Urmărește-ne
https://impreunapentruromania.ro/wp-content/uploads/2018/07/Întrebăm-România-Împreună.jpg

Editoriale

8 luni de guvernare „pe caiet“

Publicat

pe data de

FOTO Steluța Popescu

Anul 2018 se remarcă printr-o semnificativă creștere a deficitului bugetar lunar. După opt luni de la începutul anului, tendința nefavorabilă a încasărilor și a cheltuielilor bugetare remarcată încă din primele luni ale anului devine o certitudine. Deficitul atinge 14,6 miliarde de lei, respectiv 1.54% din PIB, cea mai mare valoare înregistrata în perioada post-criză. O valoare nominală mai mare a deficitului bugetar a fost întâlnită în 2009 și 2010, adică în apogeul crizei economice, când PIB-ul scădea cu aproape 7%.

Un deficit bugetar atât de mare este în totală discordanță cu perioada de ascensiune economică. Coaliția de guvernământ aplică o politică prociclică, identică cu cea de dinaintea crizei, prin care statul toarnă gaz pe foc, obținând rate ridicate de creștere economică, dar care au ca efect creșterea inflației și a dobânzilor. În perioadă de creștere economică, finanțele unei țări trebuie să fie prudente, axate pe investiții în infrastructură și pe crearea condițiilor propice pentru mediul de afaceri, iar soldul  bugetului general consolidat să fie apropiat de zero, poate chiar pozitiv. În acest fel se asigură resurse necesare la dispoziția statului pentru a stimula economia în perioada inevitabilă de recesiune.

Politica fiscal-bugetară prociclică, nepotrivită, este cea care determină creșterea ratelor dobânzilor și a prețurilor (+5,1% în luna august, metodologia INS). Explicațiile guvernanților că inflația este cauzată de evoluția prețului petrolului și a altor prețuri externe sunt incorecte. Celelalte state membre ale UE se confruntă cu aceeași creștere de prețuri la petrol și combustibili, dar inflația medie în UE este de 2.1%, față de 4,7% în România (metodologia Eurostat). Cu o creștere economică ridicată, superioară potențialului teoretic de creștere a economiei românești – având în vedere forța de muncă și capitalul existent în economie – orice stimul fiscal se transformă imediat în inflație și în deprecierea monedei. Sumele aruncate de stat în economie, anume 14,6 miliarde de lei în primele opt luni ale anului și circa 28 de miliarde până la sfârșitul anului, ajung în buzunarele oamenilor sau în conturile firmelor și creează cererea suplimentară de consum, care, pe termen scurt, se acoperă parțial din importuri și parțial se erodează prin creșterea preturilor. Însă oferta de bunuri și servicii este rigidă pe termen scurt, ceea ce înseamnă că producătorii autohtoni nu pot majora atât de repede producția internă de bunuri. Cu alte cuvinte, un producător intern de cămăși, de exemplu, nu poate majora imediat producția, auzind că vor fi mai mulți bani în economie, ceea ce va angrena o cerere mai mare pentru cămășile produse de către acesta. Respectivul producător nu poate găsi atât de repede forță de muncă, noi mașini și utilaje pentru extinderea producției și nici capital de lucru pentru materii prime suplimentare. În schimb, acești producători și vânzători vor majora imediat prețurile. O altă parte a consumului suplimentar va fi satisfăcută din import, iar importurile suplimentare vor pune presiune pe cursul de schimb.

Astfel, vedem o inflație anuală de circa 5% și o depreciere a cursului de schimb de circa 1,4%, adică circa 65 de bani adăugați în plus la fiecare euro pe care trebuie să îl plătim și pe care îl regăsim aproape în orice factură.

La nivel european, principalele cifre fiscal-bugetare situează România în topul țărilor cu politici economice nesănătoase, prociclice. Astfel, cu un deficit prognozat de 2.97% pentru 2018, România se situează în top 3 al celor mai indisciplinate țări din UE. În luna august 2018, inflația anuală măsurată conform normelor UE a fost de 4,7%, ceea ce ne-a situat pe locul întâi la nivel european la creșterea prețurilor. Inflația a fost astfel mai mult decât dublă față de media UE de 2,1% și media Zonei Euro de 2%. Creșteri anuale de prețuri s-au mai situat și în Bulgaria (3,7%), Estonia (35%), Ungaria (3,4%), Slovacia (2,9%), Letonia (2,8%) și Franța (2.6%).  Ratele dobânzilor în România sunt și ele în topul valorilor înregistrate în UE.

Discrepanța dintre venituri și cheltuieli în sensul supraestimării veniturilor și subaprecierii cheltuielilor se vede și în creșterea arieratelor, în special a arieratelor bugetelor locale. Astfel, arieratele totale au crescut la 250 de milioane de lei, cu 7.6% față de iulie 2018 și cu 22.2% față de mai, iar 97% din aceste arierate reprezintă datorii către furnizori, creditori din operațiuni comerciale. Creșterea arieratelor va pune în continuare presiune pe bugetul de stat și pe cea de-a doua rectificare bugetară.

Un alt efect al procesului bugetar incoerent este pierderea dreptului de vot de către țara noastră în cadrul Agenției Spațiale Europene, deoarece nu și-a plătit contribuția anuala. România avea de plată pentru anul 2017 suma de 22,8 milioane de euro și alte 34,5 milioane de euro pentru anul în curs, la care se adaugă penalitățile. Din aceste contribuții, 80% se întorc în România sub forma finanțării de proiecte, după cum a explicat Sorin Câmpeanu, președinte al Consiliului Rectorilor. Să ne reamintim că la rectificarea din august 2018, Ministerul Cercetării a pierdut 122 de milioane de lei.

Veniturile bugetare totale au atins 176,4 miliarde de lei la opt luni, respectiv 18.7% din PIB, după ajustarea cu subvențiile pentru agricultură primite de la UE, cu o ușoară creștere de circa 0.6 ppt din PIB față de anul precedent. Veniturile totale rămân totuși cele mai scăzute din ultimii 11 ani (cu excepția anului 2017), dar si cele mai scăzute la nivel european (cu excepția Irlandei, dar cazul Irlandei este unul izolat, PIB-ul înregistrat este foarte ridicat ca urmare a înregistrării multor multinaționale în Irlanda, atrase de facilitățile fiscale). Trebuie remarcat trendul general descendent al veniturilor publice, în totală discordanță cu nevoile din ce în ce mai mari de investiții și asistență socială. În 2015, veniturile totale ale bugetului general consolidat au fost de  21% din PIB,  în 2016 de 19.4% din PIB, iar în 2017 de  18% din PIB.

Îmbunătățirea veniturilor totale este efectul combinat al scăderii veniturilor fiscale și al creșterii contribuțiilor sociale. Veniturile fiscale au ajuns la 12.9% din PIB în 2015, 12% din PIB în 2016, 10.7% din PIB în 2017 și 9.8% în 2018.  Evoluția modestă a veniturilor fiscale în ciuda creșterii unor impozite (introducerea supra-accizei la combustibil) și amânării reducerii cotei de TVA la 18%, conform promisiunilor electorale ale PSD, precum și accelerarea cheltuielilor sunt motive de îngrijorare și explică de ce Ministerul Finanțelor se uită la modalități de rotunjire a veniturilor – de exemplu, cu banii de la companiile de stat, cu sumele ce trebuie transferate la pilonul II de pensii sau prin amnistii fiscale. Tocmai de aceea, zilele acestea se discută intens despre o amnistie fiscală, prin care statul să încaseze ceva din datoriile istorice în schimbul anulării penalităților și al altor accesorii. Din păcate, un asemenea tip de amnistie, care îi premiază pe rău-platnici, are efecte negative asupra comportamentului de plată al bunilor contribuabili.

Evoluții nefavorabile se înregistrează și la impozitul pe profit – a cărui pondere în PIB la 8 luni se reduce de la  1.4% în 2015 și 2016 la 1.2% în 2017 și 1.15% în 2018 – și la impozitul pe venit – care scade ca pondere în PIB de la 2.4% în 2015 și 2016 la 2.3% în 2017 și 1.6% în 2018. O creștere semnificativă se înregistrează la contribuții, care cresc de la  5.2% din PIB în 2015 și 2016 la  5.4% din PIB  în 2017 și 6.8% în 2018, pe fondul „revoluției fiscale“ și a creșterii salariului minim și a salariilor din sectorul public. Pachetul de modificări legislative care a vizat trecerea contribuțiilor de la angajat la angajator, în paralel cu reducerea impozitului pe venit, a funcționat pentru bugetul de stat, conducând la venituri cumulate mai mari, întrucât elementele de impozitare cumulate sunt mai mari. (Prin elemente de impozitare înțelegem atât baza de calcul, cât și cota de impozitare, respectiv cote cumulate ceva mai mici, dar aplicate la bază mult mai mare).

Pentru cetățean, însă, trecerea contribuțiilor de la angajat la angajator a însemnat o creștere a salariului pe hârtie de circa 36%, însă creșterea reală este de doar 8% (dacă scădem doar inflația). Dacă vrem să vedem exact cu cât a crescut bunăstarea – sau „banii efectiv în buzunarul omului“ – ar trebui să scădem și costul generat de dobânzi mai mari pentru creditele ipotecare, rezultatul fiind negativ în multe cazuri.

Deși cotele de TVA au rămas neschimbate față de anul trecut, încasările din TVA au scăzut de la 4% din  PIB la 3.9% din PIB. Primele luni ale anului au înregistrat scăderi serioase la încasările din TVA, recuperate parțial în ultimele luni. Totuși, colectările modeste din TVA în 2017 și 2018 rămân fără explicație și subliniază nevoia reformei ANAF. În 2016, reducerea cotei standard de TVA de patru puncte, de la 24% la 20%, și a cotei pentru produse alimentare la 9% (o scădere cumulată a cotei de TVA de 26,4%) a condus la o reducere a încasărilor cu 0.8 ppt, până la 4.6% din PIB la opt luni, în timp ce reducerea unui punct de TVA în 2017 a avut un impact de 0.6 puncte procentuale din PIB în colectare.

Veniturile nefiscale sunt în ușoară creștere, urmare a majorării dividendelor distribuite de companiile de stat, cu riscul diminuării programelor de investiții. Totuși, în condițiile în care a fost suspendată de facto aplicarea regulilor de guvernanță corporativă, limitarea administrativă impusă firmelor cu capital majoritar de stat de a investi, devine o măsura dezirabila. Evoluția încasărilor la accize arată că reintroducerea supra-accizei la combustibil nu s-a simțit decât în buzunarul cetățeanului, acolo de unde față de august 2017 s-a cheltuit mai mult cu 1,26 lei pentru fiecare litru de benzină. Performanța slabă a încasărilor din accize, mult sub creșterea consumului produselor accizabile, indică o creștere a evaziunii fiscale la aceste produse.

Un alt capitol la care guvernarea PSD-ALDE se laudă inutil și caraghios este absorbția fondurilor europene. Conform datelor de pe primele 8 luni ale anului, din cele 8,18 miliarde de lei de la Uniunea Europeană, doar 2,18 miliarde de lei sunt fonduri europene pentru coeziune atrase de entitățile publice. Diferența de 6 miliarde de lei ar trebui scăzută din totalul sumelor primite de la UE, deoarece aceste sume sunt subvențiile pentru agricultori, neavând ca destinație finală bugetul de stat. Dacă Ministerul Finanțelor Publice ar avea minime noțiuni de transparență și respect față de cetățeni, fie ar recalcula anii 2007-2016, incluzând subvențiile pentru agricultură, fie ar scădea aceste subvenții din sumele raportate global în perioada 2017-2018.

În ceea ce privește cheltuielile bugetare, acestea au continuat să crească cu mult peste ritmul de creștere a veniturilor, ajungând la circa 197 de miliarde de lei, adică 20,8% din PIB, cu un punct procentual peste nivelul din 2016. O astfel de evoluție nu poate fi susținută la nesfârșit de bănci și investitori. Ca atare, dobânzile plătite de statul român pentru a susține traiul pe datorie au continuat să crească, odată cu creșterea datoriei publice și a deficitului bugetar. În primele 8 luni ale anului, statul român a plătit dobânzi cu 21% mai mult față de perioada similară a anului precedent, adică o cheltuială suplimentară de 1,6 miliarde de lei.

O altă problemă este reprezentată de sumele plătite pentru cheltuieli cu pensii și asistența socială, așa-numitele cheltuieli rigide. Indiferent de veniturile colectate și de activitatea economică, aceste cheltuieli nu pot fi diminuate. Cheltuielile rigide au ajuns să reprezinte circa 80% din veniturile colectate în mod regulat de către stat, ceea ce înseamnă că spațiul destinat investițiilor, în special în infrastructură, educației și sectorului sănătate este unul deosebit de redus. Salariile din sectorul bugetar au crescut cu 25% în primele 8 luni ale anului (față de perioada similară a anului trecut) și cu 52% față de perioada similară din 2016. Creșterea acestor salarii, precum și efortul bugetar și al tuturor contribuabililor ar trebui să fie recompensat de o creștere a calității serviciilor publice, iar procesul de selecție să fie unul foarte transparent și competitiv. Acum ne aflăm în situația paradoxală în care salariul mediu în sectorul bugetar este cu 30% mai mare decât în sectorul concurențial, iar numărul de  angajați în sectorul public s-a apropiat de cel înregistrat înainte de criză: în luna iunie 2018, numărul de posturi ocupate în instituțiile și autoritățile publice a fost de 1,22 milioane, adică cu doar 178.000 de persoane sub maximul atins în anul 2008.

Cheltuieli de personal (salariile plătite angajaților din sectorul public) la 8 luni se află în ascensiune puternică, atingând 6% din PIB în 2018, față de  4.7% în 2015,  4.9% în 2016, 5.2% în 2017, parțial reflectând creșterea salariilor brute ca parte a procesului de transferare a contribuțiilor sociale de la angajat la angajator. Asistența socială de circa 7% din PIB și-a păstrat ponderea din anii precedenți pentru primele 8 luni ale anului.

Cheltuielile de capital au crescut, ca pondere, la 1% din PIB, cu 0,3pp peste 2017, revenind la nivelul din 2016. Totuși, această evoluție pozitivă în 2018 este explicată de achiziționarea de tehnică militară de import, ceea ce nu reprezintă o investiție cu valoare de multiplicare internă. Dacă privim investițiile realizate de compania de drumuri CNAIR, observăm că pe primele 8 luni ale anului cheltuielile de capital au fost de 861,2 milioane de lei, adică aproape aceeași sumă ca în perioada similară a anului trecut și sub jumătate față de anii precedenți.

În concluzie, execuția bugetară după 8 luni din anul curent și după un an și opt luni de guvernare PSD-ALDE este în neconcordanță cu nevoile României și cu regulile de bună guvernanță economică.

Citește în continuare
1 Comentariu

1 Comentariu

  1. Hora Banescu

    4 Octombrie 2018 at 7:36 pm

    Problema nu este neapărat deficitul bugetar. Tragedia este ca nivelul ridicat al cheltuielilor publice nu se regăsește în investiții publice și nici în programe de dezvoltare și de sprijinire a activitatilor economice.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Editoriale

Despre „Europa valorilor comune“ a Vioricăi Dăncilă

Publicat

pe

Aflăm din discursul citit ieri de premierul Dăncilă în Parlament că una dintre cele patru priorități ale României la președinția Consiliului UE este promovarea „Europei valorilor comune“.

Asta e cel mult o glumă proastă, doamnă premier!

Tratatul UE spune la Articolul 2 că statul de drept e o valoare fundamentală a statelor europene. Numai că nu ați pronunțat un cuvânt despre statul de drept în tot discursul dumneavoastră plicticos. Ba, mai mult, cu doar câteva ore înainte de acest discurs, vorbeați despre niște ordonanțe pentru amnistie și grațiere, adică exact scăparea infractorilor de statul de drept.

Dar problema și mai mare e că dumneavoastră sunteți premierul unei majorități penale, paralelă cu statul de drept și paralelă cu valorile UE. Să spuneți că România va promova „Europa valorilor comune“ când tot ce face partidul dumneavoastră de aproape doi ani încoace e tocmai să lucreze împotriva valorilor europene comune e o mare nerușinare.

Valorile și non-valorile pe care dumneavoastră și partidul dumneavoastră le promovați nu au nimic de-a face cu valorile lumii libere occidentale.

Dumneavoastră promovați și reprezentanți incompetența, tâlhăria, imunitatea, șmecheria. Acestea poate că sunt valori comune dumneavoastră, în PSD, dar cu siguranță nu sunt comune Uniunii Europene.

Credibilitatea dumneavoastră, a partidului dumneavoastră și, din păcate, a României în Uniunea Europeană este la minimul istoric într-un moment de maximă vizibilitate pentru țara noastră.

Președinția Guvernului Dragnea la Consiliul UE se va încheia în perioada alegerilor europene din 26 mai 2019, ocazie cu care vom putea să sancționăm prin vot această gașcă a penalilor incompetenți care abuzează românii de doi ani și e pe cale să se și să ne facă de râs la scară europeană.

Citește în continuare

Editoriale

Teroriștii nu câștigă decât dacă îi lăsăm. Atentatul de la Strasbourg ne arată din nou cât de importantă este Europa

Publicat

pe

FOTO AFP

Un individ a ucis, marți seară, trei persoane și a rănit alte 11, dintre care șase extrem de grav, în Strasbourg. Locul și momentul au fost alese atent: în mijlocul renumitei piețe de Crăciun, seara, când era plin de lume, într-o marți de sesiune plenară a Parlamentului European. Mii de oameni veniți din toate colțurile Europei și-au petrecut o mare parte din noapte blocați în restaurante, în clădiri ale instituțiilor europene, în frică.

Teroarea asta își dorește. Să ne blocheze. Să distrugă poate cel mai important aspect al vieții din Uniunea Europeană, ceva ce lipsește în multe alte părți de pe Glob: viața fără griji existențiale, fără frica permanentă de violență. Viața în pace. Sigur, avem multe probleme în Europa. Dar mai presus de orice altceva, avem pace în interiorul UE. Poate că nu știm unde o să lucrăm mâine sau care vor fi prețurile sau ce probleme vor înfrunta copiii noștri.

Dar cu toții ne așteptăm să trăim în siguranță și pace. Și în România.

Nu știu cum să fac să zic cât de importantă e senzația asta de siguranță oferită de Uniune. Am vorbit cu atât de mulți oameni din alte țări și continente care sunt mereu complet dați peste cap că la noi se poate trăi așa de… ușor. „Voi nu vă dați seama ce bine e la voi”, mi-au zis mulți.

Teroristul nu a reușit. Ca orice alt terorist care a comis atacuri în Europa, este un ratat. Parlamentul European își continuă activitatea. Cu mai multă securitate, piața de Crăciun din Strasbourg va continua. Oricât ar încerca și oricâte vieți nevinovate vor distruge, teroriștii nu pot să distrugă valorile europene cele mai importante.

Însă putem să ni le distrugem singuri. Dacă ne lăsăm orbiți de frică sau de ură. Dacă ne lăsăm mințiți de toți falșii profeți ai naționalismului retrograd și fără logică. Dacă ne fragmentăm în fața celor care au nevoie de noi fragmentați: fundamentaliștii, extremiștii, nebunii fără conștiință dar cu ideologie sau o logică proprie. Sau dictatorii care ne dau târcoale pe la frontiere, ca Putin sau Erdogan.

Ca români, rareori avem șansa să înțelegem cât de vitală este valoarea asta europeană, a păcii. Vorbim doar de fonduri și de autostrăzi și ne văităm (pe bună dreptate) că nu le avem. Dar cu ocazia asta trebuie să ne amintim că UE este mult mai mult de atât. Și că dacă vrem să continuăm să avem această pace internă, trebuie să ne implicăm.

Cum? Votând pe 26 mai pentru acei români care nu flirtează iresponsabil cu euroscepticismul, cu ROEXIT, cu naționalismul. Votând pentru mișcări politice care vor o Uniune Europeană puternică, horărâtă și mai liberă. Votând pentru cei care se vor bate cu cei care au ca principal argument ura și frica. Adică aceleași unelte pe care teroriștii încearcă, din când în când, să le mânuiască.

Citește în continuare

Editoriale

Guvernanța economică sau cum să guvernezi responsabil

Publicat

pe

În an centenar și cu nici două luni înainte de preluarea Președinției Consiliului Uniunii Europene, Comisia Europeană a decis că România este susceptibilă de dezechilibre macroeconomice. Urmează o analiză aprofundată care va decide dacă România a acumulat dezechilibre macroeconomice și, dacă da, natura dezechilibrelor și ce măsuri ar trebui să ia pentru ajustarea ordonată a acestor dezechilibre.

Pe scurt, Comisia Europeană estimează că 13 state membre UE, printre care și România, sunt susceptibile de a fi deraiat de la regulile de bună guvernanță economică și au acumulat dezechilibre economice.

Guvernanța economică, între știință și onestitate

Guvernanța economică este știința de a guverna responsabil, de a folosi în mod înțelept resursele disponibile azi, de a mai lăsa și copiilor noștri resurse și de a evita îndatorarea excesivă a generațiilor viitoare, fără a uita de generațiile ajunse acum la vârsta pensiei. Responsabilitatea înseamnă cât și de la cine încasează statul bani, pe cine sprijină, cât cheltuie statul pentru a construi drumuri, spitale, școli, cât folosește pentru traiul de zi cu zi, cât împrumută statul pentru mâncare, cât pentru construcția de căi ferate de mare viteză, cât, cât, cât… Un stat inconștient împrumută bani pentru a face petreceri zilnice, săptămânale sau lunare, la care oamenii ajung pe drumuri pietruite, în căruțe trase de cai costelivi, depășiți stelar de bolizi ca-n filme. Căruțele sunt pline de oameni sărmani, fericiți că „li s-a dat” ceva la pensie și care nu pricep că „mâna invizibilă” a lui Adam Smith le-a luat prin inflație mai mult decât le-a dat guvernul. Fiesta ține cât ține, apoi trebuie să plătim datoria, dar nu avem cu ce. Așa că rostogolim mai departe datoria, plătim datoria din datorie, până când or veni creditorii la copiii noștri și i-or sili să plătească. Să plătească, dar noi vom fi pensionari atunci și îi vom amenința că dacă nu ne plătesc pensiile, nu îi votăm. Vor face înțelegeri cu creditorii, care îi vor mai păsui câteva luni, dar de plătit tot trebuie să plătească! Să își îndatoreze și ei copiii, cum am făcut și noi!

Guvernanța economică europeană, înainte de criză

Dar nu toate țările trăiesc acest destin sumbru de tragedie greacă. Sunt și țări (mai) responsabile, deși populismul economic face ravagii în lumea întreagă, de mulți ani. Funcționarea Uniunii Europene are la bază guvernanța economică. Până la criza economică din 2008, regulile de guvernanță vizau în special domeniul fiscal bugetar – prin Pactul de Stabilitate și Creștere și domeniul monetar și valutar, prin Banca Central Europeană. Violența și amploarea crizei au arătat că state cu o poziție fiscal-bugetară bună, precum România, Bulgaria, Irlanda, Lituania, Letonia, Estonia, cu datorie publică scăzută și deficit bugetar acceptabil, au fost profund afectate de criză. De ce? Petru că aceste state au dezvoltat alte tipuri de dezechilibre macroeconomice, care vizau piața internă sau datoriile externe, piața muncii, piața imobiliară sau piața financiară. Reguli slabe de guvernanță economică au condus la apariția nestingherită a dezechilibrelor macroeconomice, iar statele membre au ezitat în a lua măsuri pentru atenuarea acestor dezechilibre. Mai mult, guvernanța economică nu face casă bună cu populismul economic, așa că multe state au închis ochii la apariția dezechilibrelor interne. Dacă explozia sectorului imobiliar în multe state europene ar fi fost temperată prin măsuri economice – de exemplu, creșterea dobânzilor de referință, limitarea accesului la creditare –, atât mediul de afaceri, cât și beneficiarii noilor construcții ar fi fost nemulțumiți. Statele au preferat să lase aceste sectoare să se dezvolte într-un ritm halucinant, iar clienții cei mai săraci și vulnerabili, precum și firmele cele mai mici au fost în primul rând afectate de venirea crizei: clienții și-au pierdut casele, oamenii de afaceri și-au pierdut afacerea, angajații au devenit șomeri, băncile și-au marcat pierderile. În retrospectivă, statul ar fi trebuit să intervină din timp pentru atenuarea ritmului de creștere al sectoarelor imobiliar și financiar. Câștigurile tuturor înainte de criză ar fi fost mai mici, dar pierderile post-criză ar fi fost suportabile.

Comisia Europeană reacționează post-criză pentru întărirea regulilor de guvernanță

În 2011, Comisia Europeană elaborează, iar Parlamentul European și Consiliul UE aprobă două noi regulamente care au că scop monitorizarea echilibrelor macroeconomice, identificarea dezechilibrelor, precum și mecanisme corective ale dezechilibrelor macroeconomice: Regulamentul 1176/2011 care stabilește procedura și Regulamentul 1174/2011 care stabilește aplicarea și sancțiunile. În baza articolelor 121 și 136 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, aceste două noi regulamente introduc noi reguli de guvernanță economică. Încă din primul articol al Regulamentului 1176/2011, se arată că „este necesar să se tragă învățăminte în urma experienței acumulate în prima decadă de funcționare a uniunii economice și monetare și, în special, să se asigure consolidarea guvernanței economice în Uniune, pe baza unui nivel mai ridicat de asumare la nivel național… Cadrul consolidat de guvernanță economică ar trebui să se bazeze pe diferite politici interconectate și coerente vizând creșterea economică și crearea de locuri de muncă durabile, o strategie a Uniunii pentru creștere economică și locuri de muncă cu un accent deosebit pe dezvoltarea și consolidarea pieței interne, încurajarea comerțului internațional și a competitivității, un semestru european pentru o coordonare consolidată a politicilor economice și bugetare (Semestrul European), un cadru eficace pentru prevenirea și corectarea deficitelor publice excesive [Pactul de stabilitate și de creștere (PSC)], un cadru solid pentru prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice, cerințe minime pentru cadrele bugetare naționale, o reglementare și o supraveghere mai stricte ale pieței financiare, inclusiv supravegherea macroprudențială asigurată de Comitetul european pentru risc sistemic (CERS).”

Citiți continuarea editorialului pe reporterglobal.ro

Citește în continuare

Cele mai citite