Urmărește-ne
https://impreunapentruromania.ro/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Deficitul fiscal urcă la cea mai mare cotă post-criză

Publicat

pe data de

Anul 2018 a fost un an relaxat pentru finanțele statelor din regiunea centrală și cea est-europeană. Economiile regiunii au crescut mai lent, iar toate statele au menținut o distanță prudentă față de limita de 3% de deficit impusă de criteriile de la Maastricht. În România, însă, amplitudinea deficitului bugetar după primele opt luni ale anului semnalizează pericolul de a depăși optimul fiscal al Uniunii Europene, iar costul cosmetizării ar putea fi, ca de obicei, un recul al investițiilor, veste proastă pentru economie.

La finalul lunii august, tendința nefavorabilă a încasărilor și a cheltuielilor bugetare remarcată încă din primele luni ale anului devine o certitudine. Deficitul atinge 14,6 miliarde de lei, respectiv 1,54% din PIB, cea mai mare valoare înregistrată în perioada post-criză. Cifrele sunt îngrijorătoare deoarece se apropie, în vremuri de expansiune economică, de valoarea nominală a deficitului bugetar întâlnită în cea mai intensă perioadă de criză, în anii 2009 și 2010, când produsul intern brut (PIB) scădea cu aproape 7%.

Un deficit bugetar atât de ridicat este în neconcordanță cu perioada de ascensiune economică. Teoria economică ștampilează această evoluție periculoasă a deficitul bugetar, care se amplifică exact atunci când economia livrează bani bugetului, numind-o politică prociclică. Motivul îngrijorării are rădăcini în istoria recentă, în evoluția economiei românești înainte de criză, când statul a turnat gaz pe foc, obținând rate ridicate de creștere economică, dar care au ca efect creșterea inflației și a dobânzilor. Prudența impune ca, în perioadă de creștere economică, finanțele unei țări să se axeze pe investiții în infrastructură și pe crearea unui mediu propice pentru mediul de afaceri, iar soldul bugetului general consolidat să fie apropiat de zero, poate chiar pozitiv. În acest fel se asigură resurse necesare la dispoziția statului pentru a stimula economia în perioada inevitabilă de recesiune.

Pericolul se răsfrânge pe diverse canale deopotrivă asupra buzunarelor oamenilor și afacerilor românești. Politica fiscal-bugetară prociclică este cea care determină atât creșterea ratelor dobânzilor, cât și creșterea prețurilor, așa încât intensificarea inflației până la 5,1% în august poate fi și ea un semnal de alarmă. Desigur, ipoteza ca inflația să fi fost provocată de evoluția prețului petrolului și a altor prețuri externe este parțial corectă, dar nu acoperă fenomenul, așa cum preferă să considere autoritățile. Cu aceeași creștere de prețuri la petrol și combustibili se confruntă și celelalte state membre ale UE, iar inflația medie în UE este de 2,1%, față de 5,1% în România. Cu o creștere economică ridicată, superioară potențialului teoretic de creștere a economiei românești – având în vedere forța de muncă și capitalul existent în economie –, orice stimul fiscal se transformă imediat în inflație și în depreciere a monedei. Sumele aruncate de stat în economie, anume 14,6 miliarde de lei în primele opt luni ale anului și circa 28 de miliarde până la sfârșitul anului, ajung în buzunarele oamenilor sau în conturile firmelor și creează cererea suplimentară de consum, care, pe termen scurt, se acoperă parțial din importuri și parțial se erodează ca urmare a creșterii prețurilor. Însă oferta de bunuri și servicii este rigidă pe termen scurt, ceea ce înseamnă că producătorii autohtoni nu pot majora atât de repede producția internă de bunuri. Cu alte cuvinte, un producător intern de pantofi, de exemplu, nu poate majora imediat producția de pantofi, auzind că vor fi mai mulți bani în economie, ceea ce va angrena o cerere mai mare pentru pantofii produși de către acesta. Respectivul producător nu poate găsi atât de repede forță de muncă, noi mașini și utilaje pentru extinderea producției și nici capital de lucru pentru materii prime suplimentare. În schimb, acești producători și vânzători vor majora imediat prețurile. O altă parte a consumului suplimentar va fi satisfăcută din import, iar importurile suplimentare vor pune presiune pe cursul de schimb.

Astfel, vedem o inflație anuală de circa 5% și o depreciere a cursului de schimb de circa 1,4%, adică circa 65 de bani adăugați la fiecare euro pe care trebuie să îl plătim și pe care îl regăsim aproape în orice factură.

La nivel european, principalele cifre fiscal-bugetare situează România în topul țărilor cu politici economice riscante, prociclice. Astfel, cu un deficit prognozat de 2,97% din PIB pentru 2018, România se situează în top 3 al celor mai indisciplinate țări din UE. În luna august 2018, inflația anuală măsurată conform normelor UE a fost de 4,7%, ceea ce ne-a așezat pe locul întâi la nivel european la creșterea prețurilor. Inflația a fost astfel mai mult decât dublă față de media UE, de 2,1%, și media zonei euro, de 2%. Creșteri anuale de prețuri au fost înregistrate și în

Bulgaria (3,7%), Estonia (3,5%), Ungaria (3,4%), Slovacia (2,9%), Letonia (2,8%) și Franța (2,6%). Ratele dobânzilor în România sunt și ele în topul valorilor înregistrate în UE.

Veniturile bugetare totale au atins 176,4 miliarde de lei la opt luni, respectiv 18,7% din PIB, după ajustarea cu subvențiile de primite de la UE pentru agricultură, cu o ușoară creștere de circa 0,6% din PIB față de anul precedent. Veniturile totale rămân totuși cele mai scăzute din ultimii 11 ani (cu excepția anului 2017), dar și cele mai scăzute la nivel european (cu excepția Irlandei, dar cazul Irlandei este unul izolat, în care PIB-ul înregistrat este foarte ridicat ca urmare a activității multinaționalelor). Trebuie remarcat trendul general descendent al veniturilor publice, în totală discordanță cu nevoile din ce în ce mai mari de investiții și asistență socială. În 2015, veniturile totale ale bugetului general consolidat au fost de 21% din PIB, 19,4% în 2016 și 18% în 2017.

Îmbunătățirea veniturilor totale este efectul combinat al scăderii veniturilor fiscale și al creșterii contribuțiilor. Veniturile fiscale au ajuns la 12,9% din PIB în 2015, 12% din PIB în 2016, 10,7% din PIB în 2017 și 9,8% în 2018. Evoluția modestă a veniturilor fiscale în ciuda creșterii unor impozite (majorarea accizelor) și amânării reducerii cotei de TVA la 18%, conform promisiunilor electorale ale PSD, precum și accelerarea cheltuielilor sunt motive serioase pentru care Ministerul Finanțelor se uită la modalități de rotunjire a veniturilor, de exemplu cu banii de la companiile de stat, cu sumele ce trebuie transferate la Pilonul 2 de pensii sau prin amnistii fiscale. Tocmai de aceea, zilele acestea se discută intens despre o amnistie fiscală, prin care să încaseze ceva din datoriile istorice în schimbul anulării penalităților și a altor accesorii. Din păcate, un asemenea tip de amnistie care îi premiază pe rău-platnici are efecte negative asupra comportamentului de plată al bunilor contribuabili.

Evoluții nefavorabile se înregistrează și la impozit pe profit – a cărui pondere în PIB la 8 luni se reduce de la 1,4% în 2015 și 2016 la 1,2% în 2017 și 1,15% în 2018 – și la impozitul pe venit – care scade ca pondere în PIB de la 2,4% în 2015 și 2016 la 2,3% în 2017 și 1,6% în 2018. O creștere semnificativă se înregistrează la contribuții, care cresc de la 5,2% din PIB în 2015 și 2016 la 5,4% din PIB în 2017 și 6,8% în 2018, pe fondul revoluției fiscale și al creșterii salariului minim și a salariilor din sectorul public. Pachetul de modificări legislative care a vizat trecerea contribuțiilor de la angajat la angajator în paralel cu reducerea impozitului pe venit a fost benefic pentru bugetul de stat, conducând la venituri cumulate mai mari, întrucât elementele de impozitare cumulate sunt mai mari. Prin elemente de impozitare înțelegem atât baza de calcul, cât și cota de impozitare (cote cumulate ceva mai mici, dar bază mult mai mare).

Pentru cetățean însă, trecerea contribuțiilor de la angajat la angajator a însemnat o creștere a salariului pe hârtie de circa 36%, însă creșterea reală este de doar 8% (dacă scădem doar inflația). Dacă vrem să vedem exact cu cât a crescut bunăstarea, ar trebuie să scădem și costul generat de dobânzi mai mari pentru creditele ipotecare, rezultatul fiind unul cu minus. Paradoxal și îngrijorător, impozitarea salariaților devine principala sursă de venit a bugetului.

Deși cotele de TVA au rămas neschimbate față de anul trecut, încasările din TVA au scăzut de la 4% la 3,9% din PIB. Primele luni ale anului au înregistrat scăderi serioase la încasările din TVA, recuperate parțial în ultimele luni.

Evoluția încasărilor la accize arată că reintroducerea supraaccizei la combustibil nu s-a simțit decât în buzunarul cetățeanului, acolo de unde față de august 2017 s-a cheltuit mai mult cu 1,26 lei pentru fiecare litru de benzină. Performanța slabă a încasărilor din accize, mult sub creșterea consumului produselor accizabile, descrie un eșec al luptei cu evaziunea fiscală la aceste produse.

Nici absorbția fondurilor europene nu corespunde ofertei și așteptărilor. Conform datelor de pe primele 8 luni ale anului, din cei 8,18 miliarde de lei primiți de la Uniunea Europeană, doar 2,18 miliarde de lei sunt fonduri europene pentru coeziune. Diferența de 6 miliarde de lei ar trebui scăzută din totalul sumelor primite de la UE, deoarece aceste sume sunt subvențiile pentru agricultori, neavând destinație finală bugetul de stat. Începând cu anul 2017, MFP a introdus aceste cifre în buget pentru a crea falsa impresie că absorbția s-a îmbunătățit.

Citiți continuarea materialului pe reporterglobal.ro

Editoriale

Despre „Europa valorilor comune“ a Vioricăi Dăncilă

Publicat

pe

Aflăm din discursul citit ieri de premierul Dăncilă în Parlament că una dintre cele patru priorități ale României la președinția Consiliului UE este promovarea „Europei valorilor comune“.

Asta e cel mult o glumă proastă, doamnă premier!

Tratatul UE spune la Articolul 2 că statul de drept e o valoare fundamentală a statelor europene. Numai că nu ați pronunțat un cuvânt despre statul de drept în tot discursul dumneavoastră plicticos. Ba, mai mult, cu doar câteva ore înainte de acest discurs, vorbeați despre niște ordonanțe pentru amnistie și grațiere, adică exact scăparea infractorilor de statul de drept.

Dar problema și mai mare e că dumneavoastră sunteți premierul unei majorități penale, paralelă cu statul de drept și paralelă cu valorile UE. Să spuneți că România va promova „Europa valorilor comune“ când tot ce face partidul dumneavoastră de aproape doi ani încoace e tocmai să lucreze împotriva valorilor europene comune e o mare nerușinare.

Valorile și non-valorile pe care dumneavoastră și partidul dumneavoastră le promovați nu au nimic de-a face cu valorile lumii libere occidentale.

Dumneavoastră promovați și reprezentanți incompetența, tâlhăria, imunitatea, șmecheria. Acestea poate că sunt valori comune dumneavoastră, în PSD, dar cu siguranță nu sunt comune Uniunii Europene.

Credibilitatea dumneavoastră, a partidului dumneavoastră și, din păcate, a României în Uniunea Europeană este la minimul istoric într-un moment de maximă vizibilitate pentru țara noastră.

Președinția Guvernului Dragnea la Consiliul UE se va încheia în perioada alegerilor europene din 26 mai 2019, ocazie cu care vom putea să sancționăm prin vot această gașcă a penalilor incompetenți care abuzează românii de doi ani și e pe cale să se și să ne facă de râs la scară europeană.

Citește în continuare

Editoriale

Teroriștii nu câștigă decât dacă îi lăsăm. Atentatul de la Strasbourg ne arată din nou cât de importantă este Europa

Publicat

pe

FOTO AFP

Un individ a ucis, marți seară, trei persoane și a rănit alte 11, dintre care șase extrem de grav, în Strasbourg. Locul și momentul au fost alese atent: în mijlocul renumitei piețe de Crăciun, seara, când era plin de lume, într-o marți de sesiune plenară a Parlamentului European. Mii de oameni veniți din toate colțurile Europei și-au petrecut o mare parte din noapte blocați în restaurante, în clădiri ale instituțiilor europene, în frică.

Teroarea asta își dorește. Să ne blocheze. Să distrugă poate cel mai important aspect al vieții din Uniunea Europeană, ceva ce lipsește în multe alte părți de pe Glob: viața fără griji existențiale, fără frica permanentă de violență. Viața în pace. Sigur, avem multe probleme în Europa. Dar mai presus de orice altceva, avem pace în interiorul UE. Poate că nu știm unde o să lucrăm mâine sau care vor fi prețurile sau ce probleme vor înfrunta copiii noștri.

Dar cu toții ne așteptăm să trăim în siguranță și pace. Și în România.

Nu știu cum să fac să zic cât de importantă e senzația asta de siguranță oferită de Uniune. Am vorbit cu atât de mulți oameni din alte țări și continente care sunt mereu complet dați peste cap că la noi se poate trăi așa de… ușor. „Voi nu vă dați seama ce bine e la voi”, mi-au zis mulți.

Teroristul nu a reușit. Ca orice alt terorist care a comis atacuri în Europa, este un ratat. Parlamentul European își continuă activitatea. Cu mai multă securitate, piața de Crăciun din Strasbourg va continua. Oricât ar încerca și oricâte vieți nevinovate vor distruge, teroriștii nu pot să distrugă valorile europene cele mai importante.

Însă putem să ni le distrugem singuri. Dacă ne lăsăm orbiți de frică sau de ură. Dacă ne lăsăm mințiți de toți falșii profeți ai naționalismului retrograd și fără logică. Dacă ne fragmentăm în fața celor care au nevoie de noi fragmentați: fundamentaliștii, extremiștii, nebunii fără conștiință dar cu ideologie sau o logică proprie. Sau dictatorii care ne dau târcoale pe la frontiere, ca Putin sau Erdogan.

Ca români, rareori avem șansa să înțelegem cât de vitală este valoarea asta europeană, a păcii. Vorbim doar de fonduri și de autostrăzi și ne văităm (pe bună dreptate) că nu le avem. Dar cu ocazia asta trebuie să ne amintim că UE este mult mai mult de atât. Și că dacă vrem să continuăm să avem această pace internă, trebuie să ne implicăm.

Cum? Votând pe 26 mai pentru acei români care nu flirtează iresponsabil cu euroscepticismul, cu ROEXIT, cu naționalismul. Votând pentru mișcări politice care vor o Uniune Europeană puternică, horărâtă și mai liberă. Votând pentru cei care se vor bate cu cei care au ca principal argument ura și frica. Adică aceleași unelte pe care teroriștii încearcă, din când în când, să le mânuiască.

Citește în continuare

Editoriale

Guvernanța economică sau cum să guvernezi responsabil

Publicat

pe

În an centenar și cu nici două luni înainte de preluarea Președinției Consiliului Uniunii Europene, Comisia Europeană a decis că România este susceptibilă de dezechilibre macroeconomice. Urmează o analiză aprofundată care va decide dacă România a acumulat dezechilibre macroeconomice și, dacă da, natura dezechilibrelor și ce măsuri ar trebui să ia pentru ajustarea ordonată a acestor dezechilibre.

Pe scurt, Comisia Europeană estimează că 13 state membre UE, printre care și România, sunt susceptibile de a fi deraiat de la regulile de bună guvernanță economică și au acumulat dezechilibre economice.

Guvernanța economică, între știință și onestitate

Guvernanța economică este știința de a guverna responsabil, de a folosi în mod înțelept resursele disponibile azi, de a mai lăsa și copiilor noștri resurse și de a evita îndatorarea excesivă a generațiilor viitoare, fără a uita de generațiile ajunse acum la vârsta pensiei. Responsabilitatea înseamnă cât și de la cine încasează statul bani, pe cine sprijină, cât cheltuie statul pentru a construi drumuri, spitale, școli, cât folosește pentru traiul de zi cu zi, cât împrumută statul pentru mâncare, cât pentru construcția de căi ferate de mare viteză, cât, cât, cât… Un stat inconștient împrumută bani pentru a face petreceri zilnice, săptămânale sau lunare, la care oamenii ajung pe drumuri pietruite, în căruțe trase de cai costelivi, depășiți stelar de bolizi ca-n filme. Căruțele sunt pline de oameni sărmani, fericiți că „li s-a dat” ceva la pensie și care nu pricep că „mâna invizibilă” a lui Adam Smith le-a luat prin inflație mai mult decât le-a dat guvernul. Fiesta ține cât ține, apoi trebuie să plătim datoria, dar nu avem cu ce. Așa că rostogolim mai departe datoria, plătim datoria din datorie, până când or veni creditorii la copiii noștri și i-or sili să plătească. Să plătească, dar noi vom fi pensionari atunci și îi vom amenința că dacă nu ne plătesc pensiile, nu îi votăm. Vor face înțelegeri cu creditorii, care îi vor mai păsui câteva luni, dar de plătit tot trebuie să plătească! Să își îndatoreze și ei copiii, cum am făcut și noi!

Guvernanța economică europeană, înainte de criză

Dar nu toate țările trăiesc acest destin sumbru de tragedie greacă. Sunt și țări (mai) responsabile, deși populismul economic face ravagii în lumea întreagă, de mulți ani. Funcționarea Uniunii Europene are la bază guvernanța economică. Până la criza economică din 2008, regulile de guvernanță vizau în special domeniul fiscal bugetar – prin Pactul de Stabilitate și Creștere și domeniul monetar și valutar, prin Banca Central Europeană. Violența și amploarea crizei au arătat că state cu o poziție fiscal-bugetară bună, precum România, Bulgaria, Irlanda, Lituania, Letonia, Estonia, cu datorie publică scăzută și deficit bugetar acceptabil, au fost profund afectate de criză. De ce? Petru că aceste state au dezvoltat alte tipuri de dezechilibre macroeconomice, care vizau piața internă sau datoriile externe, piața muncii, piața imobiliară sau piața financiară. Reguli slabe de guvernanță economică au condus la apariția nestingherită a dezechilibrelor macroeconomice, iar statele membre au ezitat în a lua măsuri pentru atenuarea acestor dezechilibre. Mai mult, guvernanța economică nu face casă bună cu populismul economic, așa că multe state au închis ochii la apariția dezechilibrelor interne. Dacă explozia sectorului imobiliar în multe state europene ar fi fost temperată prin măsuri economice – de exemplu, creșterea dobânzilor de referință, limitarea accesului la creditare –, atât mediul de afaceri, cât și beneficiarii noilor construcții ar fi fost nemulțumiți. Statele au preferat să lase aceste sectoare să se dezvolte într-un ritm halucinant, iar clienții cei mai săraci și vulnerabili, precum și firmele cele mai mici au fost în primul rând afectate de venirea crizei: clienții și-au pierdut casele, oamenii de afaceri și-au pierdut afacerea, angajații au devenit șomeri, băncile și-au marcat pierderile. În retrospectivă, statul ar fi trebuit să intervină din timp pentru atenuarea ritmului de creștere al sectoarelor imobiliar și financiar. Câștigurile tuturor înainte de criză ar fi fost mai mici, dar pierderile post-criză ar fi fost suportabile.

Comisia Europeană reacționează post-criză pentru întărirea regulilor de guvernanță

În 2011, Comisia Europeană elaborează, iar Parlamentul European și Consiliul UE aprobă două noi regulamente care au că scop monitorizarea echilibrelor macroeconomice, identificarea dezechilibrelor, precum și mecanisme corective ale dezechilibrelor macroeconomice: Regulamentul 1176/2011 care stabilește procedura și Regulamentul 1174/2011 care stabilește aplicarea și sancțiunile. În baza articolelor 121 și 136 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, aceste două noi regulamente introduc noi reguli de guvernanță economică. Încă din primul articol al Regulamentului 1176/2011, se arată că „este necesar să se tragă învățăminte în urma experienței acumulate în prima decadă de funcționare a uniunii economice și monetare și, în special, să se asigure consolidarea guvernanței economice în Uniune, pe baza unui nivel mai ridicat de asumare la nivel național… Cadrul consolidat de guvernanță economică ar trebui să se bazeze pe diferite politici interconectate și coerente vizând creșterea economică și crearea de locuri de muncă durabile, o strategie a Uniunii pentru creștere economică și locuri de muncă cu un accent deosebit pe dezvoltarea și consolidarea pieței interne, încurajarea comerțului internațional și a competitivității, un semestru european pentru o coordonare consolidată a politicilor economice și bugetare (Semestrul European), un cadru eficace pentru prevenirea și corectarea deficitelor publice excesive [Pactul de stabilitate și de creștere (PSC)], un cadru solid pentru prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice, cerințe minime pentru cadrele bugetare naționale, o reglementare și o supraveghere mai stricte ale pieței financiare, inclusiv supravegherea macroprudențială asigurată de Comitetul european pentru risc sistemic (CERS).”

Citiți continuarea editorialului pe reporterglobal.ro

Citește în continuare

Cele mai citite