Urmărește-ne
https://impreunapentruromania.ro/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Revista Presei

Cine sunt românii din diaspora și ce înseamnă implicarea lor în dezbaterea privind direcția în care merge România

Publicat

pe data de

Sociologul Dumitru Sandu vorbește, într-un interviu acordat Ziare.com, despre cine sunt membrii diasporei care protestează vineri în Piața Victoriei din Capitală, ce îi deosebește de diaspora din anii comunismului și ce îi îndeamnă să revină acasă.

Un român din afara țării se manifestă ca membru al diasporei prin modul în care se raportează la țara de origine, spune Dumitru Sandu. „Prin menținerea unor legături multiple, unele de mare intensitate, cu țara locurilor natale. Emigrantul devine membru al unei diaspore, românești în cazul de față, prin atașament față de țara de origine, dar și prin interesul pentru a contribui, cât și cum se poate, la rezolvarea problemelor pe care «cei de acasă» le au. Altfel spus, o diaspora este o comunitate transnațională formată din emigranți sau urmași de emigranți care păstrează puternice legături cu țară de origine“, explică sociologul, răspunzând la întrebarea dacă orice român care pleacă din țară devine automat membru al diasporei.

„Comunitățile din diaspora, în sensul menționat, sunt departe de a fi omogene. Între ele sau în interiorul aceleiași diaspore apar diferențieri legate de perioada de plecare din țara de origine, motivația dominantă a plecării, ocuparea, gradul de integrare în asociațiile specifice diasporei, gradul de implicare în acțiunile colective ale acesteia etc. Conceptul nu este unul foarte precis“, continuă Dumitru Sandu, care precizează că definirea de față este utilă discuției despre românii din afara țării care sunt interesați acum de viața politică și direcția în care se îndreaptă România.

Care sunt însă diferențele între diaspora de acum și cea de acum 30 de ani, din vremea comunismului? Potrivit lui Dumitru Sandu, diaspora de dinainte de 1989 era formată în principal de români plecați din țară din motive politice, pe când după 1989, dar mai ales în perioada anilor 2000, motivația emigrării a fost preponderent de ordin economic.

„Emigrarea din perioadă comunistă a fost una motivată, în esență, prin dorința de ieșire din spațiul totalitar al comunismului pentru a trăi în lumi de democrație și economie de piață. Emigrarea post-decembristă, de după 1989, a fost, predominant, una pentru muncă în străinătate. În anii ’90, însă, au continuat să existe plecări definitive sau pe perioadă nedeterminată, motivate politic. Valul de violențe asociate cu mineriadele, spre exemplu, a generat astfel de emigrări“, explică sociologul.

Reapariția conceptului diasporei în discursul public a fost mai pregnantă odată cu alegerile prezidențiale din 2009, scrie Ziare.com, iar în ultimii ani s-a tot vorbit despre numărul mare de emigranți din România, existând chiar și comparații cu Siria, ca număr de migranți. Sandu consideră că „este un altfel de mod a spune că, deși România nu este o țară în război, numărul și ritmul plecărilor, aduse de sărăcia relativă în context european și de proasta organizare din țară, duc la fenomene de emigrare ca și cum țara ar fi în război. Și, din acest punct de vedere, comparația este corectă. Trebuie adăugat, însă, imediat, că analogia nu trebuie dusă la extrem și e bine să apelăm la indicatori de diagnosticare corectă. În acest sens aș aminti numai că ritmul plecărilor din România s-a redus după 2010. Ceea ce s-a accentuat, însă, după anul 2010, este intensitatea plecărilor în rândul tinerilor“.

Sandu vede trei procese majore care au contribuit la accentuarea percepției publice a emigranților în calitate de membri ai unei diaspore: „În primul rând este vorba de saltul numeric major: creșterea cea mai puternică a numărului de emigranți din România, pe perioadă indefinită, a avut loc în perioada 2002-2010. În al doilea rând este vorba de procesul electoral. Sistematic, începând din 2004, votul românilor din străinătate a fost în favoarea candidaților de dreapta. Nemulțumirile lor legate de modul de organizare a votului în străinătate au contribuit, de asemenea, la accentuare unei percepții de comunitate nemulțumită de politicienii de la putere. Cel de-al treilea proces care a contribuit la afirmarea emigranților în calitate de comunitate structurată ca diaspora a fost cel de asociere la mișcările de stradă din România. Exemplar este cazul sincronizărilor cu protestele din marile orașe ale României de la începutul anului 2017“.

Sociologul consideră că implicarea diasporei în viața politică a României, mai ales prin intermediul manifestațiilor și prin participarea la protestul de vineri din Piața Victoriei, reprezintă o schimbare majoră în modul de relaționare a acestei comunități cu țara de origine. „Avem de-a face, clar, cu o mișcare socială de nemulțumire în legătură cu modul în care funcționează instituții importante ale societății românești, cu guvern și parlament la vârf. Protestul în țară al diasporei este o noutate. Linia pe care vine, însă, nu este nouă, […] este continuare a ceea ce au început marile orașe din țară, tineretul din aceste orașe, în special, în ianuarie-februarie 2017. […] Prin participarea la miting, comunitățile din diaspora vor să dea un semnal și în legătură cu mult discutata chestiune a revenirii în țară: «mulți dintre noi am vrea să revenim acasă, dar pentru asta este necesar ca țara să fie alta, ca afară; sigur că vrem locuri de muncă și salarii decente, dar și instituții pe măsura celor pe care le vedem în țările unde ne aflăm»“.

Referitor la „calitatea membrilor diasporei“, sociologul Dumitru Sandu spune că aceste comunități au o cultură a criticii insituționale, asimilată din societatea țării în care au emigrat, iar aportul lor la modernizarea României ar fi extrem de util. „Tot acest potențial imens de dezvoltare pe care îl reprezintă o bună parte a diasporei decurge nu numai din caracteristicile demografice de vârstă, educație școlară și calificare profesională. Ar fi o imensă eroare ignorarea a tot ceea ce au învățat acești oameni în străinătate în domeniul ocupațional și civic. România are nevoie de toate aceste câștiguri, inclusiv de cultura critică instituțională pe care au asimilat-o“, spune Dumitru Sandu în interviul acordat Ziare.com.

„Nu pot fi convinși oamenii să revină în țară, dacă nu ai creștere economică sustenabilă, dacă numai mărești salariile în spitale, dar echiparea acestora este de mult depășită, dacă organizezi serviciile de sănătate și de îngrijire a copiilor astfel încât să ai cea mai mare rată a mortalității infantile din Uniunea Europeană“, spune sociologul, referitor la ce ar putea aștepta societatea românească de la membrii diasporei, punând accentul pe așteptările pe care le au românii de la stat. Dumitru Sandu consideră că „gândirea colectivă critică și mișcările sociale democratice sunt necesare și pot contribui substanțial la rezolvarea problemelor pe care le are societatea românească“, iar implicarea diasporei în dezbaterea publică privind direcția în care se îndreaptă România este „un semnal pozitiv pe lungul drum al revenirii la «direcția bun㻓.

Citește în continuare
Adaugă un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Revista Presei

Mirabela Amarandei, despre cartea cu realizările Guvernului în 2018: „Cartea «României de n-ar fi și nu s-ar mai pomeni»“

Publicat

pe

FOTO gov.ro

Mirabela Amarandei critică, cu multă ironie, intenția Guvernului de a publica o carte, sub coordonarea lui Darius Vâlcov, despre realizările executivului condus de Viorica Dăncilă în 2018, pe care o numește: „Cartea «României de n-ar fi și nu s-ar mai pomeni»“.

Mirabela Amarandei face trimitere, în postarea sa de pe Facebook, la dosarele penale în care este implicat Darius Vâlcov, consilierul personal pe probleme economice al premierului Dăncilă.

„Darius Vâlcov, acest făuritor al culturii naționale, acest păstrător al tezaurului românesc, îmbogățit cu spiritualitate în cimitir… Mai întâi a ferit de ochi obraznic de curioși, dar necultivați, tablourile lui Grigorescu, Tonitza sau Renoir, ascunzându-i protector în intimitatea propriilor pereți. Casele lui Vâlcov au respirat aerul subțire al celor mai mari capodopere de artă. A tranzacționat apoi, pe bucăți, cu arginți grei și printre rămășițele pământești ale strămoșilor olteni, viitorul Slatinei. Acum, Darius Vâlcov, acest măiastru ctitor al stabilității și al propășirii de stat, devine și om de carte. Darius Vâlcov va zidi în mentalul colectiv al generației noastre, dar și al generațiilor urmașilor noștri, cartea cea mare, Cartea Cărților. Cartea «României de n-ar fi și nu s-ar mai pomeni»”, scrie Mirabela Amarandei pe Facebook.

Guvernul intenționează să publice o carte despre realizările din 2018 ale Executivului Dăncilă. Volumul ar urma să fie editat în 500 de exemplare şi să fie realizat de Comisia Naţională de Prognoză, sub coordonarea lui Darius Vâlcov, consilier al prim-ministrului.

Potrivit unui memorandum aflat pe ordinea de zi a ședinței de miercuri a Executivului, consultat de G4Media.ro, secretarul general al Guvernului, Toni Greblă, și președintele Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, Ion Ghizdeanu, justifică necesitatea publicării cărții inclusiv prin Legea accesului liber la informațiile de interes public.

Astfel, ar fi necesară „o evaluare complexă cu sprijinul tuturor instituţiilor“, din următoarele considerente:

– În fiecare domeniu pentru îndeplinirea unei prevederi din Programul de guvernare s-au întreprins acţiuni suplimentare de pregătire a cadrului legislativ, metodologic şi instituţional pentru implementare (ordine de aplicare, înfiinţarea de structuri organizatorice, reconfigurare atribuţii şi compartimente, etc); din această cauză activitatea intensă de realizare a obiectivelor Programului de guvernare trebuie evidenţiată în întreaga sa complexitate;

– S-au întreprins acţiuni noi, suplimentare faţă de prevederile Programului de guvernare, care au asigurat îndeplinirea obiectivelor acestuia dar şi ca răspuns la realitatea economico-socială foarte dinamică; în absenţa unor astfel de măsuri implementarea unor prevederi din Programul de guvernare ar fi mai dificilă;

– Pe parcursul anului 2018 s-au întreprins acţiuni de pregătire a implementării unor angajamente prevăzute pentru anul 2019 sau chiar în anii următori;

– În Programul de guvernare sunt evidenţiate şi măsuri cu caracter general, sintetic şi cu aplicabilitate permanentă, ceea ce face necesară o individualizare a acţiunilor întreprinse în anul 2018.

„Multe din angajamentele asumate au însemnat şi înseamnă evaluări şi analize laborioase de impact, investigare profesionistă a soluţiilor de implementare, un amplu demers de informare cu privire la experienţele internaţionale, proiectarea şi reglementarea soluţiilor alese dar şi a mecanismelor instituţionale şi organizaţionale de trasnspunere în practică a angajamentelor”, mai scrie în memorandum.

Volumul, a cărui publicare ar urma să fie suportată din bugetul Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză, ar conține capitole referitoare la:

Principalele rezultate economico-sociale;
Modul de realizare a celor 115 acţiuni prioritare;
Investiţii publice şi investiţii în parteneriat public-privat;
Programe guvernamentale şi scheme de ajutor de stat;
Politica fiscal bugetară;
Absorbţia fondurilor europene – acţiuni şi realizări.

Citește în continuare

Revista Presei

2019 în lume, un an cu riscuri în creștere

Publicat

pe

Din perspectivă economică, 2018 a fost un an bun, creșterea economică a fost robustă, dar decalajele sociale s-au păstrat.

S-au materializat câteva din riscurile preconizate pentru 2018– continuarea politicilor protecționiste ale SUA, continuarea politicii fiscale prociclice a SUA, crize financiare în țări mari emergente, cum ar fi Turcia și Argentina. Impactul acestor riscuri materializate s-a dovedit a fi negativ, desigur, dar gestionabil, cel puțin pe termen scurt.

Pentru 2019, estimările indică o încetinire a ritmului de creștere economică în țările dezvoltate, pe fondul disputelor comerciale, al majorării ratelor dobânzilor de politică monetară și al unor incertitudini privind evoluția Brexitului. Dinamica produsului intern brut (PIB) al economiilor dezvoltate încetinește de la 2,4% în 2017 la 2,1% în 2018 până la 1,7%. În paralel economiile emergente și în dezvoltare vor afișa o ușoară creștere a dinamicii PIB, de la 4,7% în prezent la 4,9% în 2020-2021.

Deși economiile mari încetinesc, ponderea lor economia globală este mai mică decât cea a economiilor emergente și în dezvoltare, ca atare creșterea economică la nivel global rămâne relativ constantă. Există o tendința de încetinire ușoară a ritmului de creștere după 2020, de la 3,7% la 3,6%.
Decalajele ritmurilor de creștere pe cele trei categorii de state se accentuează, expresie a dinamismului economiilor emergente, dar și a volatilităților crescute, inclusiv fluctuații mari privind încrederea investitorilor și costul finanțărilor.

O serie de riscuri la nivel global pot influența lumea în 2019 și pot grăbi apariția recesiunii economice, în principal prin diminuarea încrederii investitorilor și anihilarea cererii interne și a comerțului internațional.

Poziția fragilă a liderilor europeni

Consolidarea poziției unui lider politic european va face diferența între o Europă solidă, care va atrage investiții, și una slabă. Președintele francez se profilase ca viitor lider european, dar erodarea rapidă a imaginii sale și măsurile economice cu iz populist anunțate in extremis sub presiunea străzii i-au șubrezit imaginea. Mai mult, marile puteri europene se confruntă cu probleme de leadership: în Germania, apune era Merkel, în Italia curentul extremist cu discurs bufonic prinde teren, iar Marea Britanie a decis să se desprindă de Uniune.

Populismul

În contextul pierderii oricărui control asupra calității informațiilor propagate în spațiul public populismul poate inflama spiritele. Lipsa unui filtru administrativ și a unei autocenzuri, în condițiile accesului liber și nelimitat la publicul larg, face că orice nebun charismatic să devină eroul mesianic într-o lume polarizată și captivă în discursul urii. Populismul capătă diferite forme, în funcție de sensibilitățile și provocările fiecărei țări: populismul economic, naționalismul și mesajele antimigrație.

Iliberal sau extremist ?

Accentuarea și extinderea iliberalismului european și a discursurilor extremiste devine un factor de risc în creștere. Mai mult, faptul că regimurile iliberale actuale nu au fost penalizate la nivel politic și nici economic ar putea da idei și altor politicieni. Din păcate, în cazul unor tulburări economice, încrederea piețelor în economii cu regimuri iliberale va fi zdruncinată rapid, iar aceste economii vor fi primele penalizate.

Războiul tarifelor vamale

Intensificarea războiului comercial declanșat de SUA în relația cu UE, dar mai ales cu China. Maniera impredictibilă de reacție a președintelui american în negocierile externe face că acest risc să fie greu de estimat și să rămână pe radar pe întreaga perioadă a mandatului președintelui SUA. Arestarea directoarei financiare a colosului Huawei, nimeni alta decât fiica fondatorului companiei, la Vancouver, sub acuzația de încălcare a sancțiunilor impuse de SUA Iranului, nu ajută deloc la temperarea tensiunilor dintre China și SUA.

Saga Brexit

Anularea Brexit-ului constituie un factor de risc în sensul că ar bulversa toate regulile și așteptările. Curtea Europeană de Justiție a decis că Marea Britanie ar putea anula unilateral procesul de ieșire din Uniunea Europeană. În acest moment, a devenit evident pentru britanici că Brexit-ul vine cu un cost financiar direct și că este mai mult decât un moft politicianist. O reluare a procesului de consultare a poporului ar putea crește incertitudinile pe termen scurt și pe termen mediu, dar ar putea avea efecte favorabile pe termen lung. Un risc probabil mai mare va fi un divorț fără acord, caz în care economiile europene ar putea avea plrobleme, prin ricoșeu.

Dobânzile americane

Continuarea politicii americane prociclice și perpeturea de deficite interne și externe, alături de întărirea politicii monetare americane, creează riscul de scumpire a resurselor financiare pentru restul lumii. Capitalurile disponibile vor găsi o destinație mai sigură și mai primitoare în SUA, în defavoarea economiilor emergente, cu randamente mari, dar riscante, sau a celor avansate, care oferă și randamente, și riscuri reduse.

Încetinirea Chinei

Diminuarea ritmului de creștere economică a Chinei reprezintă un risc pentru toate economiile lumii. China a reușit să se impună atât ca investitor global, cât și ca participant în lanțul de producție internațional și furnizor de bunuri și servicii ieftine, stabilind astfel tendințe pe toate piețele.

Citiți continuarea articolului pe reporterglobal.ro

Citește în continuare

Revista Presei

Anca Dragu: Noua șefă a ANAF are nevoie de susținerea premierului și a ministrului Finanțelor pentru a avea succes

Publicat

pe

FOTO Steluța Popescu

Noua șefă a ANAF, Mihaela Triculescu, va avea nevoie de susținerea deplină a premierului și a ministrului Finanțelor pentru a avea succes în fruntea Fiscului, spune Anca Dragu, fost ministru al Finanțelor în Guvernul Cioloș, în contextul în care relația fostului șef al ANAF, Ionuț Mișa, cu actualul deținător al portofoliului Finanțelor, Eugen Teodorovici, a fost una foarte tensionată. În plus, Triculescu are în față o misiune foarte dificilă privind reforma ANAF.

„Pentru a putea schimba ceva, noua conducere a ANAF trebuie să aibă susținerea ministrului Finanțelor și a premierului”, a declarat Anca Dragu, în exclusivitate pentru PSNews.

Fostul ministru al Finanțelor din Guvernul tehnocrat consideră că experiența din mediul privat a Mihaelei Triculescu este un lucru pozitiv.
„Faptul că vine din afară nu este neapărat un lucru rău, pentru că știe și mediul privat și este bine să avem o infuzie de oameni care știu și altceva decât administrație publică. Faptul că nu are experiență în administrație poate să fie, într-adevăr, un minus, dar poate să recupereze. Dar pentru a putea să se impună, mi se pare vitală o cooperare foarte bună cu ministrul Finanțelor“, a subliniat Anca Dragu.

Fostul ministru al Finanțelor a arătat și care ar trebui să fie prioritățile noii șefe a Fiscului: relația cu contribuabilii, informatizarea, canalizarea resurselor spre zonele cu risc ridicat.

„Prioritatea numărul unu pentru noua conducere ar trebui să fie apropierea Agenției de contribuabil. În continuare, oamenii nu simt că ANAF lucrează pentru ei, ci oarecum împotriva lor. Apoi, informatizarea ar ajuta foarte mult, atât pe contribuabilii persoane fizice, cât și pe cei persoane juridice. Nu în ultimul rând, noua conducere a ANAF ar trebui să canalizeze resursele instituției în zonele cu risc ridicat. Agenția are uneori acest obcei de a duce multe resurse umane – inspectori, în zonele cu risc foarte scăzut, ca atare, nu recuperează mare lucru. Cu puțină bunăvoință și cu sprijin, ar putea face multe lucruri“, a conchis Anca Dragu.

Lichidatorul judiciar Mihaela Triculescu a fost numită joi, prin decizie a premierului Viorica Dăncilă, în funcția de preşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF), cu rang de secretar de stat.

„Desemnarea doamnei Mihaela Triculescu la conducerea ANAF a fost stabilită după evaluarea mai multor propuneri făcute de ministrul Finanţelor Publice, Eugen Teodorovici”, a transmis Guvernul într-un comunicat de presă.

Potrivit informațiilor oferite de Executiv, Mihaela Triculescu este economist cu o experiență de 19 ani, iar în ultimii trei ani a fost practician în insolvenţă, asigurând managementul procedurii de insolvenţă pentru mai multe companii. Noul preşedinte ANAF este licenţiat în economie şi absolvent al studiilor de master disciplina „Analiză diagnostic şi evaluarea afacerilor” la Universitatea din Craiova, Facultatea de Ştiinţe Economice.

Citește în continuare
Noutăți Generaleacum 2 luni

Dragos Pîslaru: Un loc la masă cu elita Europei nu se cere, se dobândeşte prin acţiuni

Noutăți Generaleacum 2 luni

Dacian Cioloș, în cursa internă PLUS pentru desemnarea candidaților la europarlamentare: România are nevoie vitală de a fi reprezentată în Parlamentul European de oameni competenți

Noutăți Generaleacum 2 luni

Vlad Voiculescu: Gogoși sau dreptate. Asta va fi alegerea pe care o vor avea de făcut românii foarte curând

Noutăți Generaleacum 2 luni

Dacian Cioloș: Avem guvernanți cu dublu discurs atunci când vine vorba de Europa, dar am văzut limpede cât de Român e polonezul Donald Tusk

Noutăți Generaleacum 2 luni

Vlad Voiculescu: În următoarea jumătate de an, noi vom determina încotro se îndreaptă această țară

Revista Preseiacum 2 luni

Mirabela Amarandei, despre cartea cu realizările Guvernului în 2018: „Cartea «României de n-ar fi și nu s-ar mai pomeni»“

Editorialeacum 2 luni

România riscă să piardă una dintre cele mai importante bogăţii: tineretul

Noutăți Generaleacum 2 luni

Alin Mituța: „Este vizibil de pe lună că argumentele domnului Meleșcanu și ale PSD-ALDE pentru a justifica scăparea politicienilor corupți de justiție sunt false și ridicole”

Revista Preseiacum 2 luni

2019 în lume, un an cu riscuri în creștere

Noutăți Generaleacum 2 luni

Dacian Cioloș: Riscăm să devenim spectatori captivi ai unei lumi urâte, „împodobită“ cu minciunile din ce în ce mai disperate ale celor care ne guvernează

Cele mai citite