Urmărește-ne
https://impreunapentruromania.ro/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Știri Internaționale

Alegeri SUA: Opoziția Democrată câștigă Camera Reprezentanților, Republicanii își păstrează controlul asupra Senatului. Trump: „Un succes fantastic“

Publicat

pe data de

FOTO Getty Images

Partidul Democrat a câștigat majoritatea în Camera Reprezentanților la alegerile legislative parțiale din SUA, iar Republicanii și-au păstrat controlul asupra Senatului, în primul scrutin organizat dupa venirea lui Donald Trump la Casa Albă care a reprezentat, de altfel, un test pentru politicile preşedintelui american.

Deși influența președintelui Trump în zonele rurale a făcut ca Partidul Republican să își păstreze majoritatea în Senat, alegătorii din zonele urbane și suburbane au trimis Casei Albe un mesaj clar: vor un control real asupra președintelui, notează The New York Times.

Victoria Partidului Democrat, care, după opt ani, reușește să preia controlul asupra Camerei Reprezentanților, riscă să afecteze agenda politică a președintelui Donald Trump și să îi limiteze spațiul de manevră. Democrații vor putea să contracareze ambițiile legislative ale lui Donald Trump și vor putea iniția investigații în cazul său. Dacă procurorul special Robert S. Mueller III va găsi dovezi substanțiale împotriva președintelui american privind o eventuală acțiune ilegală în timpul alegerilor din 2016, el se va putea baza acum pe Guvern pentru a-și continua investigațiile.

„În seara aceasta, poporul american a cerut guvernului să își asume răspunderea și a trimis un mesaj clar Congresului“, a declarat pe Twitter democratul Jerrold Nadler. „Președintelui poate nu-i place, dar el și administrația lui vor fi trași la răspundere față de legile noastre și față de poporul American“.

Lideri din partea democraților au declarat deja că intenționează să se folosească de prima lor lună, ca reprezentanți ai majorității în Camera Reprezentanților, pentru a promova schimbări importante în ceea ce privește reglementarea campaniilor electorale, dar și pentru a restabili principalele dispoziții de aplicare a Legii votului. Democrații intenționează, de asemenea, să preseze investițiile în infrastructură și legislația privind controlul asupra costurilor crescânde ale medicamentelor eliberate pe bază de prescripție medicală – inițiative care vor testa disponibilitatea lui Trump de a colabora cu aceștia.

Una peste alta, democrații vor trebui să echilibreze ambițiile legislative cu eforturile de a satisface dorințele bazei lor (electorale, n.r.) de a-l investiga pe Trump. Asta ar putea conduce la un blocaj, mai notează The New York Times.

De cealaltă parte, preşedintele SUA, Donald Trump, a catalogat noaptea alegerilor, într-un scurt mesaj pe Twitter, drept un  „succes fantastic“, chiar dacă, anterior, chiar el avertiza că o posibilă victorie a Partidului Democrat ar afecta proiectele sale prezidenţiale, recunoscând că situația este una „fragilă“.

Democrații nu au câștigat numai districtele în care erau favoriți. Exemplu: în New York, Max Rose, aflat pe o poziție executivă în sănătate și un veteran al armatei, l-a înlăturat pe Dan Donovan, singurul membru republican din delegația Congresului din New York.

În Texas, democratul Colin Allred, fost jucător din NFL și avocat specializat în drept civil, l-a învins pe actualul republican Pete Sessions. În Illinois, Lauren Underwood l-a bătut pe Randy Hultgren, un republican care a câștigat cu 19 puncte în 2016.

Într-un an în care Donald Trump a pus diviziunea rasială pe buletinul de vot, democrații au câștigat cu un set divers de candidați, care au infuzat partidul cu energie nouă. Mulți sunt din aripa progresistă a partidului. Nou veniții vor prelua, cu siguranță, inițiativa pentru a presa în direcția unei agende liberale.

Citește în continuare
Adaugă un comentariu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Știri Internaționale

SUA iau în considerare o prezență militară permanentă în Polonia și eliminarea vizelor pentru polonezi

Publicat

pe

Statele Unite ale Americii iau în considerare eliminarea vizelor pentru cetățenii polonezi și o prezență militară permanentă în Polonia, a declarat, marți, președintele american Donald Trump, înaintea unei întâlniri la Casa Albă cu preşedintele polonez, Andrzej Duda.

„Polonia este dispusă să aibă o contribuţie majoră pentru ca Statele Unite să aibă o prezenţă în Polonia şi cu siguranţă vom discuta despre acest lucru”, a declarat Trump, potrivit adevarul.ro. „Analizăm situaţia foarte serios, ştiu că Poloniei îi place această idee şi este ceva ce luăm în considerare”, a adăugat liderul de la Casa Albă.

Forțe armate americane sunt în prezent pe teritoriul Poloniei, prin rotație, în cadrul misiunilor NATO. Varșovia a cerut de mai multe ori o prezență militară americană pe teritoriul său, în contextul temerilor referitoare la o posibilă agresiune din partea Rusiei. De altfel, administrația poloneză și-a exprimat clar disponibilitatea de a aloca până la două miliarde de dolari pentru finanțarea unei baze militare americane.

Citește în continuare

Editoriale

Confirmarea tendințelor europene în alegerile din Suedia. Scad partidele mari tradiționale, cresc partidele noi, dar și extremismul anti-UE

Publicat

pe

Puncte-cheie:

  • Alegerile din Suedia au confirmat tendințele politice europene din ultimii ani, cu scăderea partidelor mari tradiționale, de centru-stânga și centru-dreapta, și creșterea partidelor noi, concomitent cu ascensiunea naţionalismului radical şi extremismului anti-UE;
  • Apar aceleaşi dificultăţi de formare a majorităţii parlamentare (la fel ca în Germania, Olanda, Austria, Italia, Cehia etc.) date de existenţa a două Blocuri relativ egale dar care nu au obţinut, niciunul, majoritatea în legislativ, în cazul Suediei centrul-stânga şi centrul-dreapta atingând fiecare în jur de 40%, şi de un partid extremist, anti-imigraţie şi anti-UE, cu influenţe neo-naziste (Suedezii Democraţi), care va avea aproximativ 18% din locurile noului Parlament, în creştere cu aproape o treime faţă de cele 13 procente din 2014;
  • Continuă, așadar, schimbarea de adâncime a politicii în Europa, accentuată după cutremurele politice britanic și american din 2016, o schimbare care arată tot mai clar că oamenii își doresc o altă politică în țările lor și că nemulțumirile sunt în creștere, odată cu divizarea societăților și radicalizarea ideologică apărută pe axa liberalism-protecționism (alegătorii de esență liberală își doresc partide noi, curate, credibile, iar cei de esență iliberală își doresc partide cât mai radicale, mai ferme și mai autoritariste);
  • Social-democrații, partidul de guvernământ, care domină democrația suedeză din 1930, au scăzut cu aproximativ 3-4% față de alegerile din 2014 (de la 31% la 28%), cam tot atât cu cât au scăzut și Moderații de centru-dreapta (de la 23,3% la 19,8%);
  • Formarea guvernului va fi așadar dificilă şi în cazul Suediei, existând două soluţii teoretice: fie o Mare Coaliţie între centru-stânga şi centru-dreapta, ca în Germania, fie o cooptare la guvernare a Suedezilor Democraţi, pe care deocamdată toţi liderii din mainstream o resping categoric. La limită, poate fi luat în considerare și un guvern minoritar al Social-Democraților, cu susținerea punctuală, condiționată de negocieri și compromisuri, a 1-2 partide mici din actuala Alianță de centru-dreapta, dar, ca orice guvern minoritar, această soluție ar fi imediat asociată cu instabilitatea politică;
  • La 50 de ani de la Revoluţia Libertăţilor din 1968, iată că reversul ei, Revoluţia Conservatoare, cuprinde treptat întreaga Europă şi lumea occidentală. Oamenii nu mai pun pe primul plan libertatea (pentru că deja o au şi cred că este veşnică şi „garantată”), ci nevoia de protecţie. Este o „Revoluţie” care se asociază cu un nivel crescut de agresivitate și ură politică, discursivă şi societală, aproape generalizat, şi cu un val iliberal care se extinde ameninţător din Statele Unite până, iată, în blajinele ţări scandinave.

Rezultatele alegerilor din Suedia nu sunt, la urma urmei, catastrofale. Dimpotrivă, faţă de estimările prăpăstioase din ultimele zile ale campaniei, care dădeau Suedezii Democraţi (extrema-dreaptă) pe primul loc, cu scoruri de până la 25%, ceea ce a ieşit duminică la urne este doar o nuanţă diferită a vechii culori de fond a tabloului politic suedez. Şi totuşi, nuanţa contează, aşa cum înserarea întunecă cerul treptat, aproape insesizabil, iar cei neatenţi pot spune că nu văd nicio diferenţă faţă de lumina care fusese cu câteva minute înainte. Până se face întuneric complet.

Scrutinul suedez a fost tipic pentru alegerile din care nimeni nu iese încântat. Social-democraţii şi Moderaţii au scăzut faţă de 2014, e drept nu foarte mult, iar cei care mizau pe o creştere spectaculoasă, la cel puţin 22-25%, adică extrema-dreaptă intitulată, culmea!, Suedezii Democraţi (bineînțeles, și ei au propus „to make Sweden great again”), au obţinut şi ei un rezultat sub aşteptări, de doar 17,6%, ieşind pe locul al treilea, chiar dacă numărul votanţilor lor a crescut cu o treime faţă de precedentele alegeri. Se prea poate ca tocmai faptul că au plusat și au propus spre finalul campaniei un Swexit (referendum pentru ieșirea Suediei din Uniunea Europeană) să se fi întors împotriva lor și să fi oprit câteva procente de alegători să le dea până la urmă votul.

Au crescut puţin şi partidele mici precum Centrul, Stânga şi Creştin-Democraţii, care însă, la fel ca şi Liberalii, se mulţumesc cu trecerea pragului electoral de 4% (la fel și Verzii, aflați la limită) şi cu rezultate oricum sub 10%. O parte dintre aceste partide mici sunt incluse în Blocul de centru-stânga, altele în Alianță (blocul de centru-dreapta), aflate aproape la egalitate, se pare cu doar un mandat în plus pentru Social-democrații aflați la guvernare. Mai sunt de numărat aproximativ 200.000 de voturi ale suedezilor care au votat în alte țări, dar ordinea partidelor și procentajele sunt, în esență, greu de modificat.

Astfel, cele două Blocuri, Centru-Stânga şi Alianţa (de centru-dreapta) adună în jur de 40% şi nu pot forma singure guvernul. În aceste condiţii, se revine la dilema deja clasicizată a regimurilor parlamentare europene din ultimii ani: ori Marea Coaliţie, cu riscul trecerii peste identităţile doctrinare tradiționale şi a lăsării opoziţiei în mâinile extremiştilor (ca în Germania), ori cooptarea extremei-drepte la guvernare, ca în Austria sau Italia. Guvernul minoritar este doar teoretic posibil, căci nu este dorit de nimeni, fiind asociat în general cu instabilitatea politică și fragilitatea actului de guvernare.

Suedia este una dintre țările cele mai dezvoltate ale Uniunii Europene, cu o economie robustă și o calitate a vieții foarte ridicată, cu un stat al bunăstării care era considerat prin anii 70-80 un adevărat model de studiu pentru politicile sociale. Aderarea la UE a avut loc abia în 1995, odată cu Austria și Finlanda, într-o perioadă de entuziasm post-Război Rece și de triumf al ordinii politico-economice occidentale liberale.

Din nefericire, tema imigrației a lovit, se pare, și politica suedeză, în special după 2015. Suedezii Democrați au crezut chiar că vor obține un scor mult mai bun, mizând intens pe această temă. Sondajele dinaintea votului îi arătau de-a dreptul în fruntea listei de partide, cu aproximativ 25%. Teoretic, ar fi putut pretinde postul de premier, dacă ieșeau pe primul loc, chiar dacă s-ar fi dovedit ulterior că nu pot forma o majoritate parlamentară. Rezultatul final, de 17,6%, este însă destul de mult sub ce și-a imaginat liderul Jimmie Akesson. Originile neo-naziste ale partidului, datând din anii 80, par să excludă pentru moment Suedezii Democrați de la o formulă de alianță cu blocul de centru-dreapta.

Se prefigurează, așadar, un impas politic. Și negocieri prelungite, posibil de câteva luni, așa cum s-a întâmplat recent în Germania și Olanda, unde s-a evitat cooptarea partidului de extremă-dreapta la guvernare, spre deosebire de Austria, unde combinația se pare că a fost inevitabilă.

Cred că partidele de esență liberală din Suedia vor reuși să negocieze în cele din urmă o majoritate parlamentară, chiar dacă nu le va fi ușor, pentru că nu erau pregătite să facă acest lucru. Este o premieră faptul că niciunul dintre marile partide și alianțele lor compatibile din punct de vedere doctrinar nu pot guverna. Vor face, probabil, un guvern al unei coaliții și mai mari. Dar însuși faptul că Blocurile tradiționale de centru-stânga și centru-dreapta nu mai reușesc să formeze majorități parlamentare, ca în trecut, este un semnal de alarmă că sistemele politice occidentale sunt în criză și că marile partide postbelice nu mai reușesc să satisfacă așteptările electoratului.

Orice criză și orice înnoire aduc însă, deopotrivă, amenințări și oportunități. Amenințarea principală este ca pe acest val iliberal să se cațere lideri autoritariști, care să distrugă Proiectul European și valorile liberale, sau, din contră, tocmai ca erodarea partidelor tradiționale să deschidă calea apariției unor platforme noi, curate, convingătoare, capabile să propună soluții de refondare a Uniunii Europene și de recâștigare a încrederii, fără distrugerea a ceea ce s-a făcut bine în ultimii 70 de ani de integrare europeană. Ambele perspective sunt posibile.

Editorial publicat pe Contributors.ro

Citește în continuare

Știri Internaționale

Lobby-ul extern în Statele Unite

Publicat

pe

După întregul scandal mediatic iscat în urma scrisorii trimise de Rudy Giuliani președintelui României, Klaus Iohannis, am rugat-o pe Corina Rebegea, coordonatorul Inițiativei SUA-România din cadrul CEPA (singurul think tank american dedicat situaţiei politice din Europa Centrală și de Est), să ne explice cum e perceput lobby-ul străin în SUA. 

 Mai jos, lămuririle oferite de Corina Rebegea (FOTO):

Pare să fie subiectul zilei, dar rămâne opac şi în mare parte neînţeles de publicul român. De fapt, după cum reiese din articolele de presă recente, nici cei care se angajează în astfel de eforturi nu par să cunoască sau să anticipeze corect efectele acţiunilor lor. Şi în Statele Unite, lobby-ul rămâne o activitate destul de opacă, greu de urmărit şi de multe ori ambiguă prin mijloace şi rezultate.

Două acte legislative reglementează activităţile de lobby în SUA: Actul privind Înregistrarea Agenţilor Străini (Foreign Agents Registration Act – FARA) din 1938 şi Actul privind Transparenţa Lobby-ului (Lobbying Disclosure Act – LDA) din 1995 şi amendat în 2007.

Scopul iniţial şi expres al FARA era să prevină propaganda nazistă, iar în cei şapte ani de la adoptare şi până la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial a stat la baza a 23 de procese penale.

Abia în 1966, FARA a fost amendată în sensul refocusării dinspre propaganda străină spre activităţile unor agenţi care lucrează cu puteri străine pentru a influenţa politicile publice în sensul obţinerii de avantaje economice sau politice. FARA se aplică, deci, oricui se află sub controlul unei persoane, organizaţii sau guvern din străinătate, iar aceşti agenţi trebuie să se înregistreze la Departamentul pentru Justiţie. Baza de date a FARA are în prezent 423 de înregistrări. Unul dintre exemplele recente cele mai notorii îl reprezintă înregistrarea organului de presă al Kremlinului – RT (fostă Russia Today) – ca agent străin ,în decembrie 2017.

Una dintre principale critici aduse FARA este tocmai definiţia vagă a agenţilor străini, care poate fi aplicată unor categorii extinse de organizaţii. Pe de altă parte, această legislaţie este rareori pusă în aplicare – din 1966 până în prezent, au fost doar șapte dosare penale începute în baza acestui act. De fapt, foarte multe acţiuni prin care cetăţeni străini sau organizaţii care reprezintă guverne străine încearcă să obţină atenţie sau chiar o schimbare de poziţie publică din partea legislativului american sau a administraţiei reuşesc să rămână sub radarul legislaţiei existente. De cele mai multe ori se lucrează prin intermediul unor firme de avocatură care apoi pot contracta firme de lobby, eludând astfel obligaţia înregistrării în baza de date FARA. Exemplul care acum face înconjurul planetei este cel al lui Paul Manafort, caz care a readus în dezbaterea publică practicile de lobby şi modul în care acestea sunt reglementate şi monitorizate.

LDA e mai puţin relevantă pentru situaţiile de influenţă externă. Actul reprezintă însă toate definiţiile şi regulile prinvind înregistrarea şi monitorizarea activităţilor de lobby. E important de remarcat că nu orice încercare de a interveni în procesul politic constituie lobby şi că trebuie îndeplinite anumite condiţii legate de personalul angajat şi sumele cu care firma este plătită. Există totuşi o oarecare suprapunere, imprecisă, între cele două acte, mai ales printr-o prevedere conform căreia agenţii comerciali străini înregistraţi în baza LDA nu mai trebuie să se înregistreze şi în baza de date FARA. Nu există o explicaţie oficială pentru această derogare de la FARA, însă putem presupune că legiuitorul american a dorit să delimiteze agenţii pur comerciali de cei care acţionează în numele unor guverne străine.

Deşi în aparenţă proliferarea activităţilor de lobby în SUA şi popularitatea lor printre unii cetăţeni străini reprezintă teme majore în dezbaterea publică, e mult mai important să analizăm în ce măsură aceste acţiuni au într-adevăr vreun efect concret. La nivelul Administraţiei americane, e improbabil ca acţiuni de lobby să ajungă să schimbe orientări majore sau politici publice importante, mai ales în intervale scurte de timp. Cu atât mai mult în chestiuni legate de politica externă pe care Statele Unite au poziţii de lungă durată. De altfel, chiar dosarul Manafort pare să indice acest lucru.

În ceea ce priveşte acţiunile de lobby la nivelul Congresului American, procesul prin care se ajunge la modificarea legislaţiei sau la adoptarea de acte normative noi este unul complicat şi îndelungat. Ceea ce se poate obţine mai uşor sunt audieri publice sau declaraţii politice care au puţine consecinţe practice dincolo de stimularea unor dezbateri în media. În cel mai bun caz, asemenea acţiuni pot atrage atenţia asupra unor teme sau actori (interni sau externi), dar de la vizibilitatea publică şi eventuala politizare a subiectului şi până la acţiuni concrete de politici publice drumul e foarte anevoios.

Citește în continuare
Noutăți Generaleacum 5 ore

Andrei Lupu: Modificările propuse de PSD-ALDE pentru Codul de Procedură Penală ar fi impiedicat prinderea recidivistului din Alba Iulia, eliberat pe baza recursului compensatoriu

Noutăți Generaleacum 5 ore

Parlamentul European a lansat un nou site. Antonio Tajani: „Va fi un instrument valoros care va aduce Europa mai aproape de cetățenii săi”

Comunități Locale România 100acum 9 ore

Tone de bunuri au fost dăruite de gălățeni la a patra și cea mai de succes campanie de donații orgnanizată de RO100 Curățăm Galațiul

Noutăți Generaleacum O zi

Anca Dragu: „Cine poate rezista unei promisiuni de dublare a salariilor? Sunt oferte electorale nerealiste, dar foarte tentante, care-i lovesc tot pe cei mai vulnerabili”

Noutăți Generaleacum O zi

Anca Dragu: „Naționalismul și demagogia au devenit din ce în ce mai prezente în discursul populist. Soluția ar fi o implicare mai activă a societății civile”

Stiri RO+acum 2 zile

„Oameni noi“, în județul lui Dragnea: voluntarul care strângea semnături în Alexandria, vizitat de Poliția Locală, care insista că are nevoie de autorizație

Revista Preseiacum 3 zile

Oana Bogdan, la Alba Iulia: Proiectăm o țară în care cei plecați la muncă în străinătate să vrea să se întoarcă, să muncească și să își educe copiii

Stiri RO+acum 3 zile

Teleormanul vrea Oameni noi în politică. Dacian Cioloș: „Lucrurile pot să evolueze doar în măsura în care ne asumăm să susținem oameni de bună-credință și onești“

Stiri RO+acum 4 zile

Oana Bogdan, la Radio Unirea Alba Iulia: „Vrem să creăm o punte între rural și urban. Ne propunem să fim un partid de masă”

Stiri RO+acum 4 zile

Oana Bogdan, la Alba Iulia: „Domeniul construcțiilor este văduvit în România, are probleme uriașe, pentru că nu mai sunt oameni”

Cele mai citite