Urmărește-ne
https://impreunapentruromania.ro/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Confirmarea tendințelor europene în alegerile din Suedia. Scad partidele mari tradiționale, cresc partidele noi, dar și extremismul anti-UE

Publicat

pe data de

Puncte-cheie:

  • Alegerile din Suedia au confirmat tendințele politice europene din ultimii ani, cu scăderea partidelor mari tradiționale, de centru-stânga și centru-dreapta, și creșterea partidelor noi, concomitent cu ascensiunea naţionalismului radical şi extremismului anti-UE;
  • Apar aceleaşi dificultăţi de formare a majorităţii parlamentare (la fel ca în Germania, Olanda, Austria, Italia, Cehia etc.) date de existenţa a două Blocuri relativ egale dar care nu au obţinut, niciunul, majoritatea în legislativ, în cazul Suediei centrul-stânga şi centrul-dreapta atingând fiecare în jur de 40%, şi de un partid extremist, anti-imigraţie şi anti-UE, cu influenţe neo-naziste (Suedezii Democraţi), care va avea aproximativ 18% din locurile noului Parlament, în creştere cu aproape o treime faţă de cele 13 procente din 2014;
  • Continuă, așadar, schimbarea de adâncime a politicii în Europa, accentuată după cutremurele politice britanic și american din 2016, o schimbare care arată tot mai clar că oamenii își doresc o altă politică în țările lor și că nemulțumirile sunt în creștere, odată cu divizarea societăților și radicalizarea ideologică apărută pe axa liberalism-protecționism (alegătorii de esență liberală își doresc partide noi, curate, credibile, iar cei de esență iliberală își doresc partide cât mai radicale, mai ferme și mai autoritariste);
  • Social-democrații, partidul de guvernământ, care domină democrația suedeză din 1930, au scăzut cu aproximativ 3-4% față de alegerile din 2014 (de la 31% la 28%), cam tot atât cu cât au scăzut și Moderații de centru-dreapta (de la 23,3% la 19,8%);
  • Formarea guvernului va fi așadar dificilă şi în cazul Suediei, existând două soluţii teoretice: fie o Mare Coaliţie între centru-stânga şi centru-dreapta, ca în Germania, fie o cooptare la guvernare a Suedezilor Democraţi, pe care deocamdată toţi liderii din mainstream o resping categoric. La limită, poate fi luat în considerare și un guvern minoritar al Social-Democraților, cu susținerea punctuală, condiționată de negocieri și compromisuri, a 1-2 partide mici din actuala Alianță de centru-dreapta, dar, ca orice guvern minoritar, această soluție ar fi imediat asociată cu instabilitatea politică;
  • La 50 de ani de la Revoluţia Libertăţilor din 1968, iată că reversul ei, Revoluţia Conservatoare, cuprinde treptat întreaga Europă şi lumea occidentală. Oamenii nu mai pun pe primul plan libertatea (pentru că deja o au şi cred că este veşnică şi „garantată”), ci nevoia de protecţie. Este o „Revoluţie” care se asociază cu un nivel crescut de agresivitate și ură politică, discursivă şi societală, aproape generalizat, şi cu un val iliberal care se extinde ameninţător din Statele Unite până, iată, în blajinele ţări scandinave.

Rezultatele alegerilor din Suedia nu sunt, la urma urmei, catastrofale. Dimpotrivă, faţă de estimările prăpăstioase din ultimele zile ale campaniei, care dădeau Suedezii Democraţi (extrema-dreaptă) pe primul loc, cu scoruri de până la 25%, ceea ce a ieşit duminică la urne este doar o nuanţă diferită a vechii culori de fond a tabloului politic suedez. Şi totuşi, nuanţa contează, aşa cum înserarea întunecă cerul treptat, aproape insesizabil, iar cei neatenţi pot spune că nu văd nicio diferenţă faţă de lumina care fusese cu câteva minute înainte. Până se face întuneric complet.

Scrutinul suedez a fost tipic pentru alegerile din care nimeni nu iese încântat. Social-democraţii şi Moderaţii au scăzut faţă de 2014, e drept nu foarte mult, iar cei care mizau pe o creştere spectaculoasă, la cel puţin 22-25%, adică extrema-dreaptă intitulată, culmea!, Suedezii Democraţi (bineînțeles, și ei au propus „to make Sweden great again”), au obţinut şi ei un rezultat sub aşteptări, de doar 17,6%, ieşind pe locul al treilea, chiar dacă numărul votanţilor lor a crescut cu o treime faţă de precedentele alegeri. Se prea poate ca tocmai faptul că au plusat și au propus spre finalul campaniei un Swexit (referendum pentru ieșirea Suediei din Uniunea Europeană) să se fi întors împotriva lor și să fi oprit câteva procente de alegători să le dea până la urmă votul.

Au crescut puţin şi partidele mici precum Centrul, Stânga şi Creştin-Democraţii, care însă, la fel ca şi Liberalii, se mulţumesc cu trecerea pragului electoral de 4% (la fel și Verzii, aflați la limită) şi cu rezultate oricum sub 10%. O parte dintre aceste partide mici sunt incluse în Blocul de centru-stânga, altele în Alianță (blocul de centru-dreapta), aflate aproape la egalitate, se pare cu doar un mandat în plus pentru Social-democrații aflați la guvernare. Mai sunt de numărat aproximativ 200.000 de voturi ale suedezilor care au votat în alte țări, dar ordinea partidelor și procentajele sunt, în esență, greu de modificat.

Astfel, cele două Blocuri, Centru-Stânga şi Alianţa (de centru-dreapta) adună în jur de 40% şi nu pot forma singure guvernul. În aceste condiţii, se revine la dilema deja clasicizată a regimurilor parlamentare europene din ultimii ani: ori Marea Coaliţie, cu riscul trecerii peste identităţile doctrinare tradiționale şi a lăsării opoziţiei în mâinile extremiştilor (ca în Germania), ori cooptarea extremei-drepte la guvernare, ca în Austria sau Italia. Guvernul minoritar este doar teoretic posibil, căci nu este dorit de nimeni, fiind asociat în general cu instabilitatea politică și fragilitatea actului de guvernare.

Suedia este una dintre țările cele mai dezvoltate ale Uniunii Europene, cu o economie robustă și o calitate a vieții foarte ridicată, cu un stat al bunăstării care era considerat prin anii 70-80 un adevărat model de studiu pentru politicile sociale. Aderarea la UE a avut loc abia în 1995, odată cu Austria și Finlanda, într-o perioadă de entuziasm post-Război Rece și de triumf al ordinii politico-economice occidentale liberale.

Din nefericire, tema imigrației a lovit, se pare, și politica suedeză, în special după 2015. Suedezii Democrați au crezut chiar că vor obține un scor mult mai bun, mizând intens pe această temă. Sondajele dinaintea votului îi arătau de-a dreptul în fruntea listei de partide, cu aproximativ 25%. Teoretic, ar fi putut pretinde postul de premier, dacă ieșeau pe primul loc, chiar dacă s-ar fi dovedit ulterior că nu pot forma o majoritate parlamentară. Rezultatul final, de 17,6%, este însă destul de mult sub ce și-a imaginat liderul Jimmie Akesson. Originile neo-naziste ale partidului, datând din anii 80, par să excludă pentru moment Suedezii Democrați de la o formulă de alianță cu blocul de centru-dreapta.

Se prefigurează, așadar, un impas politic. Și negocieri prelungite, posibil de câteva luni, așa cum s-a întâmplat recent în Germania și Olanda, unde s-a evitat cooptarea partidului de extremă-dreapta la guvernare, spre deosebire de Austria, unde combinația se pare că a fost inevitabilă.

Cred că partidele de esență liberală din Suedia vor reuși să negocieze în cele din urmă o majoritate parlamentară, chiar dacă nu le va fi ușor, pentru că nu erau pregătite să facă acest lucru. Este o premieră faptul că niciunul dintre marile partide și alianțele lor compatibile din punct de vedere doctrinar nu pot guverna. Vor face, probabil, un guvern al unei coaliții și mai mari. Dar însuși faptul că Blocurile tradiționale de centru-stânga și centru-dreapta nu mai reușesc să formeze majorități parlamentare, ca în trecut, este un semnal de alarmă că sistemele politice occidentale sunt în criză și că marile partide postbelice nu mai reușesc să satisfacă așteptările electoratului.

Orice criză și orice înnoire aduc însă, deopotrivă, amenințări și oportunități. Amenințarea principală este ca pe acest val iliberal să se cațere lideri autoritariști, care să distrugă Proiectul European și valorile liberale, sau, din contră, tocmai ca erodarea partidelor tradiționale să deschidă calea apariției unor platforme noi, curate, convingătoare, capabile să propună soluții de refondare a Uniunii Europene și de recâștigare a încrederii, fără distrugerea a ceea ce s-a făcut bine în ultimii 70 de ani de integrare europeană. Ambele perspective sunt posibile.

Editorial publicat pe Contributors.ro

Citește în continuare
Adaugă un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Editoriale

România riscă să piardă una dintre cele mai importante bogăţii: tineretul

Publicat

pe

Potrivit unei lucrări publicate în Revista Română de Statistică, numărul studenților, elevilor și copiilor din grupa de vârstă 0-19 ani care au emigrat din România între 2007 și 2017 este de 484.753. Dacă îi punem și pe cei cu vârste cuprinse între 21-22 de ani, vârsta studenției, atunci numărul emigranților temporari și definitivi depășește 500.000 din totalul de 2.613.477 de persoane contabilizate ca emigranți de către INS în perioada respectivă. Totodată, ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, recunoaşte modul dezastruos în care s-a gestionat această problemă, astfel că în ultimii 15 ani numărul elevilor înscrişi în sistemul de învăţământ a scăzut cu 1,3 milioane.

De asemenea, indicele de îmbătrânire demografică a populaţiei rezidente la 1 ianuarie 2018 a fost de 116,9 persoane vârstnice la 100 de persoane tinere, numărul deceselor fiind mult mai mare decât cel al naşterilor.

România, la 100 de ani de la Marea Unire și la 30 de ani de la Revoluție, se pierde încet într-un ocean de nepăsare și neputință din partea conducătorilor care nu conștientizează importanţa acestor cifre și necesitatea unei intervenții urgente pentru a preveni niște consecințe greu de imaginat. Pe lângă impactul social, economic, demografic, riscăm ca, până în anul 2060, să pierdem peste 5 milioane de oameni, iar doi angajați să susțină până la trei pensionari, ceea ce va determină un haos financiar greu de imaginat.

Precum orice altă bogăţie, tineretul trebuie protejat

Tinerii au nevoie de un loc al lor, de posibilitatea de a studia în România la aceleași standarde ca în orice alt loc din Europa și de a le fi recunoscute meritele, de o programă educațională pliabilă zilelor în care trăim, de un sistem sănătos în care poți evolua chiar dacă nu ești băiatul sau fata vreunui om important, de locuri de muncă unde sunt primiți pentru a învața fără să se ceară 10 ani de experiență, cu toate că ei abia au terminat facultatea, de un mediu prielnic în care să trăiască și să crească din toate punctele de vedere, de o familie care să fie alături de ei, nu plecată prin alte țări pentru a le asigură un trai decent.

Tinerii au nevoie de ascultare. Tinerii au nevoie de înţelegere

Din păcate, lucrurile acestea au fost ignorate în ultimii 30 de ani. Clasa politică actuală se axează pe voturi primite din partea unor sectoare dependente, cum ar fi pensionarii sau bugetarii, făcând promisiuni mai mult sau mai puțin populiste care, de obicei, nu ajung să se materializeze. Lupta pentru putere se dă cu ajutorul sectoarele de vârstă cuprinse între 45-64 și 65+ care au participat la vot în proporție de 54%, respectiv 49% (conform prezenței la alegerile parlamentare 2016).

Tinerii cu vârste cuprinse între 18-24 de ani au rămas indiferenți într-o proporție de peste 70%. Un procent chiar rușinos. Deseori au fost judecați și chiar eu mi-am judecat generația din care fac parte. Am presupus că au avut dureri de spate sau bătrânețea și-a spus cuvântul la 25 de ani, de aceea nu au reușit să ajungă la vot. Deseori mi-am zis că suntem generația care acordă prea mult timp unei lumi virtuale, ignorând cu desăvârșire realitatea în care trăim. Adevărul nu este acesta.

Generația tânără nu a fost ascultată niciodată. Părerea acesteia nu a contat și nu a primit destule motive pentru a merge la vot. Cu siguranță, toți dorim să ne vedem bunicii și părinții cu salarii și pensii bune. Cu siguranță, ne dorim cu toții o infrastructură care să unească principalele regiuni ale României. Cu toții ne dorim un sistem medical profesionist și o industrie înfloritoare. Ne dorim multe, dar noi, tinerii, suntem prea ocupați cu ceea ce vrem să devenim peste câțiva ani. Suntem curajoși, plecăm și ne lăsăm țara în urmă dacă nu ne regăsim aici. Plecăm să ne găsim sensul în alte țări care ne așteaptă cu brațele deschise, chiar dacă nu vom găsi cuvânt „acasă” acolo unde vom merge.

Tinerii nu trebuie să fie judecaţi pentru simplul fapt că acele persoane mature şi responsabile de o ţară întreagă nu reuşesc să le atragă atenţia, vorbindu-le despre PIB, deficit şi alte lucruri care nu au legătură cu mintea visătoare şi plină de speranţă a acestei generaţii.

Cum am reuşi să îi convingem pe tineri să rămână în România şi să înţeleagă cât de important e votul lor?

E simplu. Tinerii au nevoie de înţelegere. Tinerii trebuie să fie înţeleşi.

Tinerii au nevoie de oameni care să le vorbească pe aceeaşi limbă. Tinerii vor să vadă alţi tineri, nu imaginea politicianului actual care se uită cu superioritate la muritorii de rând.

Tineretul reprezintă o voce şi cu siguranţă adevărata bogăţie pe care o avem în România. Ar fi de neiertat să pierdem ceea ce reprezintă, de fapt, viitorul ţării noastre!

* material realizat de Andrei Robert Vintilă, Oradea

Citește în continuare

Editoriale

Schimbarea este în puterea noastră. Vă doresc și ne doresc rod și spor în toate!

Publicat

pe

Dragi prieteni,

Să vă aducă Anul Nou bucurie și sănătate și zile senine împreună cu cele și cei dragi vouă.

Și tot așa cum Noul An alungă relele anului vechi, vă invit ca în 2019, împreună, să facem bine să alungăm răul făcut țării și românilor de o mână de indivizi necinstiți.

Anul 2019 este decisiv. Poate fi anul schimbării.

În luna mai vom fi chemați să alegem viitorul european al României și să ne exprimăm încrederea într-o Europă mai bună. Vor fi primele alegeri din 2016 încoace, în care, împreună cu forțele politice responsabile, avem posibilitatea să spargem valul hoției, minciunii și populismului. Avem datoria să începem această schimbare acum, cu atât mai mult cu cât, pentru șase luni, România se află la conducerea Europei, la Președinția Consiliului Uniunii Europene.

La sfârșitul lui 2019 vom fi chemați să decidem ce fel de om vrem în fruntea țării: un președinte cinstit, democrat, european sau unul corupt, mincinos, care visează să conducă România după bunul lui plac.

Schimbarea este în puterea noastră. Vă mulțumesc tuturor celor care aveți încredere că asumat putem face lucrurile mai bine în jurul nostru.

Suntem deja câteva mii de oameni în partidul PLUS. Vom fi mai mulți. Dacă vă regăsiți în valorile PLUS, veniți să muncim împreună pentru a schimba România în bine, să arătăm că patriotismul nu se măsoară în decibeli, ci în credința că onestitatea, profesionalismul și cinstea pot aduce bunăstare. https://www.ro.plus/adeziune

Anul 2019 este anul responsabilității. Haideți să alegem cu înțelepciune!

Vă doresc și ne doresc rod și spor în toate.

La mulți ani!

Citește în continuare

Editoriale

Mâine anul se-nnoiește. Bugetul, însă, lipsește

Publicat

pe

S-a încheiat și anul 2018, un an ce ar fi trebuit să fie unul pozitiv, dar care s-a dovedit a fi complicat din punct de vedere economic și politic. Măsurile economice haotice, presiunea continuă pe justiție și disensiunile din interiorul PSD au condus la deteriorarea încrederii în economia națională, ceea ce a avut ca efect imediat creșterea costurilor statului pentru finanțarea deficitului bugetar.

Creșterea economică a încetinit ca urmare a lipsei investițiilor publice, precum și a temperării investițiilor private străine și interne. Reformele au întârziat să apară, astfel încât potențialul de creștere economică nu s-a îmbunătățit. Într-un context economic global favorabil, economia românească a devenit mai vulnerabilă în fața riscului de recesiune.

Anul 2019 începe fără buget. Este pentru prima dată în ultimii 18 ani în care, deși există guvern cu atribuții depline (nu guvern interimar), anul începe fără buget. Aprobarea bugetului în ianuarie sau februarie va diminua perioada rămasă la dispoziție pentru diferite instituții publice și companii de stat pentru investiții.

Ce știm în acest moment despre bugetul țării:

  1. Bugetul pentru 2018 a înregistrat un deficit-record la 11 luni, de 26 de miliarde de lei (cele mai recente date disponibile), cel mai mare din perioada post-criză. Aceste miliarde cheltuite de guvern peste veniturile aflate în vistieria statului au fost un factor important în creșterea importurilor peste exporturi, creșterea inflației și a ratelor dobânzilor. Creșterea inflației și a dobânzilor a făcut ca veniturile nete ale populației să se erodeze, anulând parțial eforturile guvernului de a crește anumite categorii de pensii și salarii. Pentru angajații care nu au beneficiat de creșteri salariale, creșterea ratelor la creditele ipotecare, a prețului la energie și combustibili a condus la reducerea standardului de viață.

Deficitul bugetar exagerat a fost generat de o creștere a cheltuielilor mult peste venituri, în special cheltuielile cu salariile și asistența socială. Creșterea salariilor în sectorul de sănătate a fost un cost semnificativ, dar reprezintă o măsură reparatorie pentru personalul medical. Reforma în sănătate trebuie să continue, deoarece medicina nu se poate face în clinici cu o vechime de peste 50 de ani și fără aparatură medicală.

Veniturile au fost sub așteptări în prima jumătate a anului, în special veniturile din TVA. Din păcate, cheltuielile de investiții au rămas sub așteptări și nevoi, astfel încât mult-promisele

școli, spitale, autostrăzi și căi ferate au rămas doar pe hârtie.

Din punct de vedere al investițiilor, 2019 se anunță un an și mai dificil: mediul de afaceri este bulversat de schimbări fiscale abrupte, iar investițiile publice par a avea nevoie de un miracol pentru a se desțeleni. Preluarea președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene ar putea afecta investițiile publice deoarece multe instituții prinse în proiectul european vor avea o disponibilitate redusă de a demara proiecte de investiții.

  1. Guvernul a luat deja o serie de măsuri pentru a pregăti bugetul pentru 2019. Pentru a ține sub control cheltuielile cu salariile, guvernul a decis implementarea unor măsuri de austeritate prin înghețarea salariilor și amânarea cu nouă luni a creșterii pensiilor, reducerea numărului de posturi și înghețarea angajărilor, precum și tăierea plății orelor suplimentare. Chiar și cu salariile înghețate și creșterea pensiilor amânată, statul are nevoie de câteva miliarde în plus, pe care le va strânge din noile taxe ce se vor aplica băncilor, companiilor din energie, telecomunicații și jocuri de noroc, precum și desființarea de facto a Pilonului II de pensii. Din păcate, aceste noi taxe reprezintă o sfidare a sectorului privat prin faptul că au fost introduse peste noapte și fără consultări și studii de impact. Mai mult, noile taxe au fost îmbrăcate într-o poveste siropoasă naționalistă, presărată cu date incomplete și jumătăți de adevăr.

3. Prevederi importante ale Legii responsabilității fiscale au fost suspendate pentru 2019. Prin ordonanță de urgență, guvernul a derogat de la regulile fiscale și principiile responsabilității fiscale introduse prin Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010. De asemenea, dacă guvernul nu poate respecta regulile de responsabilitate fiscală, prim-ministrul și ministrul Finanțelor publice nu vor mai declara abaterile și nici măsurile și termenele până la care Guvernul va asigura conformitatea cu regulile și principiile responsabilității fiscale.

Legea responsabilității fiscal-bugetare nr. 69/2010

(4) Declarația de răspundere va conține o declarație semnată de prim-ministrul și de ministrul finanțelor publice, prin care se atestă corectitudinea și integralitatea informațiilor din strategia fiscal-bugetară și conformitatea acesteia cu prezenta lege, țintele sau limitele pentru regulile fiscale și respectarea principiilor responsabilității fiscale

Articolul 30 din Legea privind responsabilitatea

(4) Guvernul are obligația de a prezenta Parlamentului un buget anual care să respecte principiile responsabilității fiscale, regulile fiscale, strategia fiscal-bugetară și orice alte prevederi ale prezentei legi, iar prim-ministrul și ministrul finanțelor publice vor semna o declarație ce atestă această conformitate, declarație care va fi prezentată Parlamentului împreună cu bugetul anual.

(5) În eventualitatea că Guvernul nu poate respecta condiția de conformitate prevăzută la alin. (4), prim-ministrul și ministrul finanțelor publice vor menționa în declarație abaterile, precum și măsurile și termenele până la care Guvernul va asigura conformitatea cu principiile responsabilității fiscale, cu regulile fiscale și cu strategia fiscal-bugetară.

Citește în continuare
Noutăți Generaleacum 2 luni

Dragos Pîslaru: Un loc la masă cu elita Europei nu se cere, se dobândeşte prin acţiuni

Noutăți Generaleacum 2 luni

Dacian Cioloș, în cursa internă PLUS pentru desemnarea candidaților la europarlamentare: România are nevoie vitală de a fi reprezentată în Parlamentul European de oameni competenți

Noutăți Generaleacum 2 luni

Vlad Voiculescu: Gogoși sau dreptate. Asta va fi alegerea pe care o vor avea de făcut românii foarte curând

Noutăți Generaleacum 2 luni

Dacian Cioloș: Avem guvernanți cu dublu discurs atunci când vine vorba de Europa, dar am văzut limpede cât de Român e polonezul Donald Tusk

Noutăți Generaleacum 2 luni

Vlad Voiculescu: În următoarea jumătate de an, noi vom determina încotro se îndreaptă această țară

Revista Preseiacum 2 luni

Mirabela Amarandei, despre cartea cu realizările Guvernului în 2018: „Cartea «României de n-ar fi și nu s-ar mai pomeni»“

Editorialeacum 2 luni

România riscă să piardă una dintre cele mai importante bogăţii: tineretul

Noutăți Generaleacum 2 luni

Alin Mituța: „Este vizibil de pe lună că argumentele domnului Meleșcanu și ale PSD-ALDE pentru a justifica scăparea politicienilor corupți de justiție sunt false și ridicole”

Revista Preseiacum 2 luni

2019 în lume, un an cu riscuri în creștere

Noutăți Generaleacum 2 luni

Dacian Cioloș: Riscăm să devenim spectatori captivi ai unei lumi urâte, „împodobită“ cu minciunile din ce în ce mai disperate ale celor care ne guvernează

Cele mai citite