Urmărește-ne
https://impreunapentruromania.ro/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Democrația în Uniunea Europeană

Publicat

pe data de

Probabil că nu a trecut săptămâna în ultimii 20 de ani fără că vreun Boris Johnson, Nigel Farage sau David Cameron să nu vorbească despre „birocrații nealeși de la Bruxelles“ care „impuneau“ tot felul de reguli Marii Britanii. Pe lângă minciunile sfruntate despre bani și imigranți, una dintre temele centrale ale campaniei pro-Brexit a fost „luatul controlului înapoi“.

Discursul a căpătat tracțiune și în alte țări, propagat de populiști naționaliști ca Viktor Orban în Ungaria, Matteo Salvini în Italia sau Marine le Pen în Franța.

Și bineînțeles că „ai noștri“ nu puteau să scape ocazia să-l repete atunci când sunt trași de mânecă pentru atacurile continue asupra independenței justiției și luptei anticorupție și au început să vorbească despre „înalta poartă de la Bruxelles“.

Termenul „deficit democratic” este utilizat pentru a susține că instituțiile Uniunii Europene (UE) și procedurile decizionale ale acestora nu sunt suficient de democratice și par inaccesibile cetățenilor obișnuiți datorită complexității lor.

Procesul de integrare europeană care a început acum mai bine de 60 de ani și care a trecut prin extinderi succesive (și, iată, în curând, prima restrângere prin ieșirea Marii Britanii) nu este finalizat și este departe de a fi dat rezultate perfecte. Dar este într-adevăr UE complet detașată de cetățenii europeni și suferă ea de o lipsă de democrație? Sau este această percepție rezultatul unei lipse de informare asupra felului în care funcționează cu adevărat lucrurile „la Bruxelles”?

Toate acțiunile și deciziile UE sunt bazate pe tratatele semnate de către statele membre. Tratatele limitează clar domeniile în care UE poate acționa (câteva exemple: politica agricolă, politica maritimă și de pescuit, rețelele de transport europene sau siguranța aviatică etc) de cele în care competența aparține exclusiv statelor membre (de exemplu, educația sau sănătatea). Guvernanța europeană se bazează pe statul de drept și pe principii democratice extrem de puternice: deschidere și transparență, implicarea societății civile în luarea deciziilor, formularea și punerea în aplicare a unor politici consecvente și bine gestionate, asigurarea unui cadru de reglementare clar, stabil și previzibil, care să susțină creșterea economică și crearea de locuri de muncă, respectarea principiului proporționalității și a principiului subsidiarității.

Având în vedere că UE nu este o federație, nu are un guvern și trebuie să respecte atât suveranitatea tuturor statelor membre, dar și să promoveze interesele Uniunii în ansamblu, cadrul său instituțional este unic în lume și poate, de aceea, destul de greu de înțeles.

Pe scurt, instituțiile-cheie și ce fac ele:

  • Consiliul European (care reuneşte liderii naționali și europeni) stabilește prioritățile și viziunea politică pe termen lung și ia deciziile fundamentale (de exemplu, cele legate de Brexit);
  • Puterea legislativă:
    • Parlamentul European (ai cărui membri sunt aleși prin vot direct) reprezintă interesele cetățenilor și adoptă (împreună cu Consiliul UE) legislația europeană, dar și bugetul UE.
    • Consiliul Uniunii Europene (alcătuit din reprezentanții statelor membre) reprezintă interesele statelor, adoptă împreună cu Parlamentul European legislația și bugetul UE. Aceasta este instituția a cărei președinție rotativă o va asigura România de la 1 ianuarie 2019.
  • Puterea executivă:
    • Comisia Europeană (ai cărei membri sunt desemnați de guvernele naționale) este cea care propune legislația europeană și se asigură că este implementată;
  • Sistemul judiciar:
    • Curtea de Justiție a UE (alcătuită din câte un judecător din fiecare țară și 11 avocați generali) care reprezintă sistemul judiciar independent, se asigură de interpretarea unitară a legislației și este garantul dreptului european.

După cum se poate observa din împărțirea rolurilor de mai sus, puterea decizională este în mâinile cetățenilor europeni prin mecanismele democrației reprezentative: orice act legislativ (fie că are caracter obligatoriu sau nu) și fiecare euro din bugetul european se decid de reprezentații guvernelor statelor membre și de europarlamentarii aleși în mod direct.

Așa cum spuneam și mai sus, este o construcție destul de greoaie, care nu reacționează întotdeauna suficient de repede la schimbările rapide din economie sau de pe scena internațională, dar acest lucru este din cauza necesității de a respecta suveranitatea statelor membre.

De aici poate apărea câteodată și frustrarea unora că „Bruxelles-ul nu face mai mult” în cazul României: există niște limite foarte clare până unde UE poate interveni în politica internă a unui stat membru. Este însă evident că statele fondatoare ale UE nu-și doresc să mai transfere zeci de miliarde de euro către Polonia, Ungaria sau România atunci când conducătorii acestora încalcă principiile fundamentale ale statului de drept și luptei anticorupție. În acest context, după ce procedurile Articolului 7 („arma nucleară”) au fost deja lansate împotriva Poloniei și Ungariei, primii pași au fost deja parcurși și pentru România.

Un instrument suplimentar care este pus la dispoziția cetățenilor UE pentru a putea influența direct politicile europene este Inițiativa Cetățenească Europeană. Cu 1 milion de semnături (adică 0,13% din populația UE) care pot fi date inclusiv online și pe baza oricărui act de identitate (inclusiv pașaportul), inițiativa poate fi depusă pe masa Comisiei Europene pentru analiză și acțiune. În România, inițiativele cetățenești întâmpină bariere mult mai mari și absurde: în cazul inițiativei Oameni noi, este nevoie de 100.000 de semnături, adică 0,5% din populația României  (de 4 ori mai mult decât în UE), se poate semna numai cu buletinul, numai pe un tabel de hârtie și numai cu pix albastru! Este clar în ce caz este cu adevărat încurajată inițiativa cetățenească…

Un semnal extrem de îngrijorător pentru încrederea cetățenilor în UE este însă participarea tot mai scăzută la alegerile europene: de la 62% la primele alegeri din 1979 s-a ajuns la 42% în 2014. Nu este întâmplător că scăderea s-a accentuat odată cu extinderea UE către est: dintre țările care au intrat în UE după 2004 doar în Malta, Cipru și Lituania s-au înregistrat prezențe la vot peste media europeană la ultimele alegeri din 2014.

În România situația nu este deloc mai bună, având în vedere că ultima dată două treimi dintre alegători au preferat să stea acasă. În aceste condiții, nu este de mirare că printre reprezentanții României în Parlamentul European au ajuns persoane care nu sunt în stare să vorbească engleza nici când citesc de pe foaie și care tratează locul lor doar ca pe o sinecură de partid.  

Ce putem și ce ar trebui să facem?

Pe 26 mai 2019, trebuie să fim prezenți la vot. Rolul celor 32 de europarlamentari români care ne vor reprezenta pentru următorii cinci ani este, de fapt, extrem de important. Dacă vom alege oameni noi, competenți și cinstiți, avem șansa de a influența cu adevărat parcursul viitor al Uniunii Europene, dar și pe al României în interiorul său.

Editoriale

România riscă să piardă una dintre cele mai importante bogăţii: tineretul

Publicat

pe

Potrivit unei lucrări publicate în Revista Română de Statistică, numărul studenților, elevilor și copiilor din grupa de vârstă 0-19 ani care au emigrat din România între 2007 și 2017 este de 484.753. Dacă îi punem și pe cei cu vârste cuprinse între 21-22 de ani, vârsta studenției, atunci numărul emigranților temporari și definitivi depășește 500.000 din totalul de 2.613.477 de persoane contabilizate ca emigranți de către INS în perioada respectivă. Totodată, ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, recunoaşte modul dezastruos în care s-a gestionat această problemă, astfel că în ultimii 15 ani numărul elevilor înscrişi în sistemul de învăţământ a scăzut cu 1,3 milioane.

De asemenea, indicele de îmbătrânire demografică a populaţiei rezidente la 1 ianuarie 2018 a fost de 116,9 persoane vârstnice la 100 de persoane tinere, numărul deceselor fiind mult mai mare decât cel al naşterilor.

România, la 100 de ani de la Marea Unire și la 30 de ani de la Revoluție, se pierde încet într-un ocean de nepăsare și neputință din partea conducătorilor care nu conștientizează importanţa acestor cifre și necesitatea unei intervenții urgente pentru a preveni niște consecințe greu de imaginat. Pe lângă impactul social, economic, demografic, riscăm ca, până în anul 2060, să pierdem peste 5 milioane de oameni, iar doi angajați să susțină până la trei pensionari, ceea ce va determină un haos financiar greu de imaginat.

Precum orice altă bogăţie, tineretul trebuie protejat

Tinerii au nevoie de un loc al lor, de posibilitatea de a studia în România la aceleași standarde ca în orice alt loc din Europa și de a le fi recunoscute meritele, de o programă educațională pliabilă zilelor în care trăim, de un sistem sănătos în care poți evolua chiar dacă nu ești băiatul sau fata vreunui om important, de locuri de muncă unde sunt primiți pentru a învața fără să se ceară 10 ani de experiență, cu toate că ei abia au terminat facultatea, de un mediu prielnic în care să trăiască și să crească din toate punctele de vedere, de o familie care să fie alături de ei, nu plecată prin alte țări pentru a le asigură un trai decent.

Tinerii au nevoie de ascultare. Tinerii au nevoie de înţelegere

Din păcate, lucrurile acestea au fost ignorate în ultimii 30 de ani. Clasa politică actuală se axează pe voturi primite din partea unor sectoare dependente, cum ar fi pensionarii sau bugetarii, făcând promisiuni mai mult sau mai puțin populiste care, de obicei, nu ajung să se materializeze. Lupta pentru putere se dă cu ajutorul sectoarele de vârstă cuprinse între 45-64 și 65+ care au participat la vot în proporție de 54%, respectiv 49% (conform prezenței la alegerile parlamentare 2016).

Tinerii cu vârste cuprinse între 18-24 de ani au rămas indiferenți într-o proporție de peste 70%. Un procent chiar rușinos. Deseori au fost judecați și chiar eu mi-am judecat generația din care fac parte. Am presupus că au avut dureri de spate sau bătrânețea și-a spus cuvântul la 25 de ani, de aceea nu au reușit să ajungă la vot. Deseori mi-am zis că suntem generația care acordă prea mult timp unei lumi virtuale, ignorând cu desăvârșire realitatea în care trăim. Adevărul nu este acesta.

Generația tânără nu a fost ascultată niciodată. Părerea acesteia nu a contat și nu a primit destule motive pentru a merge la vot. Cu siguranță, toți dorim să ne vedem bunicii și părinții cu salarii și pensii bune. Cu siguranță, ne dorim cu toții o infrastructură care să unească principalele regiuni ale României. Cu toții ne dorim un sistem medical profesionist și o industrie înfloritoare. Ne dorim multe, dar noi, tinerii, suntem prea ocupați cu ceea ce vrem să devenim peste câțiva ani. Suntem curajoși, plecăm și ne lăsăm țara în urmă dacă nu ne regăsim aici. Plecăm să ne găsim sensul în alte țări care ne așteaptă cu brațele deschise, chiar dacă nu vom găsi cuvânt „acasă” acolo unde vom merge.

Tinerii nu trebuie să fie judecaţi pentru simplul fapt că acele persoane mature şi responsabile de o ţară întreagă nu reuşesc să le atragă atenţia, vorbindu-le despre PIB, deficit şi alte lucruri care nu au legătură cu mintea visătoare şi plină de speranţă a acestei generaţii.

Cum am reuşi să îi convingem pe tineri să rămână în România şi să înţeleagă cât de important e votul lor?

E simplu. Tinerii au nevoie de înţelegere. Tinerii trebuie să fie înţeleşi.

Tinerii au nevoie de oameni care să le vorbească pe aceeaşi limbă. Tinerii vor să vadă alţi tineri, nu imaginea politicianului actual care se uită cu superioritate la muritorii de rând.

Tineretul reprezintă o voce şi cu siguranţă adevărata bogăţie pe care o avem în România. Ar fi de neiertat să pierdem ceea ce reprezintă, de fapt, viitorul ţării noastre!

* material realizat de Andrei Robert Vintilă, Oradea

Citește în continuare

Editoriale

Schimbarea este în puterea noastră. Vă doresc și ne doresc rod și spor în toate!

Publicat

pe

Dragi prieteni,

Să vă aducă Anul Nou bucurie și sănătate și zile senine împreună cu cele și cei dragi vouă.

Și tot așa cum Noul An alungă relele anului vechi, vă invit ca în 2019, împreună, să facem bine să alungăm răul făcut țării și românilor de o mână de indivizi necinstiți.

Anul 2019 este decisiv. Poate fi anul schimbării.

În luna mai vom fi chemați să alegem viitorul european al României și să ne exprimăm încrederea într-o Europă mai bună. Vor fi primele alegeri din 2016 încoace, în care, împreună cu forțele politice responsabile, avem posibilitatea să spargem valul hoției, minciunii și populismului. Avem datoria să începem această schimbare acum, cu atât mai mult cu cât, pentru șase luni, România se află la conducerea Europei, la Președinția Consiliului Uniunii Europene.

La sfârșitul lui 2019 vom fi chemați să decidem ce fel de om vrem în fruntea țării: un președinte cinstit, democrat, european sau unul corupt, mincinos, care visează să conducă România după bunul lui plac.

Schimbarea este în puterea noastră. Vă mulțumesc tuturor celor care aveți încredere că asumat putem face lucrurile mai bine în jurul nostru.

Suntem deja câteva mii de oameni în partidul PLUS. Vom fi mai mulți. Dacă vă regăsiți în valorile PLUS, veniți să muncim împreună pentru a schimba România în bine, să arătăm că patriotismul nu se măsoară în decibeli, ci în credința că onestitatea, profesionalismul și cinstea pot aduce bunăstare. https://www.ro.plus/adeziune

Anul 2019 este anul responsabilității. Haideți să alegem cu înțelepciune!

Vă doresc și ne doresc rod și spor în toate.

La mulți ani!

Citește în continuare

Editoriale

Mâine anul se-nnoiește. Bugetul, însă, lipsește

Publicat

pe

S-a încheiat și anul 2018, un an ce ar fi trebuit să fie unul pozitiv, dar care s-a dovedit a fi complicat din punct de vedere economic și politic. Măsurile economice haotice, presiunea continuă pe justiție și disensiunile din interiorul PSD au condus la deteriorarea încrederii în economia națională, ceea ce a avut ca efect imediat creșterea costurilor statului pentru finanțarea deficitului bugetar.

Creșterea economică a încetinit ca urmare a lipsei investițiilor publice, precum și a temperării investițiilor private străine și interne. Reformele au întârziat să apară, astfel încât potențialul de creștere economică nu s-a îmbunătățit. Într-un context economic global favorabil, economia românească a devenit mai vulnerabilă în fața riscului de recesiune.

Anul 2019 începe fără buget. Este pentru prima dată în ultimii 18 ani în care, deși există guvern cu atribuții depline (nu guvern interimar), anul începe fără buget. Aprobarea bugetului în ianuarie sau februarie va diminua perioada rămasă la dispoziție pentru diferite instituții publice și companii de stat pentru investiții.

Ce știm în acest moment despre bugetul țării:

  1. Bugetul pentru 2018 a înregistrat un deficit-record la 11 luni, de 26 de miliarde de lei (cele mai recente date disponibile), cel mai mare din perioada post-criză. Aceste miliarde cheltuite de guvern peste veniturile aflate în vistieria statului au fost un factor important în creșterea importurilor peste exporturi, creșterea inflației și a ratelor dobânzilor. Creșterea inflației și a dobânzilor a făcut ca veniturile nete ale populației să se erodeze, anulând parțial eforturile guvernului de a crește anumite categorii de pensii și salarii. Pentru angajații care nu au beneficiat de creșteri salariale, creșterea ratelor la creditele ipotecare, a prețului la energie și combustibili a condus la reducerea standardului de viață.

Deficitul bugetar exagerat a fost generat de o creștere a cheltuielilor mult peste venituri, în special cheltuielile cu salariile și asistența socială. Creșterea salariilor în sectorul de sănătate a fost un cost semnificativ, dar reprezintă o măsură reparatorie pentru personalul medical. Reforma în sănătate trebuie să continue, deoarece medicina nu se poate face în clinici cu o vechime de peste 50 de ani și fără aparatură medicală.

Veniturile au fost sub așteptări în prima jumătate a anului, în special veniturile din TVA. Din păcate, cheltuielile de investiții au rămas sub așteptări și nevoi, astfel încât mult-promisele

școli, spitale, autostrăzi și căi ferate au rămas doar pe hârtie.

Din punct de vedere al investițiilor, 2019 se anunță un an și mai dificil: mediul de afaceri este bulversat de schimbări fiscale abrupte, iar investițiile publice par a avea nevoie de un miracol pentru a se desțeleni. Preluarea președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene ar putea afecta investițiile publice deoarece multe instituții prinse în proiectul european vor avea o disponibilitate redusă de a demara proiecte de investiții.

  1. Guvernul a luat deja o serie de măsuri pentru a pregăti bugetul pentru 2019. Pentru a ține sub control cheltuielile cu salariile, guvernul a decis implementarea unor măsuri de austeritate prin înghețarea salariilor și amânarea cu nouă luni a creșterii pensiilor, reducerea numărului de posturi și înghețarea angajărilor, precum și tăierea plății orelor suplimentare. Chiar și cu salariile înghețate și creșterea pensiilor amânată, statul are nevoie de câteva miliarde în plus, pe care le va strânge din noile taxe ce se vor aplica băncilor, companiilor din energie, telecomunicații și jocuri de noroc, precum și desființarea de facto a Pilonului II de pensii. Din păcate, aceste noi taxe reprezintă o sfidare a sectorului privat prin faptul că au fost introduse peste noapte și fără consultări și studii de impact. Mai mult, noile taxe au fost îmbrăcate într-o poveste siropoasă naționalistă, presărată cu date incomplete și jumătăți de adevăr.

3. Prevederi importante ale Legii responsabilității fiscale au fost suspendate pentru 2019. Prin ordonanță de urgență, guvernul a derogat de la regulile fiscale și principiile responsabilității fiscale introduse prin Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010. De asemenea, dacă guvernul nu poate respecta regulile de responsabilitate fiscală, prim-ministrul și ministrul Finanțelor publice nu vor mai declara abaterile și nici măsurile și termenele până la care Guvernul va asigura conformitatea cu regulile și principiile responsabilității fiscale.

Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010

(4) Declarația de răspundere va conține o declarație semnată de prim-ministrul și de ministrul finanțelor publice, prin care se atestă corectitudinea și integralitatea informațiilor din strategia fiscal-bugetară și conformitatea acesteia cu prezenta lege, țintele sau limitele pentru regulile fiscale și respectarea principiilor responsabilității fiscale

Articolul 30 din Legea privind responsabilitatea

(4) Guvernul are obligația de a prezenta Parlamentului un buget anual care să respecte principiile responsabilității fiscale, regulile fiscale, strategia fiscal-bugetară și orice alte prevederi ale prezentei legi, iar prim-ministrul și ministrul finanțelor publice vor semna o declarație ce atestă această conformitate, declarație care va fi prezentată Parlamentului împreună cu bugetul anual.

(5) În eventualitatea că Guvernul nu poate respecta condiția de conformitate prevăzută la alin. (4), prim-ministrul și ministrul finanțelor publice vor menționa în declarație abaterile, precum și măsurile și termenele până la care Guvernul va asigura conformitatea cu principiile responsabilității fiscale, cu regulile fiscale și cu strategia fiscal-bugetară.

Citește în continuare
Noutăți Generaleacum 3 luni

Dragos Pîslaru: Un loc la masă cu elita Europei nu se cere, se dobândeşte prin acţiuni

Noutăți Generaleacum 3 luni

Dacian Cioloș, în cursa internă PLUS pentru desemnarea candidaților la europarlamentare: România are nevoie vitală de a fi reprezentată în Parlamentul European de oameni competenți

Noutăți Generaleacum 3 luni

Vlad Voiculescu: Gogoși sau dreptate. Asta va fi alegerea pe care o vor avea de făcut românii foarte curând

Noutăți Generaleacum 3 luni

Dacian Cioloș: Avem guvernanți cu dublu discurs atunci când vine vorba de Europa, dar am văzut limpede cât de Român e polonezul Donald Tusk

Noutăți Generaleacum 3 luni

Vlad Voiculescu: În următoarea jumătate de an, noi vom determina încotro se îndreaptă această țară

Revista Preseiacum 3 luni

Mirabela Amarandei, despre cartea cu realizările Guvernului în 2018: „Cartea «României de n-ar fi și nu s-ar mai pomeni»“

Editorialeacum 3 luni

România riscă să piardă una dintre cele mai importante bogăţii: tineretul

Noutăți Generaleacum 3 luni

Alin Mituța: „Este vizibil de pe lună că argumentele domnului Meleșcanu și ale PSD-ALDE pentru a justifica scăparea politicienilor corupți de justiție sunt false și ridicole”

Revista Preseiacum 3 luni

2019 în lume, un an cu riscuri în creștere

Noutăți Generaleacum 3 luni

Dacian Cioloș: Riscăm să devenim spectatori captivi ai unei lumi urâte, „împodobită“ cu minciunile din ce în ce mai disperate ale celor care ne guvernează

Cele mai citite