Urmărește-ne
https://impreunapentruromania.ro/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Cum câştigăm?

Publicat

pe data de

Un scenariu vehiculat în aceste zile este acesta: Klaus Iohannis ar fi putut să nu o revoce pe Laura Codruța Kovesi din funcția de procuror-șef al DNA.

Ar fi fost constituțională o astfel de decizie? Răspunsul onest este: nu știm. Au apărut multe teorii cu privire la instrumentele pe care Iohannis le putea folosi: revocarea, dar la un termen ulterior; solicitarea unor clarificări din partea Curții Constituționale; sau chiar refuzul ferm de a pune în aplicare decizia Curţii pe motiv că ar fi ea însăşi neconstituţională. Deși există argumente în favoarea sau împotriva fiecărei astfel de soluții, niciun jurist serios nu s-ar grăbi să dea un răspuns ferm. Iar asta pentru că în justiție, răspunsul, oricât de nedrept ar putea el să pară, aparține de fiecare dată instanței. 

Astăzi avem o singură certitudine: președintele a revocat procurorul-șef al DNA. La o primă vedere, ar putea părea triumful coaliţiei PSD-ALDE în războiul împotriva justiţiei pornit acum un an şi jumătate. Totuşi, odată ce facem un pas în spate pentru a obţine o vedere de ansamblu, realizăm că este doar o victorie minoră. Laura Codruța Kovesi a reprezentat principala ţintă a atacurilor coaliţiei politico-mediatice a infractorilor, care a transformat-o în simbol. Dar ceea ce îşi doresc cu adevărat liderii PSD-ALDE este să scape de pedepse pentru infracţiunile săvârşite. Din păcate pentru ei, revocarea procurorului-şef al DNA nu va aduce închiderea nici măcar a unui dosar ori înlăturarea vreunei pedepse deja pronunţate.  

În schimb, în războiul împotriva justiţiei rămân numeroase alte fronturi de luptă, iar victoria PSD-ALDE în unele dintre ele ar putea genera efecte majore:

  • Legile justiției, deşi aprobate pe repede înainte în decembrie 2017, încă sunt în circuitul dintre Parlament, Preşedinte şi Curtea Constituţională. Protestele masive au întârziat cu mai mult de jumătate de an intrarea lor în vigoare şi mai rămâne încă timp pentru presiune asupra autorităţilor.
  •  Modificările la Codul de procedură penală, prin care PSD-ALDE limitau posibilitatea folosirii înregistrărilor de pe camerele de supraveghere ca probe ori obligau victima să privească infractorul în ochi atunci când dădea declaraţii, sub scuza asigurării dreptului la apărare al inculpaţilor, au fost trimise de către Preşedinte Curţii Constituţionale cu doar câteva zile în urmă. Aceleaşi modificări sunt analizate şi de către Comisia de la Veneţia, care va da o soluţie în octombrie.
  • Modificările la Codul penal, a căror eventuală adoptare ar face ca numeroşi lideri PSD-ALDE, inclusiv Liviu Dragnea, să scape de acuzaţiile de corupţie existente, au fost contestate la Curtea Constituţională atât de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi de către partidele din opoziţie.  Vor urma, cel mai probabil, întoarcerea lor în Parlament de către Preşedinte şi o nouă sesizare a Curţii Constituţionale. Mai mult, instituţii precum Comisia Europeană şi-au arătat deja indignarea cu privire la reglementările propuse. 
  • Numirea noului procurer-şef al DNA se va face, cel mai probabil, potrivit prevederilor actuale, ce nu limitează dreptul Preşedintelui de a refuza mai multe propuneri venite din partea ministrului justiţiei, asigurând conducerea în viitor a DNA de către un procuror cu adevărat independent şi experimentat. 

Rămân, aşadar, fronturi deschise, mai multe decât ne-am aştepta. Care sunt actorii pe fiecare dintre acestea?

În ofensivă, o coaliţie PSD-ALDE mai fragilă pe zi ce trece – diferenţa de doar două voturi cu care a fost adoptat Codul Penal este cât se poate de grăitoare. La conducerea coaliţiei, Liviu Dragnea, din ce în ce mai singur, înconjurat de doar câţiva loiali lipsiţi de orice competenţă. Aliaţi precum ALDE şi UDMR au arătat că sunt dispuşi să facă pasul în spate atunci când interesul lor o cere, iar instituţii precum Curtea Constituţională au un simţ teribil de pentru a alege tabăra câştigătoare.

În apărare, mult mai mulţi: instituţii din domeniul justiţiei precum Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Superior al Magistraturii; asociaţii profesionale precum Forumul Judecătorilor sau Asociaţia Procurorilor, cuprinzând adevăraţi profesionişti ai justiţiei; partide politice din opoziţie şi numeroase organizaţii civice; Preşedintele, care chiar dacă i-a dezamăgit pe mulţi prin decizia privitoare la revocarea  Laurei Codruța Kovesi, mai are numeroase instrumente pe care trebuie să le folosească înţelept; Comisia Europeană, Comisia de la Veneţia sau GRECO; şi, cel mai important, noi, cetăţenii obişnuiţi. 

Prin intimidare şi ameninţări, Dragnea a câştigat o bătălie simbolică, obţinând revocarea lui Kovesi. Să ne amintim ultima bătălie simbolică pe care am câştigat-o noi, ceilalţi: abrogarea OUG 13. 

Cum am câştigat atunci? Aceeaşi este soluţia şi acum. 

Atunci am pus problemele societăţii înaintea priorităţilor personale, participând la proteste timp de zile în şir. Iar ei s-au speriat. Acum este nevoie ca tot împreună să ne implicăm în proteste, în dezbateri civice, în organizaţii ale societăţii civile sau în partide politice. Le este deja frică, este nevoie de încăpăţânarea noastră pentru a-i speria din nou. Şi, de data aceasta, definitiv. 

Citește în continuare
Adaugă un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Editoriale

Ce contează, cu adevărat, pentru țara noastră, chiar dacă premierul României a ratat întâlnirea cu șeful Comisiei Europene

Publicat

pe

Cei aproape 12 ani de istorie a României ca membru al Uniunii Europene reprezinta un progres economic al ţării, inclusiv pentru antreprenori, ceea ce este confirmat de către cele mai actuale statistici. Culmea este că Eurostat a publicat o analiză care arată că România este statul membru UE care a beneficiat cel mai mult de apartenenţa la Uniune fix în ziua în care premierul României rata întâlnirea cu președintele Comisiei Europene.

România este țara care a beneficiat cel mai mult de apartenența la UE, cu o creştere a nivelului de trai exprimat în PIB/locuitor la paritatea puterilor de cumpărare standard (ajustat cu nivelul preţurilor din fiecare ţară) de la doar 39% în anul 2006 până la 63% anul trecut. Cresterea de 24 de puncte procentuale a fost peste cea consemnată de Lituania (23 pp), Polonia (19 pp), Malta (18 pp), Slovacia şi Letonia (câte 14 pp) şi Estonia (13 pp).

Premierul Viorica Dăncilă a ratat, ieri, întâlnirea cu liderul Comisiei Europene, care ar fi trebuit să aibă loc la sosirea lui Jean-Claude Juncker în România, pe Aeroportul Băneasa.

Dacă e să tragem vreo concluzie, aceasta e simplă: aderarea României la Uniunea Europeană s-a tradus printr-o serie de beneficii pentru țara noastră, care s-au reflectat în numeroase avantaje economice. Asta trebuie să facem după asemenea incidente diplomatice: să dezbatem și să analizăm ce înseamnă, de fapt, Uniunea Europeană pentru cetățenii României.

Citește în continuare

Editoriale

Iluzia haiducului eficient

Publicat

pe

FOTO Mediafaxfoto

Să fure, dar să ne dea și nouă! Auzim des această replică, care ne poate șoca și revolta în același timp, deoarece descrie o toleranță potențială a oamenilor față de corupție. Totuși, istoria economiei a descris cu lux de amănunte influența corupției asupra economiilor unde ea se dezvoltă și efectul său dramatic: statele eșuate.

Furtul nu este tolerat într-o societate normală sau care tinde către normalitate. Nu există scuză pentru a-ți însuși banii publici, banii altora, banii oamenilor! La nivel individual, furtul de nevoie, de foame, a devenit istorie. Nici scenariile bollywoodiene nu au promovat furtul de nevoie, de foame, cum se întâmpla la sfârșitul mileniului trecut. Statul dezvoltă mecanisme transparente pentru a-i ajuta pe cei nevoiași, astfel încât sărăcia extremă și sărăcia sunt reduse, iar decalajele sociale sunt micșorate. Cel puțin așa sună politicile promovate la nivel național și internațional. La nivelul companiilor și al guvernelor s-au introdus criterii de transparență pentru a preveni anumite tipuri clasice de corupție, cum ar fi legiferarea în favoarea unui grup de interese, extragerea de rente și avantaje din instituțiile de stat sau introducerea de bariere discriminatorii.

Ineficiența produce sărăcie

Statul român este al doilea cel mai sărac stat din Uniunea Europeană, ceea ce ar trebui să îl facă și mai preocupat de eficiența cheltuirii banului public. Eficiența guvernării poate fi măsurată și prin calitatea investițiilor. În majoritatea statelor moderne planează suspiciuni de aranjamente financiare colaterale, între partenerii decidenți de la stat și cei privați, care execută lucrările. Lucrările sunt totuși executate, finalizate, iar suspiciunile sunt confirmate sau nu ulterior – aproape că nu mai contează pentru public. Confirmarea suspiciunilor rămâne o distracție oarecare, urmărită un timp scurt în presă.

Noi avem o tradiție recentă a abandonării strategiilor și a destructurării planurilor care nu aparțin aceluiași trib politic. În loc să plătească câte zece studii de fezabilitate greșite pentru zece spitale, guvernanții, oricare ar fi ei, ar trebui să alcătuiască mai bine un studiu bun pe care să-l implementeze. În loc să facă 20 de studii de fezabilitate care vor expira din lipsa resurselor financiare pentru implementare, autoritățile, oricare ar fi ele, ar trebui să investească mai bine într-un singur obiectiv. Achizițiile centralizate pot reduce costurile cu până la 20%, adică ar fi mai mulți bani pentru implementarea proiectelor. Contractul cu Bechtel pentru Autostrada Transilvania, de exemplu, a fost renegociat de multe ori până când prețul s-a înmulțit cu 6! Misterul acestei creșteri spectaculoase a costurilor poate fi descifrat ca studiu de caz, școală, pentru a nu eșua în alte asemenea proiecte. Dacă la început ne revolta creșterea prețului, acum ne revoltă că nu se construiește, indiferent de preț! Cu așteptările reduse la zero, este firesc să ne bucurăm când este refăcut un segment de autostradă care s-a surpat după prima utilizare!

Citiți continuarea editorialului pe reporterglobal.ro

Citește în continuare

Editoriale

Jean-Claude Juncker tocmai i-a făcut treaba Vioricăi Dăncilă

Publicat

pe

Ce faci dacă îți dai seama că, într-un moment important pentru tine și pentru organizația ta, persoanele care vor fi în control nu sunt în stare să facă față provocărilor așteptate? Ce faci atunci când realizezi că te așteaptă un fiasco imens dacă te încrezi în niște incompetenți dovediți?

Cam asta este dilema multor oficiali și decidenți europeni cu privire la președinția română a Consiliului UE, care trebuie să înceapă în ianuarie 2019. Așa cum am mai spus, Guvernul României nu pare a fi în stare să organizeze nici măcar un bal al bobocilor la un liceu de provincie, darămite o președinție rotativă într-un moment de criză al Uniunii Europene.

Sper că nu crede nimeni „tăricenismele“ cum că Juncker și Timmermans nu sunt bine informați cu privire la „realitatea“ din România. Atât membrii Comisiei, cât și membrii Parlamentului European sau funcționarii din Secretariatul General al Consiliului cunosc extrem de bine situația din statele membre. Și știu că doar cu 1-2 miniștri care încheagă un „how do you do“ și cu un ministru delegat pentru afaceri europene căruia i-a picat în cap toată responsabilitatea nu faci mare brânză.

Așa că președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, i-a servit pe tavă premierului român tematicile de care România trebuie să se ocupe. A făcut asta pe 12 septembrie, cu ocazia discursului său din plenara Parlamentului European despre Starea Uniunii, dar și în câteva documente publicate în același timp.

Astfel, într-unul dintre documentele atașate la discurs, Comisia identifică patru mari teme de livrat înainte de Sumitul Extraordinar din Sibiu (9 mai 2019). Corelat cu scrisoarea trimisă de Juncker liderilor Parlamentului și Consiliului UE în curs, pe timpul președinției române ar trebui să fie rezolvate următoarele teme:

  1. Acordul economic UE-Japonia: ceva ce ar permanentiza dominanța Uniunii pe piețele comerciale mondiale. Sigur, ultimul contact România-Japonia a fost dezastruos, dar discuția merge în momentul de față bine și ar trebui ca totul să poată fi semnat în câteva luni. Tot ce trebuie să facă doamna Dăncilă este să nu facă, ea sau miniștrii ei, vreo gafă majoră… Oare cum zici „Doamne ajută!“ în luxemburgheză?
  2. Cadrul Financiar Multianual pentru următorii cinci ani – sau cum vor fi atribuiți banii în Uniune. El trebuie finalizat și adoptat în primăvara anului 2019, iar președinția română trebuie să spere că austriecii (care au acum președinția) rezolvă toate blocajele majore. Iar tot restul Uniunii Europene trebuie să creadă că românii nu strică nimic.
  3. Întărirea Uniunii Economice și Monetare – asta implică adoptarea unei serii de pachete legislative pe zona euro. România, deși nu are nici măcar un plan concret pentru aderare (nu cu guvernul actual, cel puțin), trebuie să poată asigura finalizarea negocierilor în curs – sau, cel puțin, să nu se bage peste cei care decid aici.
  4. O politică externă comună mai puternică, prin facilitarea unor decizii mai ușoare ale Consiliului UE pe mai multe teme de politică externă. Aici, România are un interes major să faciliteze aceste pachete, ca țară mică aflată la frontiere. Nu România va prezida Consiliul pentru Afaceri Externe, ci domnul Meleșcanu va fi cel care mediază discuția în Consiliul pentru Afaceri Generale, unde va intra o parte din acest pachet.

Ca să ne înțelegem, acestea poate că nu sunt tematicile prioritare pentru România. Dar cum nici până acum România – sau, mai degrabă, guvernul său – nu știe ce vrea, acestea sunt tematicile prioritare pentru Uniunea Europeană. Și tot ce se mai poate spera de la noi e să le rezolvăm pe acestea.

Este trist că toți în România stau să dezbată non-subiecte și gogorițe aruncate pe piață cu mitraliera de PSD sau ALDE. Este dramatic că cea mai mare preocupare a celui de-al treilea guvern PSD rămân niște false probleme ale justiției. Este dureros că Liviu Dragnea a pus trei guverne succesive incapabile să facă față așa cum trebuie președinției române a Consiliului UE.

Așa trece viitorul pe lângă noi. În acest fel, un om mic, dar cu ambiție și cu ego mare, poate distruge nu doar momentul unei țări, dar și o parte din proiectul european. Tot ce putem să facem este să nu renunțăm, împreună. Iar pe 26 mai 2019, în noiembrie 2019, în mai-iunie 2020 și în noiembrie-decembrie 2020 avem alegeri.

Țineți minte.

Citește în continuare
Editorialeacum 6 ore

Ce contează, cu adevărat, pentru țara noastră, chiar dacă premierul României a ratat întâlnirea cu șeful Comisiei Europene

Noutăți Generaleacum 7 ore

Alin Mituța, despre părerea lui Juncker vizavi de România: „Una dintre cele mai frumoase declaraţii la adresa ţării noastre din ultima vreme“

Noutăți Generaleacum 12 ore

Alba-neagra cu proiectul OUG 6/2016 privind punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal

Stiri RO+acum O zi

Dăncilă a ratat întâlnirea cu Juncker de la Otopeni. Alin Mituța: „Premierul ne umple de ruşine cu fiecare acţiune şi, iată, chiar inacţiune a sa“

Comunități Locale România 100acum O zi

RO100 Londra și RO100 Râmnicu Vâlcea au pus bazele proiectului „Calculatoare Pentru Viitorul României”

Editorialeacum 2 zile

Iluzia haiducului eficient

Revista Preseiacum 2 zile

Dacian Cioloș, la Europa FM, despre criza pestei porcine: Efectele economice sunt masive. Decontul pentru epidemia din România, plătit începând cu Crăciunul

Comunități Locale România 100acum 2 zile

RO100 Paris a strâns semnături pentru „Oameni Noi“ de la românii din Franța în Grădina Luxembourg din Paris

Revista Preseiacum 2 zile

Dacian Cioloș, la Digi24: Noi nu am avut nevoie în 2016 de informările SRI ca să știm ce se întâmplă în țară

Stiri RO+acum 2 zile

Vlad Voiculescu a strâns semnături în Herăstrău pentru campania „Oameni Noi în Politică“ VIDEO

Cele mai citite