să vină oricând în țară și să protesteze, sau să organizeze proteste acolo unde se găsesc, vocea lor trebuie ascultată și luată în serios așa cum se cuvine!

Citește în continuare
1 Comentariu

1 Comentariu

  1. Mila

    5 August 2018 at 12:18 am

    Ca sa vorbim de un plan, proiect sau oricum s-ar numi, mai intai ar trebui sa se cunoasca nevoile,necesitatile sectorului de populatie pentru caré este gandit, indiferent despre caré romaní am vorbi. Din perspectiva romanului Din diáspora, m-as intoarce daca as vedea ca in tara ñu se mai moare DIN cauza saraciei si cand clasa de mijloc va fi majoritara.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Editoriale

Cum a pierdut PSD în doar câteva zile alegerile viitoare

Publicat

pe

PSD încă părea un partid solid chiar şi după un an şi jumătate de guvernare anemică, trei premieri schimbaţi, sute de zile de proteste de stradă, un preşedinte de partid dublu condamnat penal şi multe gafe zilnice din cauza incompetenţei miniştrilor. Partidul-stat a pierdut însă viitoarele alegeri pe mâna sa în doar câteva zile.

Pesta porcină africană şi intervenţia jandarmilor la protestul diasporei sunt crucile care vor fi puse la următoarele alegeri pe fostul mare partid lansat de Ion Iliescu.

Spun că PSD părea încă solid pentru că, practic, prin modul său de a guverna, împărţise lumea în două tabere cu convingeri din ce în ce mai puternice pro şi contra. Nimeni nu câştiga şi nimeni nu pierdea prea mulţi adepţi în războiul ăsta de uzură. Dragnea nu făcuse, de când a preluat guvernarea, decât să radicalizeze electoratul propriu împotriva celor care „vor să fure guvernarea legitimă“ – electorat care îi rămăsese oarecum aproape inerţial pentru că oamenii acceptă cu greu că au greşit atunci când au ales – şi cetăţenii care şi-au dat seama cât de toxică este de fapt guvernarea roşie.

Vara lui 2018 este însă momentul în care PSD s-a prăbuşit prin două evenimente care nu vor putea fi explicate oricât de mulţi bani vor fi băgaţi în propaganda de partid şi de stat. Şi nu vor putea fi explicate propriului electorat, cel care atunci când a votat PSD a crezut că scandalurile vor fi puţine, că ţara va fi stabilă şi că guvernul PSD va fi coerent şi nu va face schimbări bruşte de direcţie. Frica celor care îndeobşte votează PSD este frica de nou, frica de schimbare a unui mod de viaţă cunoscut. Sunt mulţi oameni buni care votează PSD, muncitori, mici antreprenori de la ţară care nu-şi doresc mutări de direcţie pentru că li s-ar schimba lumea şi ei cred că s-ar adapta greu. Unii dintre ei au mai făcut în trecut experimente, au votat altceva şi acel altceva le-a tulburat apoi existenţa pentru că nu le-a ascultat vocea.

PSD însă va plăti două evenimente pe care le-a gestionat catastrofal.

Apariţia şi răspândirea pestei porcine africane loveşte în mulţi oameni din bazinul electoral al PSD. Şi loveşte crunt. Mii de gospodării cu zeci de mii de porci sacrificaţi vor pătimi anul acesta din incompetenţa unui guvern care vorbeşte mult şi acţionează debil. Cei de la ţară înţeleg uşor acum ce înseamnă un ministru incompetent, un guvern care nu are coordonare. Şi înţeleg lipsa de empatie cu care sunt trataţi, dincolo de banii pe care-i vor primi pentru pierderile de animale. De când a apărut pesta porcină oamenii nu au fost sfătuiţi, nimeni nu le-a vorbit despre efecte şi despre paşii care se fac mai departe. Mulţi fermieri mici şi mari care aveau abatoare au înţeles abia acum ce se întâmplă, când singura modalitate de guvernare pe care o ştie PSD este „merge şi aşa“. Fermierii sunt oameni care au învăţat mult în ultimii ani, care ştiu care-s drepturile lor şi care începuseră să aibă exporturi consistente în afara ţării. Pentru mulţi dintre ei piaţa Uniunii Europene se va închide pentru mulţi ani de acum înainte şi ei ştiu că guvernul PSD nu a făcut mai nimic să împiedice asta.

Al doilea eveniment care distruge încrederea propriului electorat în PSD este intervenţia brutală la protestul diasporei. Acolo, în Piaţă, se aflau mii de oameni care au venit în vacanţă acasă. De la protest au plecat la familiile lor din toată ţara, la părinţi şi bunici. Vor umbla pe la rude, acolo unde mulţi stau captivi cu urechile la televiziunile de propagandă guvernamentală, şi vor povesti la prima mână ce li s-a întâmplat. Aceşti oameni muncitori, pe care PSD i-a tratat cu gaze lacrimogene şi cu bastoane, vor sparge acel zid dintre manipulare şi adevăr. Adevărul pe care ei îl vor rosti în satele şi oraşele decuplate de la actualitatea politică va fi mai puternic decât orice adevăr ar veni de la partidele de opoziţie. Pentru că aceşti oameni sunt de încredere şi ei sunt susţinătorii familiilor lor rămase în ţară. Oricât ar plânge fals doamna Carmen Dan la televizor, oricâte promisiuni va face Liviu Dragnea de azi înainte, PSD nu va mai putea recupera pierderile din aceste zile.

Editorial apărut pe Adevărul.ro

Citește în continuare

Editoriale

De ce nu a scos doamna Dan din priză mai repede manipulările

Publicat

pe

La o săptămână de la incidentele din 10 august, Carmen Dan scoate din priză 10 manipulări – unele, naivităţi fără efect care au circulat pe reţelele sociale înainte, în timpul şi după miting. E perfect atunci când există autorităţi care combat zvonurile şi ştirile false, dar dacă le ţii o săptămână la dospit şi le laşi să circule cu bună ştiinţă înseamnă ori că până atunci nu te-au interesat, ori că nu ţi-ai îndeplinit rolul şi obligaţiile.

Doamna Dan procedează fix ca o secretară bugetară. Le-a adunat pe-o listă când au apărut, nu le-a scos până acum pentru că au fost câteva zile libere legale şi, după vreo şapte zile, le-a scos ca noi, deşi erau deja istorie.

Însă, dacă aceste ştiri false au contribuit la incidentele din 10 august, doamna Dan tocmai s-a dat cu capul de uşă, pentru că nu au fost combătute ferm şi punctual în acele zile fierbinţi în care adevărul conta enorm, ca să nu se ajungă la violenţe sau ca acestea să nu fie amplificate.

Manipulările şi zvonurile iau amploare pentru că autorităţile nu le combat sau, mai grav, le amplifică. Cel puţin unul dintre cazurile de manipulare prezentate de Carmen Dan a fost livrat publicului chiar de autorităţi, adică de purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei. Dar să luăm câteva, pe rând, să vedem de ce s-au răspândit.

– „Au fost folosite substanţe interzise care pot provoca moartea în trei săptămâni“. 

Aşa ceva, dacă a fost rostit public, ar fi trebuit combătut imediat de Jandarmerie sau chiar de doamna Dan. Nu poţi să laşi un asemenea zvon să circule, ca la Revoluţie cu apa otrăvită. Iese cineva în conferinţă de presă, la Guvern direct, dacă este necesar, şi panica se stinge imediat ce se prezintă ce substanţe conţineau grenadele şi ce gaze lacrimogene s-au folosit. Însă doamna Dan şi subordonaţii au stat cu toate datele astea zile întregi la secret, deşi nu exista absolut niciun motiv să nu explice cum stau lucrurile, atâta timp cât ele au fost cumpărate legal şi aveau avize. Zile întregi, presa, ONG-urile, pacienţii internaţi au cerut aceste date pe legea informaţiilor publice şi prin alte apeluri şi nimeni nu le-a dat. Asta înseamnă că exact doamna ministru Carmen Dan, Poliţia şi Jandarmeria au întreţinut o panică publică nejustificată şi împotriva oricărei reguli de comunicare guvernamentală.

– „S-a spus că jandarmii au oprit trenuri şi maşini cu oameni care veneau la proteste“.

Pe 10 august, a circulat, într-adevăr, zvonul ăsta, dar tot din cauza unor autorităţi incapabile să dea rapid răspunsuri la chestiuni minore care, dacă nu sunt combătute, riscă să fie amplificate. Din cauza unei probleme tehnice, pe la Chitila se circula pe un singur fir de cale ferată, iar multe trenuri care veneau dinspre Craiova au avut întârzieri foarte mari. Dacă un deştept de la CFR sau chiar ministrul Transporturilor ar fi ieşit dimineaţa să spună de ce au trenurile întârzieri, problema cu fake news-ul ăsta ar fi fost rapid rezolvată. Aşa, lăsând lumea în beznă, oamenii au inventat ceea ce credeau că le-ar putea face PSD într-o zi de proteste. Şi a părut plauzibil.

– „S-a lansat ideea că tânăra jandarm nu a fost internată şi că s-a întors în piaţă“.

Aici, problema e mai complicată, pentru că toată istoria cu femeia jandarm a fost folosită de instituţiile de forţă drept argument principal al reprimării manifestaţiei. E un caz pe care îl va descâlci procuratura şi, apoi, judecătorii. Însă este şi un caz care putea fi explicat rapid de colegii jandarmi sau de spitalul în care a fost tânăra internată. În cazuri publice în care interesul este major, există procedura „buletinului medical“, care poate fi făcut public rapid, pentru a nu lăsa loc de speculaţii. Acest lucru nu s-a întâmplat, aşa că fiecare tabără a vehiculat informaţii parţiale. Jandarmeria, de exemplu, a folosit cazul pentru justificarea forţei şi a exagerat diagnosticul chiar în ziua în care se ştia că tânăra nu se află în pericol medical. Or, acest lucru este la fel de condamnabil precum orice exagerare „găsită“ de doamna Dan şapte zile mai târziu.

Ca cele trei exemple de mai sus sunt toate „descoperirile“ ministrului de Interne. Toate, absolut toate puteau fi lămurite în timp real prin purtători de cuvânt, miniştri şi alţi responsabili. Să vii să te plângi după o săptămână că ele au circulat este încă o dovadă a incompetenţei care guvernează autorităţile în vremea PSD.

Editorial apărut pe Adevărul.ro

Citește în continuare

Editoriale

Antipa până la capăt

Publicat

pe

FOTO Hotnews

Stimată Viorica, doamnă Dăncilă, faceţi o confuzie. Cetăţenii din Piaţa Victoriei nu au atacat Guvernul, ei apărau Antipa. De dumneavoastră, de Dragnea şi de Firea, de Norica şi de Pop, de toţi ăia care vă enervaţi când vi se spune să puneţi un i în plus la copiii în care aţi dat cu gaze.

Apărau Antipa de dumneavoastră, căci aţi fi în stare să treceţi Antipa în subordinea ministerului lui Daea, pentru că, atunci când auziţi cuvântul dinozaur, vă emoţionaţi că vă aduce aminte de Dragnea.   Cetăţeni, la arme! E nevoie de curaj, e nevoie de perseverenţă. Girafa de la Antipa are nevoie de noi! Avem datoria să apărăm Antipa ca şi când am fi în tranşeele de la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz. Ca şi când Dragnea şi cu Firea ar vrea să ne fure dreptul de a sta pe bordură la Girafă. Pentru că, la 100 de ani după, merită din toate motivele din lume să le spui că „pe aici nu se trece“.

Ce-i drept, nici ei nu ar vrea să treacă pe la Antipa, că cine a auzit de vreun pesedist care să meargă la muzeu? Ce şpagă poţi să iei de la un muzeu? Poate, din renovarea lui, dar Antipa e deja renovat şi plin de copii, nu prea mai ai ce să furi de acolo. Nişte oase vechi cu care nu ai ce să faci, ei rod doar oase proaspete. Plus că sunt convins că, dacă îi duci pe cei de la PSD la muzeu, rişti să îi vezi că îi apucă vreo criză de tuse, le curg ochii, li se arde pielea. Mersul la muzeu pentru ei e ca şi când le-ai dat cu gaze în ochi ore în şir. Aşa că nu ar vrea să viziteze Antipa, ei şi-ar dori doar să intre cu caii jandarmilor în oamenii care stau în faţă la Antipa. Atât îi duce mintea.

Aşa că luaţi ce puteţi – câine, copil, bunic – şi veniţi de câte ori puteţi la Antipa. Pentru că în faţă la Antipa e România care nu a fost să fie. Hipsteri, iepuri mizantropi, copii de toate vârstele, biciclete, porumbei, pensionari. Oameni şi poveşti. Şi toţi trebuie să înţeleagă că pericolul e aproape, e dincolo de piaţă, are feţe hidoase şi multe, buhăite de bani şi frică, de dorinţa de a-şi bate concetăţenii care nu li se supun.

Antipa până la capăt!

Editorial apărut pe Adevărul.ro

Citește în continuare

Cele mai citite