Urmărește-ne
https://impreunapentruromania.ro/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Fondul Suveranului Dragnea

Publicat

pe data de

Așa cum ne-a obișnuit deja de aproape doi ani, PSD continuă neabătut aplicarea Programului de Guvernare care în realitate are doar două puncte: (1) cum să băgăm cât mai adânc mâna în banii publici și (2) cum să nu ajungem la pușcărie după ce am făcut asta.

În prezent, se derulează un episod-cheie din acest program: crearea Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții (FSDI), cum altfel decât prin ordonanță de urgență. Anunțul a fost făcut chiar de Liviu Dragnea, care i-a convins pe cei de la ALDE să accepte varianta propusă de el: Guvernul trebuie să înființeze, săptămâna această, Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții.

Ce este FSDI și ce ar urmă să facă?

Nota de fundamentare începe cu o vagă referire la Fondul Suveran al Norvegiei, despre care se precizează că, date fiind dimensiunile sale enorme, investește în afară Norvegiei, în acțiuni foarte lichide ale unor companii mari, listate pe diversele burse din lume. Comparația încearcă să inducă ideea că FSDI ar fi similar cu Fondul Suveran al Norvegiei, creat de una dintre cele mai respectate țări din lume, lăudată pentru un nivel de încredere foarte ridicat în autoritățile publice și corupție practic zero. Doar că, de fapt, în afară de cuvântul „fond”, cele două instituții ar fi cum nu se poate mai diferite.

Fondul Suveran al Norvegiei este un fond de investiții specializat care a fost creat pentru a tezauriza, spre folosul generațiilor viitoare, bogăția extraordinară adusă țării în prezent de petrolul din Marea Nordului. Elita politică norvegiană a înțeles că această resursă se va epuiza la un moment dat și că nu este drept că bogăția adusă de petrol să fie consumată, în mod egoist, doar de generația prezența. Astfel, o bună parte din veniturile obținute de statul norvegian din petrol sunt acumulate în Fondul Suveran și investite în toată lumea în acțiuni la companii mari, solide, profitabile, cu reguli robuste de guvernanță corporativă. Această bogăție ar urmă să fie folosită în beneficiul cetățenilor după ce vor fi epuizate resursele de petrol sau în situații de criză gravă. De aceea, resursele fondului sunt investite din afara Norvegiei (pentru că deținerile Fondului să fie decuplate de riscul țării), iar fondul este gestionat de o agenție a Băncii Centrale Norvegiene în numele Ministerului de Finanțe de la Oslo.

FSDI ar urma să fie un fond de investiții „înzestrat” cu participațiile la cele mai valoroase companii deținute de Statul Român (adică de cele 19 milioane de cetățeni) – Hidroelectrica, Electrica, Romgaz etc. Alte companii cheie deținute majoritar de Stat – Transgaz, companie cheie pentru transportul de gaze și pentru exploatarea uriașelor resurse de gaze de la Marea Neagră, sau Transelectrica, coloana vertebrală a sistemului energetic românesc –  ar urmă să înzestreze un alt fond suveran similar cu FSDI. Altfel spus, FSDI nu ar acumula vreo bogăție în exces, ci ar gestiona în mod autonom o zestre economică pe care Statul Român o are deja, dar împărțită între diversele ministere. Fără îndoială, concentrarea participațiilor Statului Român sub un singur acoperiș ar putea duce la o gestiune mai profesionistă a acestor participații dar pentru această ar fi de ajuns un minister sau o agenție subordonată Primului Ministru. Și atunci se pune întrebarea fundamentală pe care vom încerca să o deslușim în continuare: ce aduce în plus FSDI? Care sunt acele lucruri pe care FSDI poate să le facă, iar Statul Român nu poate?

Crearea FSDI este justificată în proiectul de OUG prin nevoia unui vehicul care să investească în (1) acțiuni ale unor companii profitabile (segment despre care se afirmă că este neacoperit în prezent pe piața financiară din România), precum și în (2) acțiuni ale unor companii profitabile dar prea îndatorate sau (3) acțiuni ale unor companii promițătoare care nu sunt finanțate de bănci pentru că sunt prea la început și (4) în acțiuni ale unor companii de infrastructură.

Ideea că nu există în prezent pe piață financiară din România investitori în acțiuni ale unor companii profitabile este în întregime falsă. Fondurile de investiții de tip private equity, care investesc în acțiuni ale unor companii profitabile și cu potențial de creștere, sunt foarte prezente pe piață românească, iar activitatea lor a fost dezvoltare rapidă în ultimii ani. De ce ar fi necesar să investim banii cetățenilor acolo unde sunt disponibili banii privați ai fondurilor de private equity specializate?

În al doilea rând, FSDI ar urma să investească în companii care sunt prea îndatorate că să poată atrage finanțare. Există și în acest domeniu fonduri de investiții specializate care știu să gestioneze procese de restructurare care să scoată compania respectivă din situația dificilă, au acces la o lista lungă de manageri cu experiență și au credibilitatea necesară atunci când discuta cu băncile creditoare și le cer acestora să treacă pe pierdere o parte din expuneri pentru a recupera măcar în parte banii împrumutați. Este o nișă dură și riscantă a pieței financiare unde FSDI riscă să piardă mulți bani.

A treia categorie de firme țintă ne duce în cu totul altă direcție: FSDI investitor în afaceri noi, încă instabile, pentru a compensa accesul limitat al acestora la credite bancare. În acest caz, FSDI ar face concurență fondurilor de venture capital sau, eventual, fondurilor care investesc în afaceri de tehnologie. Este segmentul cel mai riscant al pieței fondurilor de investiții pentru că investiția se face în modele de afaceri netestate sau chiar în tehnologii netestate. În plus, multe asemenea afaceri sunt mici iar efortul de filtrare a afacerilor promițătoare dintre sute de candidați la finanțare este enorm și presupune o mașinărie birocratică amplă și foarte specializată.

A patra categorie de firme țintă – companiile de infrastructură – investițiile s-ar face eventual în contextul unui parteneriat public privat. Ei bine, și în acest segment există investitori specializați. În ceea ce privește Parteneriatul Public Privat (PPP), este neclar de ce ar fi nevoie de FSDI, o entitate care nu este privată ci publică. Asta lăsând la o parte faptul că până în prezent nu a existat nici măcar un singur proiect de succes de tip PPP.

Așadar, FSDI va avea nevoie de patru echipe cu patru specializări diferite. În viață reală, un asemenea fond de investiții nu există. Fiecare din aceste patru specializări atrag oameni cu competențe și talente diferite. În afară de faptul că patru echipe atât de diferite vor duce la costuri de management extrem de mari, politizarea așteptată a conducerii FSDI este probabil să genereze investiții de calitate slabă care să aducă pierderi investitorilor, adică cetățenilor români. În lumea reală, dacă o echipă de investitori profesioniști ar vrea să ridice bani de la investitori privați pentru a construi un fond de investiții și le-ar propune investitorilor un concept atât de tulbure că al FSDI, șansele lor de a ridică banii doriți ar fi egale cu zero.

În continuare, ni se spune că lipsa unui investitor cu bani publici de felul menţionat mai sus constituie o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu mai poate fi amânată , impunându-se adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă. Per a contrario, rezultă că până acum am fost într-o situație de avarie, de natură să aibă efecte grave asupra economiei. E hilar că PSD a fost la putere direct sau prin interpuși timp de 21 de ani din ultimii aproape 29 care au trecut de la Revoluție dar nu pare să fi realizat decât acum cât de gravă este lipsa FSDI. Cum se descurcă oare țările care nu dețin un asemenea fond suveran?

Autorii proiectului FSDI sunt extrem de preocupați să sublinieze că acest fond va face investiții „care îndeplinesc criteriile economice și cerințele de clasificare în afară conturilor guvernamentale potrivit metodologiei UE”. În clar, aceasta ar presupune că FSDI să funcționeze independent de influență politică și să facă acele investiții pe care le-ar face și un investitor privat. Dacă nu ar fi așa, atunci investițiile FSDI ar fi văzute de fapt că fiind investiții făcute de Statul Român, ar fi automat luate în considerare la calculul deficitului bugetar și, cel mai grav, ar putea fi încadrate că ajutor de stat pentru companiile respective, ceea ce ar presupune aprobarea Comisiei Europene.

Cum ar urma să fie condus FSDI? Conform proiectului de OUG, Statul Român ar urma să fie 100% acționar al FSDI pe toată durata de viață a acestuia. Consiliul de Supraveghere al FSDI este format din 9 membri, din care doi reprezentanți ai autorității tutelare și respectiv al Ministerului Finanțelor. Primii membri ai Consiliului de Supraveghere se numesc temporar pe o perioadă care să nu depăşească 18 luni, perioadă în care autoritatea tutelară are sarcina să recruteze membrii Consiliului de supraveghere pentru un mandat de 9 ani, folosind eventual serviciile unei firme de recrutare. În Nota de Fundamentare a OUG ni se sugerează că acest mod de organizare urmărește îmbunătățirea activității companiilor la care FSDI este acționar, astfel încât acestea să îndeplinească criteriile economice și de guvernanță pentru a putea fi listate la Bursa de Valori București. Din păcate, ideea nu este reluată în mod specific și în textul proiectului de OUG.

Conform Proiectului de OUG, FSDI poate înstrăina acțiuni ale firmelor deținute în portofoliu și se poate deduce că firmele din portofoliul FSDI ar putea să se finanțeze între ele. Cumpărările și vânzările de active și acțiuni ar urmă să se facă în conformitate cu strategia FSDI și prin decizia Consiliului de Supraveghere. Curtea de Conturi nu pare să aibă jurisdicție asupra FSDI și singurul control public asupra activității FSDI este prin intermediul celor doi reprezentanți ai autorității tutelare și respectiv Ministerului Finanțelor într-un Consiliu de Supraveghere format din nouă membri. Textul proiectului de OUG prevede în mod explicit că regulile de guvernanță corporativă cunoscute sub sintagma populară “management privat la Stat” nu se aplică FSDI sau companiilor în care deține acțiuni. Care va să zică, liber la politizarea managementului de la FSDI până la ultima companie din portofoliu.

În ce ar urma să investească FSDI? Proiectul de OUG nu precizează care ar fi obiectivele de investiții prioritare, dar găsim această informație în programul de Guvernare 2017-2020 al coaliției PSD-ALDE. Este vorba despre:

  • capitalizarea unor firme precum Tarom, CFR, Șantierul Naval Constanța, C.E.C., Nuclearelectrica
  • construcția unui spital republican și a 8 spitale regionale, investiții cu o valoare totală estimată de 3,5 mld EUR
  • construcția de autostrăzi și căi ferate rapide, având prioritate autostrăzile care nu pot fi finalizate sau demarate din fonduri europene până în 2020
  • industria de armament, prin extinderea capacităților fabricilor existente

Să analizăm câteva din aceste obiective de investiții.

  • Tarom (pierdere la 31.12.2017 de 172 mil RON) este departe de a fi o țintă viabilă în care un investitor privat ar investi pe criterii economice. Investiția FSDI ar putea fi socotită o cale ocolită pentru un ajutor de stat.
  • CFR Marfă (pierdere 157 mil RON la 31.12.2017) ar fi un caz și mai evident de ajutor de stat mascat – CFR Marfă a beneficiat deja de un ajutor de stat (prin transformarea datoriei sale către Stat în acțiuni). Pentru ajutorul de stat funcționează principiul “o dată, ultima dată” – așadar dacă o firma reintră în dificultate după ce a primit un ajutor de stat, nu mai poate primi un al doilea ajutor de stat și trebuie fie să se redreseze (singură sau cu un investitor privat), fie să între în faliment și să fie lichidată.
  • Șantierul Naval Constanța este o firma privată care produce vapoare ce pot fi un mod uzual finanțate cu credit bancar – e neclar ce rol ar avea o majorare de capital venită de la FSDI.
  • CEC ar putea să ridice capital proaspăt prin listare la Bursă. Este neclar de ce FSDI s-ar substitui investitorilor privați. În acest caz, este probabil că și Statul Român ar putea majoră capitalul social atât timp cât investiția satisface testul investitorului privat prudent (generează un randament la capital la nivelul pieței).
  • Nuclearelectrica – profitabilă, are nevoie de capital pentru modernizare și extindere dar multe instituții financiare nu oferă nici capital și nici credite pentru activitățile nucleare. Dacă investiția satisface testul investitorului privat prudent, Statul Român ar putea investi direct, fără a fi nevoie de FSDI.
  • Spitalul republican și 8 spitale regionale – este greu de înțeles cum ar putea aceste investiții să fie profitabile, adică eligibile pentru o investiție făcută de FSDI. Spitalele publice nu sunt generatoare de profit, ele sunt finanțate de la bugetul de stat. Statul Român, că reprezentantul interesului public, ar fi investitorul natural în asemenea obiective. În schimb, dacă FSDI ar investi în active neprofitabile, ar încalcă propriul sau act constitutive, iar investiția ar fi considerată că fiind făcută de o entitate a Statului și probabil adunată la deficitul bugetar.
  • Autostrăzi și cai ferate rapide (se presupune că în cadrul unor proiecte de tip Parteneriat Public-Privat) – în primul rând, marile proiecte de infrastructură au la dispoziție fonduri europene uriașe, care nu așteaptă decât proiecte mature pentru a fi trase. Resursele naționale ar trebui direcționate către acele proiecte pentru care NU există finanțare europeană.

În al doilea rând, se poate presupune că resursele FSDI ar veni să suplimenteze resursele de investiții pe care le-ar putea alocă Statul Român (desigur, presupunând că investițiile FSDI nu vor fi adunate la deficitul bugetar). De unde ar putea FSDI să genereze resurse mai mari decât echivalentul dividendelor actuale ? Se poate presupune că din împrumuturi garantate cu acțiunile unora dintre companiile pe care le are în portofoliu.

  • Industria de armament – din nou, această este o investiție de interes public, aparent destinată în principal pentru înzestrarea Armatei Române. Este foarte neclar dacă aceste investiții ar putea fi profitabile. În concluzie, conceptul propus pentru FSDI oferă motive serioase de îngrijorare:
  • Un portofoliu enorm de active care aparțin cetățenilor României este pus sub conducerea unei echipe restrânse de numai 9 oameni, care au autonomie deplină în gestionarea acestui portofoliu. Primul Consiliu de Supraveghere este numit de autoritatea tutelară (deci politic) și are un mandat temporar de până la un an și jumătate, adică până în preajma alegerilor parlamentare din decembrie 2020, perioada în care capacitatea lor de a execută ordinele politice primite va fi testată suficient. Cine nu execută cum se cuvine ordinele primite poate fi sigur că nu va face parte din echipa care va fi selectată cu mandat de 9 ani, iar asta este suficient pentru a asigura un Consiliu de Supraveghere obedient actualei majorități. Nu există nici o garanție cu privire la selecția unei echipe de profesioniști pentru mandatul de 9 ani. Precizarea conform căreia autoritatea tutelară poate angaja o firma de recrutare pare mai degrabă o ironie. Modul în care miniștrii numiți de actuală majoritate au numit conducerile companiilor de stat nu ne lasă nici o speranța cu privire la prioritatea acordată competenței în selecția membrilor temporari sau definitivi al Consiliului de Supraveghere.
  • Este eliminată obligația de a respectă până și brumă de principii de guvernanță corporativă prevăzute de Ordonanță 109, ceea ce înseamnă că, în condițiile unui Consiliu de supraveghere numit pe criterii politice (și care va alege, la rândul sau, în Directorat tot pe criterii politice) cele mai valoroase companii de stat vor fi la rândul lor populate cu manageri numiți tot pe criterii politice. În mod sistematic competență este evacuată din companiile de stat, fiind înlocuită cu loialitatea către persoane și grupuri de interese obscure. Lipsa de jurisdicție a Curții de Conturi și lipsa oricărui control parlamentar sau a altor instituții independente consfințește “privatizarea” de facto a companiilor controlate de stat în beneficiul grupului de interese care astăzi conduce România. Este oare legitim că o conducerea aleasă pe criterii politice să se transforme într-un cvasi-guvern paralel pe perioada a mai bine de două cicluri electorale? De ce nu se face o selecție transparență a unei firme internaționale de management de fonduri, care să administreze acest patrimoniu, așa cum s-a făcut de exemplu la Fondul Proprietatea?
  • În textul OUG nu există nici o obligație a conducerii FSDI să listeze companiile majoritar de stat, deși această ar aduce un plus de transparență absolut necesară în situația acestor firme
  • Conducerea FSDI poate vinde, cumpără sau gaja patrimoniul administrat. Dacă, de exemplu, FSDI vrea să contracteze un credit de 1 miliard de euro garantat cu acțiuni la Hidroelectrica sau Romgaz și apoi, datorită investițiilor proaste, datoria nu poate fi rambursată iar garanția este executată de creditori, cine răspunde pentru pierderea deținerii în Hidroelectrica?
  • Structura de comandă instituită prin FSDI face că alocarea de capital la firmele din portofoliu să fie integral sub controlul conducerii politice a FSDI, inclusiv investițiile proprii pentru dezvoltare și mentenanță. Firmele din portofoliul FSDI reprezintă osatura sistemului energetic național. Putem lasă la dispoziția unei echipe de 9 oameni numiți politic politică de investiții a Hidroelectrica, Electrica, Romgaz? De altfel, întreaga viziune a FSDI pare să privească aceste companii de utilități că pe o sursă de cash pentru o serie de investiții cu rentabilitate mai mult sau mai puțîn evidență. Totuși, aceste companii nu au propriile lor nevoi de investiții?
  • Prin posibilitatea că firmele din portofoliu să se finanțeze între ele, rezultă că este posibil că întregul excedent de cash al unor firme care produc lichiditate abundență (Hidroelectrica sau Electrica) să fie folosit în mod netransparent pentru investiții cu rentabilitate îndoielnică (vezi exemplele Tarom sau CFR Marfă), ceea ce poate însemna reducerea drastică a dividendelor. Practic, singurul element de siguranță rămas în ceea ce privește dividendele este obligația firmelor majoritar de stat de a distribui minimum 50% din profitul net că dividend. Dar dacă și profitul net scade că efect al unui management numit politic, corupt și incompetent, scăderea dividendelor poate fi abruptă, cu consecință scăderii substanțiale a prețului acțiunilor, scăderii valorii portofoliilor fondurilor de pensii, scăderii lichidității Bursei, plecării investitorilor străini de pe piața de capital din România și posibilă intrare într-un cerc vicios de scăderi.
  • Cele patru categorii de ținte de investiții pentru FSDI menționate în proiectul de OUG sunt de fapt o perdea de fum, dacă ne uităm care sunt de fapt obiectivele de investiții pentru FSDI menționate în Programul de Guvernare 2017-2020. Se poate vedea cu ușurință că FSDI este de fapt un vehicul pentru ajutoare de stat mascate și o soluție de ocolire a limitelor de deficit bugetar la care România s-a angajat în UE. Este greu de crezut că acest camuflaj poate să reziste prea mult timp la confruntarea cu criteriile UE de calcul a deficitului bugetar. Doar că până atunci resurse economice importante, aparținând cetățenilor acestei țări, vor fi prădate în beneficiul unei mafii politice conduse de un infractor dovedit.

 

Articol publicat pe claudiuvrinceanu.ro

Editoriale

Ești sigur că pe tine „nu te interesează politica“?

Publicat

pe

Am început campania „Oameni noi“ la Bruxelles acum aproape două luni. Așa cum era de așteptat, reacțiile miilor de români cu care am vorbit despre reforma legilor electorale au fost extrem de diverse: „Mulțumesc pentru ce faceți”, „Cu ce pot ajuta?”, „Trăsni-v-ar focul să vă trăsnească, plecați de aici!” sau, cel mai des, „Să sperăm că va fi mai bine!”.

Dar reacția care mi-a dat cel mai mult de gândit este „pe mine nu mă interesează politica”. Am auzit-o de câteva zeci de ori, iar dacă ne aducem aminte că la ultimele alegeri europarlamentare aproape 70% dintre români au stat acasă, este clar că e un sentiment larg răspândit. Și nici nu este greu de înțeles de ce: dezamăgirile provocate de clasa politică în ultimii 30 de ani au lăsat urme adânci. Speranțele enorme care au fost investite în CDR în 1996 sau în Alianța DA în 2004 și care au fost înșelate au generat cinism și neîncredere.

Însă întrebarea care se pune în cazul acesta este: dacă pe tine nu te interesează politica, îți va fi mai bine sau mai rău? Poate este mai ușor să nu te preocupe gafele monumentale aproape zilnice ale prim-ministrului sau să îți vezi de familie, prieteni și serviciu în loc să te implici într-un proiect politic nou sau să ieși în piață la protest (mai ales că e foarte posibil să fii luat la bătaie sau să înghiți niște gaze).

Dar lipsa ta de interes și implicare va fi o strategie câștigătoare doar pe termen foarte scurt. Pentru că, vrei, nu vrei, viața ta, familia, prietenii și serviciul au de suferit din cauza a ceea ce fac politicienii în fiecare zi:

Foarte multi dintre milioanele de români din diaspora, care au plecat tocmai ca să scape de acești politicieni corupți și incompetenți, își doresc să revină acasă. Putem, împreună, printr-o altfel de politică, să transformam România într-o opțiune viabilă și pentru ei și pentru copiii lor.

Absenteismul de la alegeri nu are, de fapt, niciun efect pozitiv: alegerile nu au prag de validare. Dacă se prezintă 70%, 30% sau doar 1% dintre cetățeni la vot, rezultatul rămâne valabil și niște politicieni vor deveni parlamentari și primari. Apoi vor decide ce se întâmplă în școlile și spitalele noastre, pe străzile noastre sau ce se va face cu banii de la buget.

Dacă nu îți plac politicienii actuali, ai mare dreptate! Soluția corectă pentru schimbarea lor este să te intereseze politica chiar mai mult decât până acum. În felul acesta, vei putea tu să decizi cine și cum va face politică în România în anii care urmează.

Semnează, votează, finanțează sau, și mai bine, pune umărul la construirea unui clase politice noi, care să fie în slujba cetățeanului și să pună România pe drumul cel bun.

* Material de Andrei Ion, membru în Comunitatea tematică România în UE, expert pe fonduri europene

Citește în continuare

Editoriale

From EU with love

Publicat

pe

De ce a fost o zi extrem de importantă pentru România ziua în care s-a votat în Parlamentul European o rezoluţie cu privire la statul de drept, concomitent cu publicarea unui raport MCV extrem de critic şi de ultimativ. La rece:

1. Pentru că Rezoluţia nu este despre români, despre speranţele lor şi locul lor în Europa, pe care le-ar ataca Parlamentul European; rezoluţia este despre un guvern inconştient, analfabet şi fudul, care iroseşte speranţele românilor şi le calcă mărunt în picioare locul în Europa; este despre o majoritate parlamentară care votează evitarea puşcăriei sau pomeni electorale, nu dezvoltare şi integrare. Timmermans spunea la dezbaterea din octombrie: „Suntem aici ca să vă ajutăm. Sunt aici în numele cetăţenilor români care îşi doresc respect pentru statul de drept“. Aşa este. Tot ce trebuie să facă Dragnea & coaliţiadeevitareapuşcăriei este să respecte tratatele şi regulile Uniunii. Nu poţi fi cu călcâiele înfipte în banii europeni, pentru care UE e bună, şi cu capul în schemele de spălare de bani şi combinaţiile mafiote tipic ruseşti sau azere; nu poţi fi cu valorile europene în gură şi cu gazele pentru protestatari în butelii şi petarde care sunt direcţionate peste familii cu copii. Pur şi simplu, nu se poate.

2. Pentru că, după ziua de ieri, mesajul cel mai important care rămâne în atenţia publică este acela că o clică politică îşi bate joc de o masă de votanţi decenţi şi răbdători, care au mandatat-o cu încredere. Încredere pentru voinţa şi putinţa de a elabora politici publice în interesul lor şi încredere pentru capacitatea de a-i reprezenta în Europa. Au eşuat lamentabil, la ambele. Nu reprezintă pe nimeni nicăieri, nici măcar pe cei care, votându-i, sperau că vor obţine un loc de muncă mai cald, o pensie mai mare, o relaţie în sistem. De ce nu? Pentru că se termină banii; nu sunt investiţii; nu sunt absorbite fonduri europene; nu aruncă nimeni cu locuri de muncă peste gard, iar relaţiile din sistem nu te mai ajută la nimic. De exemplu, sistemul de sănătate te îngroapă cu zile şi cu relaţii cu tot, pentru simplul fapt că esti colocatar de salon cu nişte bacterii ucigaşe.

3. Pentru că rapoarte precum cel de ieri, pe MCV, sunt semnale extrem de puternice că trebuie oprită asasinarea justiţiei în favoarea infractorilor. Cine asasinează justiţia? Cine are interese politice la pachet cu condamnări. Cine poate scăpa de astfel de personaje politice? Păi, MCV nu poate. MCV poate doar semnala că există regres, probleme profunde la nivel de funcţionare a unor mecanisme, că am fost primiţi în UE cu nişte condiţii, iar acum ne facem de cap. Deci ce rău le face politicienilor care urlă că sunt patrioţi şi europeni? Că nu înţeleg.

În schimb, românii pot. Îi pot elimina din peisajul politic pe toţi cei mandataţi de condamnaţi să facă praf justiţia şi statul de drept, de dragul sinecurilor, al privilegiilor şi al puterii, dar fără niciun pic de drag de oameni. Pot, iar zile precum cea de ieri îi trezesc şi îi fac să se întrebe cine apără interesele cui, cine denigrează, până la urmă, şi cine ocroteşte România.

De asta sunt atât de importante astfel de zile. Pentru că înseamnă oxigen şi trezire la realitate. Pentru că oamenii trebuie să ştie cum şi cine îi trage spre marginea Europei, în vremuri în care Bruxelles-ul îi prinde de mânecă şi încearcă cu disperare să îi aducă înapoi.

Liviu, e simplu: nu mai minţiţi şi nu mai furaţi. Respectaţi-vă angajamentele. Aduceţi bani şi proiecte acasă, nu rezoluţii pentru că guvernul distruge justiţia, bate oameni, se joacă cu libertatea de exprimare, cu presa, cu vieţile oamenilor, în general. pe lângă faptul că falimentează ţara.

Despre asta a fost ziua de ieri – pentru România, from EU with love. Pentru că ei ştiu că această clică nu ne merită.

În Europa se votează la alegerile parlamentare în proporţie de 80% sau chiar mai mult, în unele state membre; iar europarlamentarele sunt foarte importante prin prisma competenţei şi coerenţei oamenilor care ajung în Parlamentul European. Poate ar trebui să avem o rezoluţie separată despre cum ne decidem locul în Europa prin vot.

Editorial publicat pe blogurile Adevarul.ro

Citește în continuare

Editoriale

România s-a născut europeană și așa trebuie să rămână

Publicat

pe

Dacă vrem să facem parte din istoria europeană și să înțelegem ce a însemnat și cum a avut loc Marea Unire, ar fi trebuit să vedem astăzi prin țară multe evenimente de comemorare a 100 de ani de la sfârșitul Primului Război Mondial în urma armistițiului semnat la Compiègne între reprezentanții Antantei și ai Puterilor Centrale.

Aproape 700.000 de români au murit în cei doi ani de război, mulți dintre ei din cauza incompetenței conducerii politice și militare de atunci, care a făcut posibile dezastre precum cel de la Turtucaia sau precum pacea de la București prin care România era desfigurată.

Ne place să credem că Marea Unire a fost epitomul virtuților naționale, românești, dar realitatea este că ea a fost de fapt posibilă prin concursul unor împrejurări care au avut puțin de-a face cu acei români get-beget pe care ni-i imaginăm. Fără decizia regelui româno-german Ferdinand de a intra în război de partea Antantei și împotriva fostei sale țări, fără decizia aceluiași rege de a nu semna pacea de la București și de a reintra în război pe 10 noiembrie 1918, cu o zi înainte de armistițiu, fără aportul generalului Berthelot și al Misiunii militare franceze, care au repus pe picioare Armata Română după înfrângerile rușinoase din 1916 și, în sfărșit, fără armistițiul de la Compiègne prin care s-a anulat Tratatul de la București, Marea Unire nu ar fi fost posibilă. Ba, din contră, România ar fi fost astăzi o mică și nesemnificativă țară de frontieră la marginea Europei.

Dacă vrem să fim cu adevărat parte din Europa, trebuie să începem să marcăm în imaginarul nostru colectiv marile momente ale istoriei europene, cum e Ziua armistițiului. Și trebuie să înțelegem că marile realizări istorice ale României nu ar fi fost niciodată posibile fără aliații noștri europeni.

România s-a născut europeană și așa trebuie să rămână, chiar dacă pe unii lideri trecători i-ar avantaja mult mai bine o Românie închisă, izolată și desprinsă de Europa.

Citește în continuare
Noutăți Generaleacum 6 ore

Andrei Lupu: Modificările propuse de PSD-ALDE pentru Codul de Procedură Penală ar fi impiedicat prinderea recidivistului din Alba Iulia, eliberat pe baza recursului compensatoriu

Noutăți Generaleacum 6 ore

Parlamentul European a lansat un nou site. Antonio Tajani: „Va fi un instrument valoros care va aduce Europa mai aproape de cetățenii săi”

Comunități Locale România 100acum 9 ore

Tone de bunuri au fost dăruite de gălățeni la a patra și cea mai de succes campanie de donații orgnanizată de RO100 Curățăm Galațiul

Noutăți Generaleacum O zi

Anca Dragu: „Cine poate rezista unei promisiuni de dublare a salariilor? Sunt oferte electorale nerealiste, dar foarte tentante, care-i lovesc tot pe cei mai vulnerabili”

Noutăți Generaleacum O zi

Anca Dragu: „Naționalismul și demagogia au devenit din ce în ce mai prezente în discursul populist. Soluția ar fi o implicare mai activă a societății civile”

Stiri RO+acum 2 zile

„Oameni noi“, în județul lui Dragnea: voluntarul care strângea semnături în Alexandria, vizitat de Poliția Locală, care insista că are nevoie de autorizație

Revista Preseiacum 3 zile

Oana Bogdan, la Alba Iulia: Proiectăm o țară în care cei plecați la muncă în străinătate să vrea să se întoarcă, să muncească și să își educe copiii

Stiri RO+acum 3 zile

Teleormanul vrea Oameni noi în politică. Dacian Cioloș: „Lucrurile pot să evolueze doar în măsura în care ne asumăm să susținem oameni de bună-credință și onești“

Stiri RO+acum 4 zile

Oana Bogdan, la Radio Unirea Alba Iulia: „Vrem să creăm o punte între rural și urban. Ne propunem să fim un partid de masă”

Stiri RO+acum 4 zile

Oana Bogdan, la Alba Iulia: „Domeniul construcțiilor este văduvit în România, are probleme uriașe, pentru că nu mai sunt oameni”

Cele mai citite