Urmărește-ne
https://impreunapentruromania.ro/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Confirmarea tendințelor europene în alegerile din Suedia. Scad partidele mari tradiționale, cresc partidele noi, dar și extremismul anti-UE

Publicat

pe data de

Puncte-cheie:

  • Alegerile din Suedia au confirmat tendințele politice europene din ultimii ani, cu scăderea partidelor mari tradiționale, de centru-stânga și centru-dreapta, și creșterea partidelor noi, concomitent cu ascensiunea naţionalismului radical şi extremismului anti-UE;
  • Apar aceleaşi dificultăţi de formare a majorităţii parlamentare (la fel ca în Germania, Olanda, Austria, Italia, Cehia etc.) date de existenţa a două Blocuri relativ egale dar care nu au obţinut, niciunul, majoritatea în legislativ, în cazul Suediei centrul-stânga şi centrul-dreapta atingând fiecare în jur de 40%, şi de un partid extremist, anti-imigraţie şi anti-UE, cu influenţe neo-naziste (Suedezii Democraţi), care va avea aproximativ 18% din locurile noului Parlament, în creştere cu aproape o treime faţă de cele 13 procente din 2014;
  • Continuă, așadar, schimbarea de adâncime a politicii în Europa, accentuată după cutremurele politice britanic și american din 2016, o schimbare care arată tot mai clar că oamenii își doresc o altă politică în țările lor și că nemulțumirile sunt în creștere, odată cu divizarea societăților și radicalizarea ideologică apărută pe axa liberalism-protecționism (alegătorii de esență liberală își doresc partide noi, curate, credibile, iar cei de esență iliberală își doresc partide cât mai radicale, mai ferme și mai autoritariste);
  • Social-democrații, partidul de guvernământ, care domină democrația suedeză din 1930, au scăzut cu aproximativ 3-4% față de alegerile din 2014 (de la 31% la 28%), cam tot atât cu cât au scăzut și Moderații de centru-dreapta (de la 23,3% la 19,8%);
  • Formarea guvernului va fi așadar dificilă şi în cazul Suediei, existând două soluţii teoretice: fie o Mare Coaliţie între centru-stânga şi centru-dreapta, ca în Germania, fie o cooptare la guvernare a Suedezilor Democraţi, pe care deocamdată toţi liderii din mainstream o resping categoric. La limită, poate fi luat în considerare și un guvern minoritar al Social-Democraților, cu susținerea punctuală, condiționată de negocieri și compromisuri, a 1-2 partide mici din actuala Alianță de centru-dreapta, dar, ca orice guvern minoritar, această soluție ar fi imediat asociată cu instabilitatea politică;
  • La 50 de ani de la Revoluţia Libertăţilor din 1968, iată că reversul ei, Revoluţia Conservatoare, cuprinde treptat întreaga Europă şi lumea occidentală. Oamenii nu mai pun pe primul plan libertatea (pentru că deja o au şi cred că este veşnică şi „garantată”), ci nevoia de protecţie. Este o „Revoluţie” care se asociază cu un nivel crescut de agresivitate și ură politică, discursivă şi societală, aproape generalizat, şi cu un val iliberal care se extinde ameninţător din Statele Unite până, iată, în blajinele ţări scandinave.

Rezultatele alegerilor din Suedia nu sunt, la urma urmei, catastrofale. Dimpotrivă, faţă de estimările prăpăstioase din ultimele zile ale campaniei, care dădeau Suedezii Democraţi (extrema-dreaptă) pe primul loc, cu scoruri de până la 25%, ceea ce a ieşit duminică la urne este doar o nuanţă diferită a vechii culori de fond a tabloului politic suedez. Şi totuşi, nuanţa contează, aşa cum înserarea întunecă cerul treptat, aproape insesizabil, iar cei neatenţi pot spune că nu văd nicio diferenţă faţă de lumina care fusese cu câteva minute înainte. Până se face întuneric complet.

Scrutinul suedez a fost tipic pentru alegerile din care nimeni nu iese încântat. Social-democraţii şi Moderaţii au scăzut faţă de 2014, e drept nu foarte mult, iar cei care mizau pe o creştere spectaculoasă, la cel puţin 22-25%, adică extrema-dreaptă intitulată, culmea!, Suedezii Democraţi (bineînțeles, și ei au propus „to make Sweden great again”), au obţinut şi ei un rezultat sub aşteptări, de doar 17,6%, ieşind pe locul al treilea, chiar dacă numărul votanţilor lor a crescut cu o treime faţă de precedentele alegeri. Se prea poate ca tocmai faptul că au plusat și au propus spre finalul campaniei un Swexit (referendum pentru ieșirea Suediei din Uniunea Europeană) să se fi întors împotriva lor și să fi oprit câteva procente de alegători să le dea până la urmă votul.

Au crescut puţin şi partidele mici precum Centrul, Stânga şi Creştin-Democraţii, care însă, la fel ca şi Liberalii, se mulţumesc cu trecerea pragului electoral de 4% (la fel și Verzii, aflați la limită) şi cu rezultate oricum sub 10%. O parte dintre aceste partide mici sunt incluse în Blocul de centru-stânga, altele în Alianță (blocul de centru-dreapta), aflate aproape la egalitate, se pare cu doar un mandat în plus pentru Social-democrații aflați la guvernare. Mai sunt de numărat aproximativ 200.000 de voturi ale suedezilor care au votat în alte țări, dar ordinea partidelor și procentajele sunt, în esență, greu de modificat.

Astfel, cele două Blocuri, Centru-Stânga şi Alianţa (de centru-dreapta) adună în jur de 40% şi nu pot forma singure guvernul. În aceste condiţii, se revine la dilema deja clasicizată a regimurilor parlamentare europene din ultimii ani: ori Marea Coaliţie, cu riscul trecerii peste identităţile doctrinare tradiționale şi a lăsării opoziţiei în mâinile extremiştilor (ca în Germania), ori cooptarea extremei-drepte la guvernare, ca în Austria sau Italia. Guvernul minoritar este doar teoretic posibil, căci nu este dorit de nimeni, fiind asociat în general cu instabilitatea politică și fragilitatea actului de guvernare.

Suedia este una dintre țările cele mai dezvoltate ale Uniunii Europene, cu o economie robustă și o calitate a vieții foarte ridicată, cu un stat al bunăstării care era considerat prin anii 70-80 un adevărat model de studiu pentru politicile sociale. Aderarea la UE a avut loc abia în 1995, odată cu Austria și Finlanda, într-o perioadă de entuziasm post-Război Rece și de triumf al ordinii politico-economice occidentale liberale.

Din nefericire, tema imigrației a lovit, se pare, și politica suedeză, în special după 2015. Suedezii Democrați au crezut chiar că vor obține un scor mult mai bun, mizând intens pe această temă. Sondajele dinaintea votului îi arătau de-a dreptul în fruntea listei de partide, cu aproximativ 25%. Teoretic, ar fi putut pretinde postul de premier, dacă ieșeau pe primul loc, chiar dacă s-ar fi dovedit ulterior că nu pot forma o majoritate parlamentară. Rezultatul final, de 17,6%, este însă destul de mult sub ce și-a imaginat liderul Jimmie Akesson. Originile neo-naziste ale partidului, datând din anii 80, par să excludă pentru moment Suedezii Democrați de la o formulă de alianță cu blocul de centru-dreapta.

Se prefigurează, așadar, un impas politic. Și negocieri prelungite, posibil de câteva luni, așa cum s-a întâmplat recent în Germania și Olanda, unde s-a evitat cooptarea partidului de extremă-dreapta la guvernare, spre deosebire de Austria, unde combinația se pare că a fost inevitabilă.

Cred că partidele de esență liberală din Suedia vor reuși să negocieze în cele din urmă o majoritate parlamentară, chiar dacă nu le va fi ușor, pentru că nu erau pregătite să facă acest lucru. Este o premieră faptul că niciunul dintre marile partide și alianțele lor compatibile din punct de vedere doctrinar nu pot guverna. Vor face, probabil, un guvern al unei coaliții și mai mari. Dar însuși faptul că Blocurile tradiționale de centru-stânga și centru-dreapta nu mai reușesc să formeze majorități parlamentare, ca în trecut, este un semnal de alarmă că sistemele politice occidentale sunt în criză și că marile partide postbelice nu mai reușesc să satisfacă așteptările electoratului.

Orice criză și orice înnoire aduc însă, deopotrivă, amenințări și oportunități. Amenințarea principală este ca pe acest val iliberal să se cațere lideri autoritariști, care să distrugă Proiectul European și valorile liberale, sau, din contră, tocmai ca erodarea partidelor tradiționale să deschidă calea apariției unor platforme noi, curate, convingătoare, capabile să propună soluții de refondare a Uniunii Europene și de recâștigare a încrederii, fără distrugerea a ceea ce s-a făcut bine în ultimii 70 de ani de integrare europeană. Ambele perspective sunt posibile.

Editorial publicat pe Contributors.ro

Citește în continuare
Adaugă un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Editoriale

Ce contează, cu adevărat, pentru țara noastră, chiar dacă premierul României a ratat întâlnirea cu șeful Comisiei Europene

Publicat

pe

Cei aproape 12 ani de istorie a României ca membru al Uniunii Europene reprezinta un progres economic al ţării, inclusiv pentru antreprenori, ceea ce este confirmat de către cele mai actuale statistici. Culmea este că Eurostat a publicat o analiză care arată că România este statul membru UE care a beneficiat cel mai mult de apartenenţa la Uniune fix în ziua în care premierul României rata întâlnirea cu președintele Comisiei Europene.

România este țara care a beneficiat cel mai mult de apartenența la UE, cu o creştere a nivelului de trai exprimat în PIB/locuitor la paritatea puterilor de cumpărare standard (ajustat cu nivelul preţurilor din fiecare ţară) de la doar 39% în anul 2006 până la 63% anul trecut. Cresterea de 24 de puncte procentuale a fost peste cea consemnată de Lituania (23 pp), Polonia (19 pp), Malta (18 pp), Slovacia şi Letonia (câte 14 pp) şi Estonia (13 pp).

Premierul Viorica Dăncilă a ratat, ieri, întâlnirea cu liderul Comisiei Europene, care ar fi trebuit să aibă loc la sosirea lui Jean-Claude Juncker în România, pe Aeroportul Băneasa.

Dacă e să tragem vreo concluzie, aceasta e simplă: aderarea României la Uniunea Europeană s-a tradus printr-o serie de beneficii pentru țara noastră, care s-au reflectat în numeroase avantaje economice. Asta trebuie să facem după asemenea incidente diplomatice: să dezbatem și să analizăm ce înseamnă, de fapt, Uniunea Europeană pentru cetățenii României.

Citește în continuare

Editoriale

Iluzia haiducului eficient

Publicat

pe

FOTO Mediafaxfoto

Să fure, dar să ne dea și nouă! Auzim des această replică, care ne poate șoca și revolta în același timp, deoarece descrie o toleranță potențială a oamenilor față de corupție. Totuși, istoria economiei a descris cu lux de amănunte influența corupției asupra economiilor unde ea se dezvoltă și efectul său dramatic: statele eșuate.

Furtul nu este tolerat într-o societate normală sau care tinde către normalitate. Nu există scuză pentru a-ți însuși banii publici, banii altora, banii oamenilor! La nivel individual, furtul de nevoie, de foame, a devenit istorie. Nici scenariile bollywoodiene nu au promovat furtul de nevoie, de foame, cum se întâmpla la sfârșitul mileniului trecut. Statul dezvoltă mecanisme transparente pentru a-i ajuta pe cei nevoiași, astfel încât sărăcia extremă și sărăcia sunt reduse, iar decalajele sociale sunt micșorate. Cel puțin așa sună politicile promovate la nivel național și internațional. La nivelul companiilor și al guvernelor s-au introdus criterii de transparență pentru a preveni anumite tipuri clasice de corupție, cum ar fi legiferarea în favoarea unui grup de interese, extragerea de rente și avantaje din instituțiile de stat sau introducerea de bariere discriminatorii.

Ineficiența produce sărăcie

Statul român este al doilea cel mai sărac stat din Uniunea Europeană, ceea ce ar trebui să îl facă și mai preocupat de eficiența cheltuirii banului public. Eficiența guvernării poate fi măsurată și prin calitatea investițiilor. În majoritatea statelor moderne planează suspiciuni de aranjamente financiare colaterale, între partenerii decidenți de la stat și cei privați, care execută lucrările. Lucrările sunt totuși executate, finalizate, iar suspiciunile sunt confirmate sau nu ulterior – aproape că nu mai contează pentru public. Confirmarea suspiciunilor rămâne o distracție oarecare, urmărită un timp scurt în presă.

Noi avem o tradiție recentă a abandonării strategiilor și a destructurării planurilor care nu aparțin aceluiași trib politic. În loc să plătească câte zece studii de fezabilitate greșite pentru zece spitale, guvernanții, oricare ar fi ei, ar trebui să alcătuiască mai bine un studiu bun pe care să-l implementeze. În loc să facă 20 de studii de fezabilitate care vor expira din lipsa resurselor financiare pentru implementare, autoritățile, oricare ar fi ele, ar trebui să investească mai bine într-un singur obiectiv. Achizițiile centralizate pot reduce costurile cu până la 20%, adică ar fi mai mulți bani pentru implementarea proiectelor. Contractul cu Bechtel pentru Autostrada Transilvania, de exemplu, a fost renegociat de multe ori până când prețul s-a înmulțit cu 6! Misterul acestei creșteri spectaculoase a costurilor poate fi descifrat ca studiu de caz, școală, pentru a nu eșua în alte asemenea proiecte. Dacă la început ne revolta creșterea prețului, acum ne revoltă că nu se construiește, indiferent de preț! Cu așteptările reduse la zero, este firesc să ne bucurăm când este refăcut un segment de autostradă care s-a surpat după prima utilizare!

Citiți continuarea editorialului pe reporterglobal.ro

Citește în continuare

Editoriale

Jean-Claude Juncker tocmai i-a făcut treaba Vioricăi Dăncilă

Publicat

pe

Ce faci dacă îți dai seama că, într-un moment important pentru tine și pentru organizația ta, persoanele care vor fi în control nu sunt în stare să facă față provocărilor așteptate? Ce faci atunci când realizezi că te așteaptă un fiasco imens dacă te încrezi în niște incompetenți dovediți?

Cam asta este dilema multor oficiali și decidenți europeni cu privire la președinția română a Consiliului UE, care trebuie să înceapă în ianuarie 2019. Așa cum am mai spus, Guvernul României nu pare a fi în stare să organizeze nici măcar un bal al bobocilor la un liceu de provincie, darămite o președinție rotativă într-un moment de criză al Uniunii Europene.

Sper că nu crede nimeni „tăricenismele“ cum că Juncker și Timmermans nu sunt bine informați cu privire la „realitatea“ din România. Atât membrii Comisiei, cât și membrii Parlamentului European sau funcționarii din Secretariatul General al Consiliului cunosc extrem de bine situația din statele membre. Și știu că doar cu 1-2 miniștri care încheagă un „how do you do“ și cu un ministru delegat pentru afaceri europene căruia i-a picat în cap toată responsabilitatea nu faci mare brânză.

Așa că președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, i-a servit pe tavă premierului român tematicile de care România trebuie să se ocupe. A făcut asta pe 12 septembrie, cu ocazia discursului său din plenara Parlamentului European despre Starea Uniunii, dar și în câteva documente publicate în același timp.

Astfel, într-unul dintre documentele atașate la discurs, Comisia identifică patru mari teme de livrat înainte de Sumitul Extraordinar din Sibiu (9 mai 2019). Corelat cu scrisoarea trimisă de Juncker liderilor Parlamentului și Consiliului UE în curs, pe timpul președinției române ar trebui să fie rezolvate următoarele teme:

  1. Acordul economic UE-Japonia: ceva ce ar permanentiza dominanța Uniunii pe piețele comerciale mondiale. Sigur, ultimul contact România-Japonia a fost dezastruos, dar discuția merge în momentul de față bine și ar trebui ca totul să poată fi semnat în câteva luni. Tot ce trebuie să facă doamna Dăncilă este să nu facă, ea sau miniștrii ei, vreo gafă majoră… Oare cum zici „Doamne ajută!“ în luxemburgheză?
  2. Cadrul Financiar Multianual pentru următorii cinci ani – sau cum vor fi atribuiți banii în Uniune. El trebuie finalizat și adoptat în primăvara anului 2019, iar președinția română trebuie să spere că austriecii (care au acum președinția) rezolvă toate blocajele majore. Iar tot restul Uniunii Europene trebuie să creadă că românii nu strică nimic.
  3. Întărirea Uniunii Economice și Monetare – asta implică adoptarea unei serii de pachete legislative pe zona euro. România, deși nu are nici măcar un plan concret pentru aderare (nu cu guvernul actual, cel puțin), trebuie să poată asigura finalizarea negocierilor în curs – sau, cel puțin, să nu se bage peste cei care decid aici.
  4. O politică externă comună mai puternică, prin facilitarea unor decizii mai ușoare ale Consiliului UE pe mai multe teme de politică externă. Aici, România are un interes major să faciliteze aceste pachete, ca țară mică aflată la frontiere. Nu România va prezida Consiliul pentru Afaceri Externe, ci domnul Meleșcanu va fi cel care mediază discuția în Consiliul pentru Afaceri Generale, unde va intra o parte din acest pachet.

Ca să ne înțelegem, acestea poate că nu sunt tematicile prioritare pentru România. Dar cum nici până acum România – sau, mai degrabă, guvernul său – nu știe ce vrea, acestea sunt tematicile prioritare pentru Uniunea Europeană. Și tot ce se mai poate spera de la noi e să le rezolvăm pe acestea.

Este trist că toți în România stau să dezbată non-subiecte și gogorițe aruncate pe piață cu mitraliera de PSD sau ALDE. Este dramatic că cea mai mare preocupare a celui de-al treilea guvern PSD rămân niște false probleme ale justiției. Este dureros că Liviu Dragnea a pus trei guverne succesive incapabile să facă față așa cum trebuie președinției române a Consiliului UE.

Așa trece viitorul pe lângă noi. În acest fel, un om mic, dar cu ambiție și cu ego mare, poate distruge nu doar momentul unei țări, dar și o parte din proiectul european. Tot ce putem să facem este să nu renunțăm, împreună. Iar pe 26 mai 2019, în noiembrie 2019, în mai-iunie 2020 și în noiembrie-decembrie 2020 avem alegeri.

Țineți minte.

Citește în continuare
Editorialeacum 6 ore

Ce contează, cu adevărat, pentru țara noastră, chiar dacă premierul României a ratat întâlnirea cu șeful Comisiei Europene

Noutăți Generaleacum 7 ore

Alin Mituța, despre părerea lui Juncker vizavi de România: „Una dintre cele mai frumoase declaraţii la adresa ţării noastre din ultima vreme“

Noutăți Generaleacum 12 ore

Alba-neagra cu proiectul OUG 6/2016 privind punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică dispuse în procesul penal

Stiri RO+acum O zi

Dăncilă a ratat întâlnirea cu Juncker de la Otopeni. Alin Mituța: „Premierul ne umple de ruşine cu fiecare acţiune şi, iată, chiar inacţiune a sa“

Comunități Locale România 100acum O zi

RO100 Londra și RO100 Râmnicu Vâlcea au pus bazele proiectului „Calculatoare Pentru Viitorul României”

Editorialeacum 2 zile

Iluzia haiducului eficient

Revista Preseiacum 2 zile

Dacian Cioloș, la Europa FM, despre criza pestei porcine: Efectele economice sunt masive. Decontul pentru epidemia din România, plătit începând cu Crăciunul

Comunități Locale România 100acum 2 zile

RO100 Paris a strâns semnături pentru „Oameni Noi“ de la românii din Franța în Grădina Luxembourg din Paris

Revista Preseiacum 2 zile

Dacian Cioloș, la Digi24: Noi nu am avut nevoie în 2016 de informările SRI ca să știm ce se întâmplă în țară

Stiri RO+acum 2 zile

Vlad Voiculescu a strâns semnături în Herăstrău pentru campania „Oameni Noi în Politică“ VIDEO

Cele mai citite