Urmărește-ne
https://impreunapentruromania.ro/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

O Românie dată afară din România

Publicat

pe data de

Nu știm exact câți români trăiesc și muncesc în prezent în afara granițelor. Sigur, avem estimări, care se schimbă de la an la an. 4 milioane și jumătate ar fi o cifră. E greu de zis, pentru că mulți nu se înregistrează în țările de reședință și o mare majoritate nu renunță la domiciliul din România.

Avem astfel o populație de 19 milioane, din care cel puțin 4,5 de români trăiesc în afara țării. În realitate sunt mai puțini în țară și mult mai mulți în afară. 5 milioane? Poate chiar mai mulți. Cât o țară de mulți. Cât o Românie mai mică.

Oricâți ar fi exact, un sfert din populația țării nu trăiește în țară. Ăsta este un fapt. Nu judec dacă e bine sau rău, nu mă lamentez dacă o să uite sunetul dulce al graiului natal sau al micului sfârâind pe grătar. Este ce este.

Problema de acum înainte este cum tratăm realitatea asta. Ce facem, cum legiferăm, cum gândim o țară care este pe sfert în afara granițelor sale.

Nepăsare

Modelul clasic pe care îl vedem în acțiune acum este cel de „hai să facem ceva și pentru ei“. Sunt tratați de parcă ar fi o mână oarecare de oameni, o grupare care justifică un sub-minister, un ministru delegat.

Se fac vizite, se organizează mici evenimente culturale. Concerte, Ziua Iei. Sunt nouă proiecte la capitolul respectiv pe site-ul MPRP, unele mai pertinente, cum ar fi cel cu informarea pentru siguranță. Unele există, se pare, doar cu titlul, cum ar fi cel cu „Limba română la îndemână“. Poate cel mai ambițios, „Diaspora Start-up“, a fost lansat în 2016 sub Guvernul Cioloș.

Apoi, ambasadele, ramurile ICR mai organizează la rândul lor câte ceva. Cât pot și cât au buget, ceva mereu lateral. Dar, proporțional cu numărul, nu se face mare lucru.

Ce să mai zicem de Parlament. Un sfert din populația țării este reprezentată de patru deputați și doi senatori. În 2016, în Italia, unde trăiesc cel puțin un milion de români, au fost 73 de secții de votare. Județul Timiș, cu 628.000 de alegători, a avut 595.

Cum ar fi mâine dacă am trata cu aceleași resurse și timp românii din țară? Toți pensionarii sau toți minorii?

Cum ar fi dacă am investi în populația primelor patru-cinci orașe din țară la fel de puțin ca în cei din diaspora? Care diaspora, apropo, este o sursă importantă de bani pentru cei din țară.

În realitate, tratarea unui sfert din populația României de parcă ar fi un grup mic și nesemnificativ este echivalent cu un abandon.

Dispreț

Un alt comportament este cel al strugurilor acri. Ceva în stilul: „Dacă nu-i putem avea în țară oricum nu-i vrem aici“.
Umblă tot felul de declarații și comentarii: nu avem nevoie de ei; sunt toți niște oportuniști, își lasă și mama pentru niște bani; medicii ăia care pleacă oricum ar fi cerut șpagă; sunt din mahala.

Am auzit un preot spunând că cei care pleacă nu sunt oricum creștini adevărați, pentru că se duc „la Europaׅ“, unde e vai și-amar, Sodoma și Gomora. Sputnik face trafic destul pe teoria asta.

Oamenii care sunt nevoiți să caute loc de muncă în afară pentru a le putea asigura copiilor sau părinților un trai decent mai sunt, pe deasupra tuturor greutăților pe care le înfruntă, ținta urii în România. Dacă apoi se întorc în țară sunt deseori discriminați. Și pleacă iar.

În practică, prin acest tip de ignorare, prin acest dispreț, nu numai că nu se oprește fenomenul emigrării, dar el este accelerat. Românii sunt dați afară din propria țară.

Milogeală

Alt tipar întâlnit este acesta: „trebuie să vă întoarceți cu orice preț“. Multe dintre proiectele mai admirabile făcute față de diaspora vin din această gândire. Ea spune că principalele eforturi care trebuie făcute față de românii din afară ar fi bine să se concentreze pe întoarcerea lor în țară. Și că tot la ce este bună diaspora, în rest, e să dea bani, să fie taxată ca o vacă de muls.

Era o gândire de înțeles atunci când vorbeam de câteva sute de mii de oameni. Acum vorbim de milioane. Nu este nici realist să ne gândim că toți se pot întoarce în țară, că toți vor asta sau că toți vor accepta să rămână într-o România retrogradă, conservatoare și disfuncțională.

Mulți au familii întemeiate afară. Mulți au suferit în România sau o asociază cu probleme care, chiar dacă au fost între timp rezolvate, au rămas pentru ei definitorii. Și mai mulți sunt pragmatici. Singurul mod în care îi poți atrage înapoi pe cei care afară au educație mai bună pentru copii, servicii medicale care chiar le salvează viețile, infrastructură decentă și așa mai departe ar fi să aduci toate astea în România.

Or, guvernul actual pare mai preocupat să se lupte cu statul invizibil. Pardon, paralel. Sau era subteran?

O altă cale

Noi credem că diaspora nu e o entitate separată de țară. Nu există „noi și ei“. Atunci când un sfert din cetățenii tăi nu mai trăiesc în interiorul țării, trebuie să ne schimbăm modul de a gândi. Definițiile, dar mai ales politicile.

Existăm doar noi. Românii, împreună. Unii trăiesc la Ciorogârla și alții, în Eindhoven. Și trebuie să îi avem pe toți în vedere, cumva. La urma urmei, este mai ușor să ajungi din București la Milano, în ziua de azi, decât la Timișoara. De la Bruxelles ajungi cu mai puțină bătaie de cap la Bacău decât de la Arad.

Nu trebuie să limităm niciun drept și nici să discriminăm. Românii trebuie să poată reveni, investi și trăi în România când și cum vor și trebuie ajutați să facă asta mai ales dacă vin cu un capital, cu o expertiză, cu exemple de bune practici. Între timp, ei trebuie să poată fi reprezentați în Parlament cum se cuvine, să poată vota conform legii și să aibă acces la o serie mult mai amplă de servicii din partea statului român, legate cel puțin de educație și protecția drepturilor. Iar asta îi va face în mod natural să vrea apoi să susțină acel stat, inclusiv financiar.
Dacă vrem să schimbăm lucrurile, diaspora nu trebuie să fie un subiect lateral, puțin important, ci unul central pentru oricare partid sau guvernare. La fel ca oricare alt grup de populație care reprezintă cel puțin un sfert din numărul românilor.

Iar dacă românii din afară decid să vină oricând în țară și să protesteze, sau să organizeze proteste acolo unde se găsesc, vocea lor trebuie ascultată și luată în serios așa cum se cuvine!

Citește în continuare
1 Comentariu

1 Comentariu

  1. Mila

    5 August 2018 at 12:18 am

    Ca sa vorbim de un plan, proiect sau oricum s-ar numi, mai intai ar trebui sa se cunoasca nevoile,necesitatile sectorului de populatie pentru caré este gandit, indiferent despre caré romaní am vorbi. Din perspectiva romanului Din diáspora, m-as intoarce daca as vedea ca in tara ñu se mai moare DIN cauza saraciei si cand clasa de mijloc va fi majoritara.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Editoriale

Am dezlegat misterul inexistenței bugetului pentru 2019: Nu sunt bani!

Publicat

pe

FOTO Steluța Popescu

Mai sunt fix două săptămâni până la începutul noului an și România încă nu are un buget pentru 2019. Este pentru prima dată după 2000 când anul începe fără buget, cu excepția anilor cu alegeri târzii (anul 2016) sau cu guvern interimar (anul 2010). Statele Zonei Euro au reguli chiar mai stricte și trebuie să trimită proiectul de buget Comisiei Europene până la 15 octombrie, astfel încât bugetul să fie aprobat până în decembrie.

Această bună practică permite și mediului privat și cetățenilor să știe din timp care sunt intențiile guvernanților pentru anul următor în materie de politici fiscal-bugetare.

Discursul de duminică al președintelui PSD a lămurit misterul lipsei bugetului pentru 2019: nu sunt bani! Așa că domnul Dragnea și apropiații dumnealui au identificat că singurii de la care ar putea stoarce bani fără pierderi politice și  de imagine ar fi străinii și multinaționalele. Alte țări din Europa Centrala și de Est au aplicat această strategie: au identificat multinaționalele ca fiind dușmanii poporului, au creat un sentiment de ură împotriva acestora, astfel încât supraimpozitarea lor a părut a fi un act de justiție socială, nu o aberație economică.

Mai mult, cu banii încasați de la „dușmanii poporului“ se vor fideliza baronii si baronașii locali, pentru care se creează un fond special de 10 miliarde de lei sau de euro sau de lire turcești sau de yeni japonezi sau cine știe ce altă monedă. Marii operatori din sistemul bancar, din energie, din telecomunicații și retail așteaptă Anul Nou cu sufletul la gură să vadă ce biruri mai primesc de la statul român. Știu, Codul fiscal prevede ca modificarea taxelor să se facă cu minimum șase luni înainte de intrarea în vigoare a  noii prevederi, tocmai pentru a da timp mediului concurențial să se adapteze noilor reguli. Dar regulile fiscal-bugetare au devenit un moft în ultimii doi ani.

Foamea de bani îl face pe social-democratul guvern să opereze și concedieri, prezentate tot de liderul principalului partid de guvernământ. Comunicatorii și-au făcut treaba și în acest caz, astfel că întâi i-a prezentat pe acești angajați ca fiind răul absolut pe acest pământ și de care trebuie să scape guvernarea PSD-ALDE. Probabil că vor fi niște epurări politice deghizate în grijă față de cetățean, pentru că economiile făcute cu aceste concedieri nu pot ajunge nici pe o măsea pentru a satisface foamea de bani. Foamea de bani îi va face pe guvernanți să amâne creșterea pensiilor până în septembrie 2019.

Pentru a face discursul mai credibil, toate aceste informații au fost împănate cu cifre. Dar probabil ca cineva i-a dat o foaie greșită președintelui PSD sau i-a mâzgălit-o pe cea corectă! Cifrele prezentate erau scoase din burtă sau exprimate în masuri inexistente. De exemplu, profitul, care este o valoare nominală, exprimată într-o monedă – lei, euro, dolari etc. –  devenise o valoare procentuală, fără a se specifica referința. Profitul este diferența între preț și cost. În schimb, rata profitului este o valoare care se exprimă procentual, fie în funcție de costuri, fie în funcțiede capitalul propriu utilizat, fie în funcție de cifra de afaceri, iar baza de calcul trebuie întotdeauna specificată. Astfel, un „profit de  0,8 la mie“ nu înseamnă absolut nimic, nu e nici mult, nici puțin. Corect era să ne spună cât a fost profitul, la ce l-am raportat și ce rată a profitului am obținut, care este profitabilitatea medie pe ramura respectiva la noi în țară, în alte țări etc.

Bani nu mai sunt nici în 2018. Măsuri neortodoxe vor fi aplicate pentru încadrarea în ținta de deficit de 2,97% din PIB: închiderea Trezoreriei între Crăciun și Anul Nou, amânarea la plată a unor facturi și a rambursărilor de TVA etc.

Orlando, dacă vrei să te salvăm, clipește de două ori.

Citește în continuare

Editoriale

PLUSul de care avem nevoie

Publicat

pe

Pentru mine, politica nu este despre ciorovăiala din fiecare seară de la televizor, despre jocuri de putere și despre altele asemenea… politica ar trebui să fie pur și simplu despre ce putem construi împreună.

Ceea ce vom face împreună este +PLUSul pe care îl putem aduce noi, ca societate, în viața fiecărui român pentru a-și împlini potențialul, pentru a duce o viață liniștită și pentru a își reveni atunci când îi este greu.

P.S. Ca să lămuresc și câteva lucruri sau minți ceva mai „sensibiloase”: da, valorile de mai sus sunt fundamental creștine și profund românești. Nu va fi loc în acest partid însă de habotnicie și/sau de vanitatea care îl face câteodată pe român să se simtă buricul pământului și prin asta să își facă rău sieși.

Nu, noi, românii, nu suntem buricul pământului, și asta o știu cel mai bine milioanele de români care pleacă din țară pentru o viață mai bună.

Nu, să fiu creștin nu mă face automat mai bun decât altul. Ar trebui să mă facă în fiecare zi mai bun decât am fost ieri.

Nu suntem nici mai răi, nici mai buni decât alții. Suntem doar o funcție cu două necunoscute: ce reușim să construim fiecare dintre noi în mod#individual și ce reușim să construim #împreună.

Aici vă puteți alătura: https://www.ro.plus/adeziune

#PutemConstruiîmpreună

Citește în continuare

Editoriale

Când spui viitor, spui PLUS, pentru că adaugi, zi după zi, o cărămidă în plus la lumea pe care o clădești

Publicat

pe

FOTO Steluța Popescu

Sunt la Marsilia, la câteva mii de kilometri de țară. Și, mai acut decât oricând în ultimii ani, am simțit că ziua de sâmbătă vine cu multă speranță pentru viitor.

Pentru educație: în această perioadă se modelează viitorul pentru universitățile europene. De fapt, modelul de „universitate” care se construiește acum poate schimba fundamental tabloul educației universitare la nivel global. Universitatea din București – a cărei membră, cu mândrie și responsabilitate, sunt – este implicată intens în clădirea unei Universități Civice Europene. Proiectul pe care îl construim – noi, cei de la București, împreună cu partenerii noștri din alte șapte universități europene – este unul de-a dreptul vizionar, care depășește barierele clasice ale unei universități, așa cum o știam până acum, care definește un rol al universității mult mai activ, mai puternic, determinant în societate. Universitatea Civică Europeană este viitorul pe care îl modelăm pentru o Europă cu adevărat puternică prin cunoaștere și civism. Iar întâlnirea de la Marsilia, la care mă aflu, este parte din acest curajos tablou al viitorului pe care îl conturăm astăzi.

În paralel, în România s-a vorbit sâmbătă tot despre viitor: un nou partid politic a luat ființă. Colegii mei, alături de care am pornit la drum de aproape doi ani, au putut spune răspicat, de la Cluj: „Începem“. Am văzut înregistrarea evenimentului și am găsit speranța și credința într-un viitor mai bun. Și când spui viitor, spui #plus, pentru că adaugi, zi după zi, o cărămidă în plus la lumea pe care o clădești. Prin #Libertate#Unitate#Solidaritate. Prin muncă, cinste, cunoaștere, responsabilitate. Prin noi înșine, prin puterea și determinarea noastră. Și m-am gândit la zecile, sutele de oameni cu care, în ultimii doi ani, am stat de vorbă și ne-au întrebat „când?”. Și la colegii cu care am bătut țara în lung și în lat.

Și m-am gândit și la moldovencele și moldovenii pe care i-am întâlnit în ultimele luni și care parcă și-au pierdut speranța că la ei acasă, la ei la școală, la ei în comunitate poate fi mai bine.

De aceea, eu cred că, mai mult decât oricând în ultimii doi ani, azi e vorba despre speranță și viitor. Și mai cred ceva: orice viitor are nevoie de cei care să îl construiască. Indiferent de proiectul în care credeți, de natura sau dimensiunea lui, îl puteți face posibil doar prin determinare și muncă.

Viitorul nostru îl schimbăm doar noi.

Citește în continuare
Noutăți Generaleacum 18 ore

Dacian Cioloș, despre fondul de investiții locale: Riscăm să îndatorăm statul român și mai mult. Nu e foarte clar care e obiectivul acestui fond

Noutăți Generaleacum 20 de ore

PLUS cere în instanță suspendarea actelor prealabile emiterii unei OUG pe amnistie și grațiere

Noutăți Generaleacum 21 de ore

Dacian Cioloș: Dragnea are impresia că, repetând aceeași minciună de mai multe ori, o să găsească oameni care să îl creadă fără să își pună întrebări

Noutăți Generaleacum O zi

Dacian Cioloș: „Avem peste 11.000 de cereri de adeziune. Ne dorim să propunem un proiect de schimbare în bine a României”

Revista Preseiacum O zi

Dacian Cioloș, primul interviu după lansarea PLUS: Vrem să fim o alternativă la blocajul în care se află România și o alternativă la risipa de oportunități

Noutăți Generaleacum 2 zile

Campania „Oameni noi în politică“ a atins 100.000 de semnături, mai e nevoie de doar câteva sute în șapte județe pentru a atinge limita minimă impusă de lege

Editorialeacum 2 zile

Am dezlegat misterul inexistenței bugetului pentru 2019: Nu sunt bani!

Revista Preseiacum 2 zile

Dacian Cioloș: Ordonanța pentru amnistie și grațiere nu este o ordonanță ca oricare alta. Este datoria președintelui să împiedice astfel de derapaje

Editorialeacum 3 zile

PLUSul de care avem nevoie

Editorialeacum 3 zile

Când spui viitor, spui PLUS, pentru că adaugi, zi după zi, o cărămidă în plus la lumea pe care o clădești

Cele mai citite