Urmărește-ne
https://impreunapentruromania.ro/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

Confirmarea tendințelor europene în alegerile din Suedia. Scad partidele mari tradiționale, cresc partidele noi, dar și extremismul anti-UE

Publicat

pe data de

Puncte-cheie:

  • Alegerile din Suedia au confirmat tendințele politice europene din ultimii ani, cu scăderea partidelor mari tradiționale, de centru-stânga și centru-dreapta, și creșterea partidelor noi, concomitent cu ascensiunea naţionalismului radical şi extremismului anti-UE;
  • Apar aceleaşi dificultăţi de formare a majorităţii parlamentare (la fel ca în Germania, Olanda, Austria, Italia, Cehia etc.) date de existenţa a două Blocuri relativ egale dar care nu au obţinut, niciunul, majoritatea în legislativ, în cazul Suediei centrul-stânga şi centrul-dreapta atingând fiecare în jur de 40%, şi de un partid extremist, anti-imigraţie şi anti-UE, cu influenţe neo-naziste (Suedezii Democraţi), care va avea aproximativ 18% din locurile noului Parlament, în creştere cu aproape o treime faţă de cele 13 procente din 2014;
  • Continuă, așadar, schimbarea de adâncime a politicii în Europa, accentuată după cutremurele politice britanic și american din 2016, o schimbare care arată tot mai clar că oamenii își doresc o altă politică în țările lor și că nemulțumirile sunt în creștere, odată cu divizarea societăților și radicalizarea ideologică apărută pe axa liberalism-protecționism (alegătorii de esență liberală își doresc partide noi, curate, credibile, iar cei de esență iliberală își doresc partide cât mai radicale, mai ferme și mai autoritariste);
  • Social-democrații, partidul de guvernământ, care domină democrația suedeză din 1930, au scăzut cu aproximativ 3-4% față de alegerile din 2014 (de la 31% la 28%), cam tot atât cu cât au scăzut și Moderații de centru-dreapta (de la 23,3% la 19,8%);
  • Formarea guvernului va fi așadar dificilă şi în cazul Suediei, existând două soluţii teoretice: fie o Mare Coaliţie între centru-stânga şi centru-dreapta, ca în Germania, fie o cooptare la guvernare a Suedezilor Democraţi, pe care deocamdată toţi liderii din mainstream o resping categoric. La limită, poate fi luat în considerare și un guvern minoritar al Social-Democraților, cu susținerea punctuală, condiționată de negocieri și compromisuri, a 1-2 partide mici din actuala Alianță de centru-dreapta, dar, ca orice guvern minoritar, această soluție ar fi imediat asociată cu instabilitatea politică;
  • La 50 de ani de la Revoluţia Libertăţilor din 1968, iată că reversul ei, Revoluţia Conservatoare, cuprinde treptat întreaga Europă şi lumea occidentală. Oamenii nu mai pun pe primul plan libertatea (pentru că deja o au şi cred că este veşnică şi „garantată”), ci nevoia de protecţie. Este o „Revoluţie” care se asociază cu un nivel crescut de agresivitate și ură politică, discursivă şi societală, aproape generalizat, şi cu un val iliberal care se extinde ameninţător din Statele Unite până, iată, în blajinele ţări scandinave.

Rezultatele alegerilor din Suedia nu sunt, la urma urmei, catastrofale. Dimpotrivă, faţă de estimările prăpăstioase din ultimele zile ale campaniei, care dădeau Suedezii Democraţi (extrema-dreaptă) pe primul loc, cu scoruri de până la 25%, ceea ce a ieşit duminică la urne este doar o nuanţă diferită a vechii culori de fond a tabloului politic suedez. Şi totuşi, nuanţa contează, aşa cum înserarea întunecă cerul treptat, aproape insesizabil, iar cei neatenţi pot spune că nu văd nicio diferenţă faţă de lumina care fusese cu câteva minute înainte. Până se face întuneric complet.

Scrutinul suedez a fost tipic pentru alegerile din care nimeni nu iese încântat. Social-democraţii şi Moderaţii au scăzut faţă de 2014, e drept nu foarte mult, iar cei care mizau pe o creştere spectaculoasă, la cel puţin 22-25%, adică extrema-dreaptă intitulată, culmea!, Suedezii Democraţi (bineînțeles, și ei au propus „to make Sweden great again”), au obţinut şi ei un rezultat sub aşteptări, de doar 17,6%, ieşind pe locul al treilea, chiar dacă numărul votanţilor lor a crescut cu o treime faţă de precedentele alegeri. Se prea poate ca tocmai faptul că au plusat și au propus spre finalul campaniei un Swexit (referendum pentru ieșirea Suediei din Uniunea Europeană) să se fi întors împotriva lor și să fi oprit câteva procente de alegători să le dea până la urmă votul.

Au crescut puţin şi partidele mici precum Centrul, Stânga şi Creştin-Democraţii, care însă, la fel ca şi Liberalii, se mulţumesc cu trecerea pragului electoral de 4% (la fel și Verzii, aflați la limită) şi cu rezultate oricum sub 10%. O parte dintre aceste partide mici sunt incluse în Blocul de centru-stânga, altele în Alianță (blocul de centru-dreapta), aflate aproape la egalitate, se pare cu doar un mandat în plus pentru Social-democrații aflați la guvernare. Mai sunt de numărat aproximativ 200.000 de voturi ale suedezilor care au votat în alte țări, dar ordinea partidelor și procentajele sunt, în esență, greu de modificat.

Astfel, cele două Blocuri, Centru-Stânga şi Alianţa (de centru-dreapta) adună în jur de 40% şi nu pot forma singure guvernul. În aceste condiţii, se revine la dilema deja clasicizată a regimurilor parlamentare europene din ultimii ani: ori Marea Coaliţie, cu riscul trecerii peste identităţile doctrinare tradiționale şi a lăsării opoziţiei în mâinile extremiştilor (ca în Germania), ori cooptarea extremei-drepte la guvernare, ca în Austria sau Italia. Guvernul minoritar este doar teoretic posibil, căci nu este dorit de nimeni, fiind asociat în general cu instabilitatea politică și fragilitatea actului de guvernare.

Suedia este una dintre țările cele mai dezvoltate ale Uniunii Europene, cu o economie robustă și o calitate a vieții foarte ridicată, cu un stat al bunăstării care era considerat prin anii 70-80 un adevărat model de studiu pentru politicile sociale. Aderarea la UE a avut loc abia în 1995, odată cu Austria și Finlanda, într-o perioadă de entuziasm post-Război Rece și de triumf al ordinii politico-economice occidentale liberale.

Din nefericire, tema imigrației a lovit, se pare, și politica suedeză, în special după 2015. Suedezii Democrați au crezut chiar că vor obține un scor mult mai bun, mizând intens pe această temă. Sondajele dinaintea votului îi arătau de-a dreptul în fruntea listei de partide, cu aproximativ 25%. Teoretic, ar fi putut pretinde postul de premier, dacă ieșeau pe primul loc, chiar dacă s-ar fi dovedit ulterior că nu pot forma o majoritate parlamentară. Rezultatul final, de 17,6%, este însă destul de mult sub ce și-a imaginat liderul Jimmie Akesson. Originile neo-naziste ale partidului, datând din anii 80, par să excludă pentru moment Suedezii Democrați de la o formulă de alianță cu blocul de centru-dreapta.

Se prefigurează, așadar, un impas politic. Și negocieri prelungite, posibil de câteva luni, așa cum s-a întâmplat recent în Germania și Olanda, unde s-a evitat cooptarea partidului de extremă-dreapta la guvernare, spre deosebire de Austria, unde combinația se pare că a fost inevitabilă.

Cred că partidele de esență liberală din Suedia vor reuși să negocieze în cele din urmă o majoritate parlamentară, chiar dacă nu le va fi ușor, pentru că nu erau pregătite să facă acest lucru. Este o premieră faptul că niciunul dintre marile partide și alianțele lor compatibile din punct de vedere doctrinar nu pot guverna. Vor face, probabil, un guvern al unei coaliții și mai mari. Dar însuși faptul că Blocurile tradiționale de centru-stânga și centru-dreapta nu mai reușesc să formeze majorități parlamentare, ca în trecut, este un semnal de alarmă că sistemele politice occidentale sunt în criză și că marile partide postbelice nu mai reușesc să satisfacă așteptările electoratului.

Orice criză și orice înnoire aduc însă, deopotrivă, amenințări și oportunități. Amenințarea principală este ca pe acest val iliberal să se cațere lideri autoritariști, care să distrugă Proiectul European și valorile liberale, sau, din contră, tocmai ca erodarea partidelor tradiționale să deschidă calea apariției unor platforme noi, curate, convingătoare, capabile să propună soluții de refondare a Uniunii Europene și de recâștigare a încrederii, fără distrugerea a ceea ce s-a făcut bine în ultimii 70 de ani de integrare europeană. Ambele perspective sunt posibile.

Editorial publicat pe Contributors.ro

Citește în continuare
Adaugă un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Editoriale

Ești sigur că pe tine „nu te interesează politica“?

Publicat

pe

Am început campania „Oameni noi“ la Bruxelles acum aproape două luni. Așa cum era de așteptat, reacțiile miilor de români cu care am vorbit despre reforma legilor electorale au fost extrem de diverse: „Mulțumesc pentru ce faceți”, „Cu ce pot ajuta?”, „Trăsni-v-ar focul să vă trăsnească, plecați de aici!” sau, cel mai des, „Să sperăm că va fi mai bine!”.

Dar reacția care mi-a dat cel mai mult de gândit este „pe mine nu mă interesează politica”. Am auzit-o de câteva zeci de ori, iar dacă ne aducem aminte că la ultimele alegeri europarlamentare aproape 70% dintre români au stat acasă, este clar că e un sentiment larg răspândit. Și nici nu este greu de înțeles de ce: dezamăgirile provocate de clasa politică în ultimii 30 de ani au lăsat urme adânci. Speranțele enorme care au fost investite în CDR în 1996 sau în Alianța DA în 2004 și care au fost înșelate au generat cinism și neîncredere.

Însă întrebarea care se pune în cazul acesta este: dacă pe tine nu te interesează politica, îți va fi mai bine sau mai rău? Poate este mai ușor să nu te preocupe gafele monumentale aproape zilnice ale prim-ministrului sau să îți vezi de familie, prieteni și serviciu în loc să te implici într-un proiect politic nou sau să ieși în piață la protest (mai ales că e foarte posibil să fii luat la bătaie sau să înghiți niște gaze).

Dar lipsa ta de interes și implicare va fi o strategie câștigătoare doar pe termen foarte scurt. Pentru că, vrei, nu vrei, viața ta, familia, prietenii și serviciul au de suferit din cauza a ceea ce fac politicienii în fiecare zi:

Foarte multi dintre milioanele de români din diaspora, care au plecat tocmai ca să scape de acești politicieni corupți și incompetenți, își doresc să revină acasă. Putem, împreună, printr-o altfel de politică, să transformam România într-o opțiune viabilă și pentru ei și pentru copiii lor.

Absenteismul de la alegeri nu are, de fapt, niciun efect pozitiv: alegerile nu au prag de validare. Dacă se prezintă 70%, 30% sau doar 1% dintre cetățeni la vot, rezultatul rămâne valabil și niște politicieni vor deveni parlamentari și primari. Apoi vor decide ce se întâmplă în școlile și spitalele noastre, pe străzile noastre sau ce se va face cu banii de la buget.

Dacă nu îți plac politicienii actuali, ai mare dreptate! Soluția corectă pentru schimbarea lor este să te intereseze politica chiar mai mult decât până acum. În felul acesta, vei putea tu să decizi cine și cum va face politică în România în anii care urmează.

Semnează, votează, finanțează sau, și mai bine, pune umărul la construirea unui clase politice noi, care să fie în slujba cetățeanului și să pună România pe drumul cel bun.

* Material de Andrei Ion, membru în Comunitatea tematică România în UE, expert pe fonduri europene

Citește în continuare

Editoriale

From EU with love

Publicat

pe

De ce a fost o zi extrem de importantă pentru România ziua în care s-a votat în Parlamentul European o rezoluţie cu privire la statul de drept, concomitent cu publicarea unui raport MCV extrem de critic şi de ultimativ. La rece:

1. Pentru că Rezoluţia nu este despre români, despre speranţele lor şi locul lor în Europa, pe care le-ar ataca Parlamentul European; rezoluţia este despre un guvern inconştient, analfabet şi fudul, care iroseşte speranţele românilor şi le calcă mărunt în picioare locul în Europa; este despre o majoritate parlamentară care votează evitarea puşcăriei sau pomeni electorale, nu dezvoltare şi integrare. Timmermans spunea la dezbaterea din octombrie: „Suntem aici ca să vă ajutăm. Sunt aici în numele cetăţenilor români care îşi doresc respect pentru statul de drept“. Aşa este. Tot ce trebuie să facă Dragnea & coaliţiadeevitareapuşcăriei este să respecte tratatele şi regulile Uniunii. Nu poţi fi cu călcâiele înfipte în banii europeni, pentru care UE e bună, şi cu capul în schemele de spălare de bani şi combinaţiile mafiote tipic ruseşti sau azere; nu poţi fi cu valorile europene în gură şi cu gazele pentru protestatari în butelii şi petarde care sunt direcţionate peste familii cu copii. Pur şi simplu, nu se poate.

2. Pentru că, după ziua de ieri, mesajul cel mai important care rămâne în atenţia publică este acela că o clică politică îşi bate joc de o masă de votanţi decenţi şi răbdători, care au mandatat-o cu încredere. Încredere pentru voinţa şi putinţa de a elabora politici publice în interesul lor şi încredere pentru capacitatea de a-i reprezenta în Europa. Au eşuat lamentabil, la ambele. Nu reprezintă pe nimeni nicăieri, nici măcar pe cei care, votându-i, sperau că vor obţine un loc de muncă mai cald, o pensie mai mare, o relaţie în sistem. De ce nu? Pentru că se termină banii; nu sunt investiţii; nu sunt absorbite fonduri europene; nu aruncă nimeni cu locuri de muncă peste gard, iar relaţiile din sistem nu te mai ajută la nimic. De exemplu, sistemul de sănătate te îngroapă cu zile şi cu relaţii cu tot, pentru simplul fapt că esti colocatar de salon cu nişte bacterii ucigaşe.

3. Pentru că rapoarte precum cel de ieri, pe MCV, sunt semnale extrem de puternice că trebuie oprită asasinarea justiţiei în favoarea infractorilor. Cine asasinează justiţia? Cine are interese politice la pachet cu condamnări. Cine poate scăpa de astfel de personaje politice? Păi, MCV nu poate. MCV poate doar semnala că există regres, probleme profunde la nivel de funcţionare a unor mecanisme, că am fost primiţi în UE cu nişte condiţii, iar acum ne facem de cap. Deci ce rău le face politicienilor care urlă că sunt patrioţi şi europeni? Că nu înţeleg.

În schimb, românii pot. Îi pot elimina din peisajul politic pe toţi cei mandataţi de condamnaţi să facă praf justiţia şi statul de drept, de dragul sinecurilor, al privilegiilor şi al puterii, dar fără niciun pic de drag de oameni. Pot, iar zile precum cea de ieri îi trezesc şi îi fac să se întrebe cine apără interesele cui, cine denigrează, până la urmă, şi cine ocroteşte România.

De asta sunt atât de importante astfel de zile. Pentru că înseamnă oxigen şi trezire la realitate. Pentru că oamenii trebuie să ştie cum şi cine îi trage spre marginea Europei, în vremuri în care Bruxelles-ul îi prinde de mânecă şi încearcă cu disperare să îi aducă înapoi.

Liviu, e simplu: nu mai minţiţi şi nu mai furaţi. Respectaţi-vă angajamentele. Aduceţi bani şi proiecte acasă, nu rezoluţii pentru că guvernul distruge justiţia, bate oameni, se joacă cu libertatea de exprimare, cu presa, cu vieţile oamenilor, în general. pe lângă faptul că falimentează ţara.

Despre asta a fost ziua de ieri – pentru România, from EU with love. Pentru că ei ştiu că această clică nu ne merită.

În Europa se votează la alegerile parlamentare în proporţie de 80% sau chiar mai mult, în unele state membre; iar europarlamentarele sunt foarte importante prin prisma competenţei şi coerenţei oamenilor care ajung în Parlamentul European. Poate ar trebui să avem o rezoluţie separată despre cum ne decidem locul în Europa prin vot.

Editorial publicat pe blogurile Adevarul.ro

Citește în continuare

Editoriale

România s-a născut europeană și așa trebuie să rămână

Publicat

pe

Dacă vrem să facem parte din istoria europeană și să înțelegem ce a însemnat și cum a avut loc Marea Unire, ar fi trebuit să vedem astăzi prin țară multe evenimente de comemorare a 100 de ani de la sfârșitul Primului Război Mondial în urma armistițiului semnat la Compiègne între reprezentanții Antantei și ai Puterilor Centrale.

Aproape 700.000 de români au murit în cei doi ani de război, mulți dintre ei din cauza incompetenței conducerii politice și militare de atunci, care a făcut posibile dezastre precum cel de la Turtucaia sau precum pacea de la București prin care România era desfigurată.

Ne place să credem că Marea Unire a fost epitomul virtuților naționale, românești, dar realitatea este că ea a fost de fapt posibilă prin concursul unor împrejurări care au avut puțin de-a face cu acei români get-beget pe care ni-i imaginăm. Fără decizia regelui româno-german Ferdinand de a intra în război de partea Antantei și împotriva fostei sale țări, fără decizia aceluiași rege de a nu semna pacea de la București și de a reintra în război pe 10 noiembrie 1918, cu o zi înainte de armistițiu, fără aportul generalului Berthelot și al Misiunii militare franceze, care au repus pe picioare Armata Română după înfrângerile rușinoase din 1916 și, în sfărșit, fără armistițiul de la Compiègne prin care s-a anulat Tratatul de la București, Marea Unire nu ar fi fost posibilă. Ba, din contră, România ar fi fost astăzi o mică și nesemnificativă țară de frontieră la marginea Europei.

Dacă vrem să fim cu adevărat parte din Europa, trebuie să începem să marcăm în imaginarul nostru colectiv marile momente ale istoriei europene, cum e Ziua armistițiului. Și trebuie să înțelegem că marile realizări istorice ale României nu ar fi fost niciodată posibile fără aliații noștri europeni.

România s-a născut europeană și așa trebuie să rămână, chiar dacă pe unii lideri trecători i-ar avantaja mult mai bine o Românie închisă, izolată și desprinsă de Europa.

Citește în continuare
Noutăți Generaleacum 5 ore

Andrei Lupu: Modificările propuse de PSD-ALDE pentru Codul de Procedură Penală ar fi impiedicat prinderea recidivistului din Alba Iulia, eliberat pe baza recursului compensatoriu

Noutăți Generaleacum 5 ore

Parlamentul European a lansat un nou site. Antonio Tajani: „Va fi un instrument valoros care va aduce Europa mai aproape de cetățenii săi”

Comunități Locale România 100acum 9 ore

Tone de bunuri au fost dăruite de gălățeni la a patra și cea mai de succes campanie de donații orgnanizată de RO100 Curățăm Galațiul

Noutăți Generaleacum O zi

Anca Dragu: „Cine poate rezista unei promisiuni de dublare a salariilor? Sunt oferte electorale nerealiste, dar foarte tentante, care-i lovesc tot pe cei mai vulnerabili”

Noutăți Generaleacum O zi

Anca Dragu: „Naționalismul și demagogia au devenit din ce în ce mai prezente în discursul populist. Soluția ar fi o implicare mai activă a societății civile”

Stiri RO+acum 2 zile

„Oameni noi“, în județul lui Dragnea: voluntarul care strângea semnături în Alexandria, vizitat de Poliția Locală, care insista că are nevoie de autorizație

Revista Preseiacum 3 zile

Oana Bogdan, la Alba Iulia: Proiectăm o țară în care cei plecați la muncă în străinătate să vrea să se întoarcă, să muncească și să își educe copiii

Stiri RO+acum 3 zile

Teleormanul vrea Oameni noi în politică. Dacian Cioloș: „Lucrurile pot să evolueze doar în măsura în care ne asumăm să susținem oameni de bună-credință și onești“

Stiri RO+acum 4 zile

Oana Bogdan, la Radio Unirea Alba Iulia: „Vrem să creăm o punte între rural și urban. Ne propunem să fim un partid de masă”

Stiri RO+acum 4 zile

Oana Bogdan, la Alba Iulia: „Domeniul construcțiilor este văduvit în România, are probleme uriașe, pentru că nu mai sunt oameni”

Cele mai citite